3,404 matches
-
nu o activitate a unor indivizi izolați. Existența lor este posibil] deoarece au loc într-o cultur] cu un set stabilit de reguli și de proceduri, iar acestea nu sunt (cu exceptia detaliilor) supuse interpret]rii individuale. În mod asem]n]tor, este un semn al progresului faptul c] unul dintre modelele contemporane este cel al „culturii organizaționale”. Că în cazul oric]rei analogii, exist] bineînțeles și un revers, dar este important s] apreciem virtuțile acestei metafore. Modelul este social și respinge
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect, de tratament corect, idei care ajut] la trasarea limitei între „afacere” și „jecm]nire”. Noțiunea de dreptate „comutativ]” introdus] de Aristotel este foarte potrivit] aici, deoarece chiar și anticii se gândeau din când în când dac], de exemplu, vânz]torul unei case este obligat s] îi spun] potențialului cump]r]tor c] acoperișul este vechi și ar putea ceda la primele ploi serioase. În schimb, macroetica este parte a acelor întreb]ri despre dreptate, legitimitate și natura societ]ții care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
afacere” și „jecm]nire”. Noțiunea de dreptate „comutativ]” introdus] de Aristotel este foarte potrivit] aici, deoarece chiar și anticii se gândeau din când în când dac], de exemplu, vânz]torul unei case este obligat s] îi spun] potențialului cump]r]tor c] acoperișul este vechi și ar putea ceda la primele ploi serioase. În schimb, macroetica este parte a acelor întreb]ri despre dreptate, legitimitate și natura societ]ții care constituie filosofia social] și politic]. Care este scopul „pieței libere” - sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
privesc, f]r] urm] de îndoial], pe directorii și anagajații acelor mii de companii care conduc viața comercial] a lumii. Aceste întreb]ri se refer] în particular la rolul corporației în societate și la rolul individului în cadrul corporației. Deloc surprinz]tor, cele mai multe dintre subiectele de dezbatere se g]sesc la intersecția celor trei niveluri de analiz] ale discursului etic; de exemplu, problema responsabilit]ții sociale a corporației - rolul corporației în societate și probleme legate de responsabilit]țile fâț] de locurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concept a iritat numeroși entuziaști tradiționali ai economiei de piaț] și a provocat apariția unui num]r de argumente greșite sau de natur] s] induc] în eroare. Cel mai faimos dintre acestea este probabil cel rezumat în diatriba viitorului câștig]tor al premiului Nobel, economistul Milton Friedman, publicat] în The New York Times (13 septembrie 1970) sub titlul: „Responsabilitatea social] a unei afaceri este s] își sporeasc] profitul”. Autorul i-a numit pe oamenii de afaceri care ap]rău ideea responsabilit]ții sociale „marionete
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
știau sau ar fi trebuit s] cunoasc] riscurile acelei acțiuni”. Aceast] ultim] cerere ins] pune în mod special câteva probleme, legate mai ales de prezumția de maturitate, inteligent] și responsabilitate din partea consumatorului și de limitele rezonabile ale responsabilit]ții produc]torului. (Mențiunile speciale se aplic] în mod evident copiilor.) În ce m]sur] trebuie produc]torul s] se asigure împotriva utiliz]rii ciudate sau chiar stupide a produsului? Ce restricții ar trebui impuse în cazul produc]torilor care vând și distribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în mod special câteva probleme, legate mai ales de prezumția de maturitate, inteligent] și responsabilitate din partea consumatorului și de limitele rezonabile ale responsabilit]ții produc]torului. (Mențiunile speciale se aplic] în mod evident copiilor.) În ce m]sur] trebuie produc]torul s] se asigure împotriva utiliz]rii ciudate sau chiar stupide a produsului? Ce restricții ar trebui impuse în cazul produc]torilor care vând și distribuie produse periculoase precum țig]ri și arme de foc - chiar dac] cererea pentru acestea este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utiliz]rii ciudate sau chiar stupide a produsului? Ce restricții ar trebui impuse în cazul produc]torilor care vând și distribuie produse periculoase precum țig]ri și arme de foc - chiar dac] cererea pentru acestea este mare? Poate fi produc]torul f]cut responsabil pentru ceea ce cu sigurant] va fi un risc pentru consumator? Într-adev]r, se pune din ce in ce mai des întrebarea dac] și în ce m]sur] trebuie s] avertiz]m consumatorul pentru a compensa tendința c]tre iresponsabilitate din partea acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt lipsite de etic] sau imorale. Ceea ce oamenii înțeleg prin „valori personale” sunt de fapt cele mai profunde valori ale culturii în care ei tr]iesc. În acest context putem înțelege cel mai bine tragică figur], acum familiar], a „turn]torului”. Acesta nu este doar vreun excentric cu probleme de adaptare în organizația pe care o ameninț] cu dezv]luiri compromit]toare. Turn]torul recunoaște c] nu poate tolera violarea moralei sau a încrederii publice și se simte obligat s] fac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei tr]iesc. În acest context putem înțelege cel mai bine tragică figur], acum familiar], a „turn]torului”. Acesta nu este doar vreun excentric cu probleme de adaptare în organizația pe care o ameninț] cu dezv]luiri compromit]toare. Turn]torul recunoaște c] nu poate tolera violarea moralei sau a încrederii publice și se simte obligat s] fac] ceva în acest sens. Biografiile celor mai multe dintre aceste personaje nu sunt povești fericite, dar ins]și existența lor și succesele ocazionale subliniaz] faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar au o scuz] semnificativ] în aceast] direcție nu trebuie s] fie blamați pentru ceea ce au f]cut. Nu sunt responsabili din punct de vedere moral pentru un act comis întâmpl]tor și nu trebuie s] fie pedepsiți. Din moment ce retributiviștii justific] pedeapsă bazându-se pe acțiunile greșite deja înf]ptuite ale persoanei, gradul de pedepsire variaz] în funcție de gravitatea pedepsei. O persoan] care omoar] intenționat o alt] persoan] este, în mod evident, măi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
invocă interesul s]u în a face r]uf]c]torii s] sufere. Unii r]uf]c]tori sufer] deja, fie c] aceast] suferinț] este un rezultat al infracțiunii lor, fie c] este unul independent de aceasta: un sp]rg]tor își rupe piciorul în timpul infracțiunii comise, un tâlhar înarmat, lipsit de experient], se împușc] în picior, un atacator sufer] de o boal] care nu are nici o leg]tur] cu infracțiunea. Nici una dintre persoanele oferite ca exemplu nu sufer] datorit] pedepsei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin garantarea unei arii de libertate necesar] ducerii la bun sfârșit a planurilor proprii, evitându-se intervenția celorlalți. Cet]tenii care respect] legea accept] limit]rile impuse de beneficiile oferite, dar infractorii accept] doar beneficiile. De exemplu, r]uf]c]torii se bucur] de protecția legii penale la fel de mult ca și cet]tenii care respect] legea, dar ei eșueaz] în încercarea de a respecta legea așa cum o fac cei din urm]. Teoria localizeaz] partea negativ] a actului infracțional în obținerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei eșueaz] în încercarea de a respecta legea așa cum o fac cei din urm]. Teoria localizeaz] partea negativ] a actului infracțional în obținerea unui avantaj necinstit fâț] de cet]tenii care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comit infracțiunile involuntare, de exemplu, în accidente rutiere decât în crime premeditate. Dac] rolul legii penale este de a preveni r]ul social mai mult decât este de a pedepsi coruperea moral], trebuie ignorat statutul mental al r]uf]c]torului și toți aceștia ar trebui s] devin] subiecți ai tratamentului care s] îi împiedice s] repete faptele anterioare. Pentru o condamnare este suficient că o persoan] s] fi comis ceva interzis de lege. Nu este necesar ca cei acuzați s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al f]ptașului în momentul comiterii infracțiunii, ins] numai pentru a se descoperi formă potrivit] de tratament. Tratamentul este menit s] previn] pericolul repet]rii infracțiunii (Wootton, 1981). Dar pledoaria pentru un sistem al igienei sociale nu este unul conving]tor. Legea penal] nu este justificat] din punct de vedere moral în direcția adopt]rii oric]ror mijloace doar pentru c] va atinge într-o manier] foarte eficient] scopul prevenirii sau reducerii comportamentelor negative. De exemplu, poate fi posibil] reducerea ratei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Harbour. În spiritul lui caracteristic, Acheson a interpretat argumentul că pe o simpl] confuzie și o parte dintr-un r]spuns „emoțional sau intuitiv” (Acheson, 1965, pp. 197-198). Cu toate acestea, dac] considerațiile morale nu erau irelevante, în mod surprinz]tor ele nu erau atât de importante în comparație cu alți factori de natur] evident politic] sau chiar personal], cum era nevoia că președintele Kennedy s]-si recâștige prestigiul, s]-și demonstreze curajul și s] elimine perspectiva acuz]rii, asemenea necesit]ții evit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
