15,763 matches
-
Dimitrie Bolintineanu o parte din articolele politice (Principii din 1789, Liberalismul, Școalele primare rurale ș.a.), precum și poezii. Versuri dau V. Alecsandri, Zaharia Antinescu, I. Savin. O comedie de Eugène Scribe traduce, sub titlul Independinții, Iacov G. Manu, iar I. Răducănescu transpune sub titlul Șarlota Corday un fragment din studiul Femeile și revoluțiunea de Jules Michelet. În 1867, la rubrica „Încercări de poezie”, e inserat un Imn cântat de elevii bursieri din Liceul Sf. Sava de Gr. G. Tocilescu, pe atunci elev
NAŢIUNEA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288365_a_289694]
-
1980. Este profesor de franceză la licee din București (1976-1989) și profesor de literatură franceză la Universitatea din Constantă. Întreprinde și cercetări în domeniul pedagogiei. Alcătuiește, în colaborare, dicționare și istorii ale literaturii franceze, precum și numeroase manuale de limba franceză. Transpune în franceză din lirica lui Emil Botta ori Ion Vinea și alcătuiește antologia Jeunes poètes roumains (1985). Debutează cu versuri în revistă „Amfiteatru” (1967). Colaborează cu studii și articole la revistele „Caiete critice”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine
NASTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
suferinței nu este doar un tratat neutru cu privire la pătimirile omului generic, ci include și experiența personală a autorului. Demersul analitic se împletește astfel în chip firesc, în același efort de tălmăcire a ființei, cu pasajele în care suferința umană este transpusă în poeme sau în pagini de memorialistică, unde sunt reconstituite episoade dramatice, cum ar fi bombardarea casei bunicilor în timpul războiului. Înzestrat cu știința textului, dar și cu certe virtuți creatoare, N. se arată preocupat de descifrarea temeiurilor lumii în cuvintele
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
profesiune de credință a unui discret, evidențiată și de Pompiliu Constantinescu), în tradiția lui Al. Vlahuță și Panait Cerna. Versurilor nu li se poate nega însă tonalitatea gravă, de oficiere înaltă, după cum sunt evidente distincția dicțiunii și oroarea de trivial, transpuse în obsesia formei. Probabil că în aceste trăsături stă și secretul bunelor sale traduceri din tragedia franceză clasică (Corneille, Racine), din Shakespeare, François Coppée și Alfred de Musset, apreciate de criticii vremii drept „poate cea mai interesantă parte din activitatea
NANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288352_a_289681]
-
de activitatea didactică, în cele două decenii interbelice se manifestă publicistic intermitent, de preferință în „Convorbiri literare”, cu note și studii, rareori cu poezii proprii și cu traducerea completă a poemului Mirèio al lui Frédéric Mistral, din care tatăl său transpusese doar Cântul IV. Mai tipărea primele două volume din lucrarea Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea (1925-1937), reeditate în 1940, când se anunțau și următoarele cinci, dar care nu au mai apărut. În stadiu de proiect
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
acceadă la mâna unei fete obișnuite cu luxul, așa că, în pofida suferinței, se hotărăște să plece cu o bursă în străinătate. Deși reușit ca atmosferă, romanul păcătuiește prin lipsa de consistență a personajelor, în timp ce autorul doar pare că își exersează condeiul, transpunând probabil o experiență proprie. Mai târziu va reveni, fără prea mult succes, la roman, narațiunea de dimensiuni extinse neconstituind pentru el un avantaj. Substanța epică din Atenție mărită (1946) este, de asemenea, diluată, personajele nu sunt bine conturate, prietenia dintre
NEAMTZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288389_a_289718]
-
deceniu” etc.), dar cele mai caracteristice scrieri în proză rămân cele alimentate de filonul autobiografic. Biografia scriitorului a fost umbrită de un episod dramatic - un grav accident vascular, necesitând intervenții și tratamente îndelungate -, pe care s-a străduit să îl transpună literar. În romanul Inima (1989), personajul Nichita N., medic de profesie, se refugiază în amintire ca să facă față unei boli grave de inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
și pasteluri construite pe tema naturii, N. nu reușește să depășească nivelul de imitator sârguincios, fie al poeților proletcultului, fie al autorilor clasici de tablouri în versuri, Vasile Alecsandri și George Coșbuc. Excesul de ideologie corupe valoarea unor poezii ce transpun bucuria de a contempla imagini din realitatea înconjurătoare, transformându-le în anodine cărți poștale cu hidrocentrale, fabrici și uzine. Apărut în 1984, romanul Legenda cavalerilor absenți aduce în prim-plan viața culturală a Clujului din perioada anilor’50, ca materie