termeni care transcend recurgerea la morală rolurilor. Dac] morală că rol este tot ceea ce înseamn] moral], atunci soluția va fi obținut] prin considerații nemorale. Pentru un utilitarist monist, dimpotriv], orice duce la rezolvarea problemei în mod rațional sau satisf]c]tor, va fi, ipso facto, o considerație moral]. S] vedem ce argumente aduc filosofii contemporani în favoarea viziunii conform c]reia exist] ceva aparte în politic] care legitimeaz] concluziile machiaveliene. Ne întoarcem, așadar, la Machiavelli, ale c]rui argumente au oarecum o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de chestiuni la nivel național ar putea avea consecințe monumentale. Cu toate acestea, semnificației rezultatelor și num]rului de persoane afectate li se adaug] și gradul de probabilitate. Este bine știut cât de dificil este s] fii pe deplin încrez]tor în rezultatul alegerilor politice. Prin contrast, unele costuri și probleme care țin de domeniul personal au o important] mai mare și deseori și un grad de certitudine mai ridicat. A se lua drept exemplu nevoia de prevenire a molest]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințele a ceea ce fac și s] se str]duiasc] s] fac] ceea ce trebuie chiar dac] această i-ar pune într-o situație material] dificil]. Dar exemplul cu impozitarea ilustreaz] de fapt continuitatea puternic] între morală public] și cea privat]. Conduc]torul politic poate lua bani de la cet]țeni, chiar prin amenințare cu recursul la violent] dac] e nevoie, pentru scopuri publice cum ar fi ajutorarea s]racilor, pentru c] aceast] soluție este mai corect] decât alternative cum sunt cazurile indivizilor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
permit] g]rzi de corp și alarm] la cas], iar veniturile se împart egal și echitabil și la cei care sunt prea timizi sau corecți pentru a fura. Este, de asemenea, mai bine ca cet]tenii s] nu fie judec]torii propriilor cazuri în aceste chestiuni, mai ales acolo unde poate fi invocat] violență. Conceptele de corectitudine, dreptate și bine, evocate aici, sunt cu sigurant] aceleași care opereaz] și în contextul familal sau în altele mai intime. Ceea ce afirm] Nagel despre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adesea corupte din punct de vedere moral. Psalmii ne avertizeaz] în leg]tur] cu încrederea în principi (Ps. 146,3) și profetul Mică vorbește în numele multora când spune: „Mâinile lor sunt îndreptate s] fac] r]u: cârmuitorul cere daruri, judec]torul cere plata, cel mare își arăt] pe fâț] ce dorește cu l]comie, si astfel merg mân] în mân]” (Mică 7,3). Aici, ideea de bâz] nu este doar c] „puterea tinde s] corup]”, deși se întâmpl] așa, ci c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
preocuparea pentru succes, glorie sau supraviețuire, fie ele individuale sau naționale. În haosul moral din lag]rele de concentrare naziste, indivizii au ales integritatea moral] în locul supraviețuirii, nefiind clar deloc c] dezonoarea național] profund] este preferabil] pierderii unui anumit conduc]tor sau regim, oricât de admirabil ar fi acesta. În cele din urm], ar trebui s] subliniem faptul c] modurile prin care politică poate afecta sensibilit]țile morale sunt variate, si c] unele nu pun probleme la fel de dramatice că cele invocate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere moral atacarea și uciderea unor nevinovați - de exemplu, atunci când este necesar] uciderea unui num]r și mai mare de nevinovați. Aceste persoane - pe care îi vom numi, nu foarte corect, consecințialiști - ar putea s] introduc] urm]torul argument: „Inacceptabilitatea uciderii trebuie explicat] în termenii efectelor asupra victimei. Ea este o functie atât a r]ului implicat de pierderea de c]tre victim] a viitoarelor bucurii ale vieții, cât și a r]ului implicat de violarea autonomiei victimei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
victimei, nu din cauza felului în care agentul este legat prin acțiunea să de moartea victimei. (Pentru o comparație, vezi argumentele lui Philip Pettit în sprijinul promov]rii, măi degrab] decât a onor]rii valorilor, în capitolul 19, „Consecințialismul”.) Un susțin]tor al cerinței discrimin]rii ar putea afirmă c] intuițiile nostre morale favorizeaz] mai degrab] abordarea axat] pe agent decât cea axat] pe victim]. S] analiz]m urm]torul exemplu din domeniul eticii și al r]zboiului. Se face de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]