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
de istorie și de existență monarhică. M. și Askaniama nu se înțeleg, discursul lor mental este diferit. O înțelegere ar fi fost imposibilă, fiindcă semnele din care cele două coduri închipuie conceptele (protocolul este parte a unui ceremonial, iar acesta transpune, în fapt, un ritual ce coboară dintr-un rit) sunt profund deosebite. Rușii îi ceruseră lui M. și o carte despre China, o carte care să pună la dispoziția Curții de la Moscova un tablou, sistematic și bogat în informații, al
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
dar repede tradus în franceză și germană, apoi și în foiletonul „Adevărului literar și artistic” (1937). Invitat în țară în 1937, participă la o serie de șezători literare, dar se face cunoscut și prin traducerile realizate de Jul. Giurgea, care transpune romanul There Is My Heart (1936) sub titlul Drumuri cu popas (1938), și de Ionel Jianu, care tălmăcește Easter Sun, intitulat în versiunea românească Soare de Paști (1940). În țară va reveni și după de-al doilea război mondial spre
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
astfel, un fel de „răutate estetică” aducătoare de bucurie spiritului liber. A tradus din lirica franceză versuri de José-Maria de Hérédia, Charles Baudelaire, din limba engleză poezii de Saki, dar și scrieri aparținând lui V. G. Korolenko, Victor Siveditis ș.a. Transpune și realizează dramatizări radiofonice din Edgar Allan Poe, Tudor Mușatescu ș.a., scrie versurile pentru filmul Vulpoiul păcălit, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Numeroase texte lirice au rămas nepublicate; adunate într-un volum, depus la Editura Albatros, după 1989 nu au
PAVELESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
A dus o viață agitată politic, a cutreierat Europa, ajungând în cele din urmă în Statele Unite ale Americii, unde sfârșește în sărăcie și boală (suferea de tuberculoză). P. este unul dintre autorii aromâni mai puțin prolifici. A scris poezie, a transpus pentru prima dată în aromână Luceafărul, precum și alte cincisprezece poeme eminesciene. Își publică prima culegere de versuri, Grailu a geanlui, grai di moarti (1939), în vremurile tulburi din preajma celui de-al doilea război mondial. Poezia lui vorbește despre dorul după
PERDICHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288756_a_290085]
-
al pasajelor de poem filosofic. Între manuscrisele poetului se mai află traducerea intitulată Împărătesc sânual spre statornicia adevăratei fericiri omenească, după o scriere cu conținut iluminist, o tălmăcire din Aug. von Kotzebue și fragmente din Nopțile lui Young. Ar fi transpus în românește versuri sârbești „despre lauda răsăritului soarelui” (însoțindu-le cu o, personală, „laudă a apusului”), și, din grecește, „romanțuri” morale și filosofice. SCRIERI: [Versuri], în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
foiletonistic intriga amoroasă, elementele senzaționale, arsenalul sentimentalist și didacticist. Se remarcă totuși, ca la mai toți romancierii mijlocului de veac XIX, buna intuiție și adecvarea câtorva scene de moravuri, a unor portrete în tușă satirică. Scriind și roman istoric, P. transpune în Bucur, istoria fundării Bucureștilor (1858) idei unioniste. O evocare se află și în Matei Vodă la monastirea Sadova (1870), după cum Catastrofa întâmplată boiărilor în muntele Găvanul - 1821 (1864) ori Revoluțiunea română din anul 1848. Mușătoiul (1868) punctează simpatia, adeziunea
PELIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288750_a_290079]
-
București. Tot scurt timp, în 1927, va fi director al instituției teatrale din Chișinău. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (1919), al Societății Autorilor Dramatici Români (1923) și al Ateneului Român. Fascinat de timpuriu de teatru, P. ucenicește îndelung transpunând în românește piese ale unor dramaturgi iluștri, dar versiunile sale, chiar dacă au fost reprezentate, nu rămân în fondul repertorial activ. Cauza rezidă în insuficienta înzestrare poetică și în capacitatea redusă de a echivala în traduceri subtilitățile din textele originale. Strădania
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
arată o construcție mai elaborată. Intriga se axează pe un caz judiciar - crima comisă de o tânără, victima fiind tatăl vitreg care, cu complicitatea mamei, îi speculase afecțiunea pentru a profita de averea ei. Piesa are un crescendo dramatic, bine transpus într-un dialog alert, doar finalul fiind forțat, artificios. SCRIERI: Spre întregirea neamului, Galați, 1914; Bimbașa Sava, București, 1918; Mila Iacșici, București, [1919]; Premergătorii, București, 1921; Teatru, București, 1922; Fata lui Loth, București, 1929; Carol II, regele românilor, tr. Erastia
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
maximes des Orientaux.Traduction de leurs ouvrages en arabe, en persan et en turc, apărută în 1694 la Paris. La Curtea lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria Del Chiaro a tradus cartea în limba italiană. Din italiană în greacă a fost transpusă de Ioan Avramios (predicatorul Curții), iar din greacă în română e tălmăcită și tipărită de Antim Ivireanul la Târgoviște în 1713. Versiunea din 1713 avea deja diferențe față de selecția oferită de Galland și ele se înmulțesc în reeditări: în 1783
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
nu ar putea exista decât într-o altă lume, a morții. Iubirea ia forma invariabilă a obsesiei, senzualismul fiind însă unul convențional, de sorginte livrescă. Legenda Nurului (1877) preia, stângaci, simbolul prezent în stihurile lui Costache Conachi, pe care îl transpune în experiența proprie. „Nurul” reprezintă o iubire spiritualizată prin durere și suferință, ale cărei tărâmuri încep dincolo de rațional. Împotriva labilității destinului P. a încercat să se apere prin cultivarea stăruitoare a idealului feminin, conceput idilic și confruntat cu o realitate
PETRINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288796_a_290125]
-
spațiul poetic românesc cu placheta Autobiografie ermetică (1992; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor), cu volumul bilingv Erotica hermetică - Die hermetische Erotik (1994) ș.a. Câteva texte i-au fost traduse în limbile sârbă și germană și, la rândul său, transpune din sârbă 65 de povestiri (1970, în colaborare cu Anghel Dumbrăveanu), precum și scrieri de Vladimir Ciocov și Miodrag Bulatović. Chiar din prima sa carte de versuri, bine primită de critică, P. cultivă un discurs bogat în metafore și un limbaj
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și alte eseuri, București, 1990; Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
unui stil încă bombastic și artificios. O evoluție evidentă marchează Amor încuiat (1933), care anunță performanța epică din Calea Văcărești. În Amor încuiat, atmosfera cartierului evreiesc este surprinsă mult mai sugestiv, într-o acțiune mai densă și mai bine echilibrată, transpusă într-o narațiune expurgată de stridențe și artificiozități stilistice. Personajul central, Fuhn, este și el, într-un anume sens, condamnat să nu își poată împlini idealul erotic. Prin Calea Văcărești P. se încadrează într-o arie tematică specifică prozei românești
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
femeii puternice, opusă bărbatului oscilant. În al doilea rând, reprezintă un omagiu adus expresivității și diversității poetice a limbii noastre, în ciuda handicapului recunoscut al circulației limitate. Pentru aceste eseuri P. a obținut Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1995, 1999). A transpus în românește mai bine de douăzeci de volume din diverse literaturi și genuri (variind de la SF și policier la eseu și poezie). Traduce din Marcel Moreau, din Edgar Wallace, Anatoli Râbakov, G. K. Chesterton, Jean-Luc Outers ș.a. De semnalat e
PETRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288776_a_290105]
-
admirabil procedeul realismului cu ochiuri mici de plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Dristor o doamnă (derulând, totodată, povestea doamnei despre insul disperat că nu o găsește pe Eleonora), iar în povestirea Rolul lui Iisus (din același volum) el împrumută vocea narativă unui actor care, pregătindu-se pentru interpretarea unei dificile partituri, se transpune într-atât, încât își pierde identitatea și o adoptă pe aceea a personajului. Cel mai bine se simte însă naratorul ca observator, aceasta fiind o reminiscență din timpul carierei medicale a lui P., o deprindere profesională fructuoasă, mediul spitalelor revenind
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Antichitatea (1970), însoțind-o de un studiu introductiv și comentarii ce îi aparțin și unde adună, în tălmăcirea unor nume prestigioase (Constantin Balmuș, Constantin Noica, Gheorghe Guțu, Mihail Nasta, Ionel Marinescu), cele mai importante opere poetologice ale lumii vechi, unele transpuse pentru prima oară în românește. Același interes l-a arătat P. și în culegerea Proză istorică greacă (1970), în care pune în valoare, de asemenea în transpunerea unor reputați clasiciști (Virgil Popescu, Petru Creția, Mihail Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]