3,593 matches
-
imagine, trebuia să te mulțumești cu serviciile unor Anjelina Jolly sau Marylynn Munro. După ce acest veritabil ciclon erotic m-a redat, mai mult mort decât viu, sărăcăcioasei lumi reale, am zăcut câteva ore pe mochetă. De-abia revenit printre cei treji, am făcut un duș și m-am năpustit imediat Îndărăt spre explorarea opțiunilor practic nelimitate ale pachetului de servicii contracost. O, sfinte Bill Gates! Nu numai că puteai beneficia de Însoțirea oricărei urmașe a Evei care-și lipise vreodată piciorușul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să se destindă și să fie și ea o dată slabă. Ca să comită câteva infracțiuni, Sophie trebuie mai întâi stimulată serios, fiindcă din proprie inițiativă nu consideră că e necesar să se obosească într‑atât. Nici nu e frumos să rămâi treaz noaptea și să te ocupi cu chestii pe care nu le poți face la lumina zilei. E nevoie de un efort de autodepășire, când în timpul ăsta ai putea la fel de bine să stai în pat cu un roman polițist palpitant. Sinucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima oară. Dar el nu știa asta. Venise treaz și combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit doar eu. Dar poate că Leac trebuie să rămână treaz, să-i pună planul În aplicare. Și În definitiv cu mine petrecuse și până acum. Așa că iau ceva: - Orice. Cu gheață. - Cu gheață să fie! Și iese pe vârfuri, merge În bucătărie, aud ușa frigiderului, sertare deschizându-se, clinchet. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea să fi... își amintește muzicianul întrebarea. Parcă auzisem ceva. Cu Hariga, înainte de închisoare. Ar fi pierdut copilul, se zicea. Poate în temniță. N-a discutat vreodată așa ceva. Cu ăsta... nu se pune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă voluptoasă... aud cuvintele răgușind în gura Poetului. — Doamna Hariga mai este la masă ? A fost întrebarea mea, trebuie admis. Nu-l văd decât pe cel din capul mesei, perfect treaz, necruțător, plictisit. Dar undeva la cealaltă masă lungă s-ar putea înălța chipul ei ferm și osos, cu nasul și buzele puternice și bărbia căreia timpul i-a circumscris curbele, rectangulară acum, împinsă puțin înainte. Tăcută, impunătoare, ocrotită de lentilele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care e, ca acum, și o pată de soare, răsar capetele de demoni, lebede ninse, dinții roșii de sânge ai pruncilor, gâtul gingaș al vrăjitoarelor. Verdele umed și proaspăt al ierbii, retezată de galopul cailor. N-ai crede, poate, visul treaz poate fi pornit, adesea chiar căutat, în astfel de neglijențe ale naturii. În amănun tele pe care ea le uită și parcă le părăsește la întâm plare. Un fel de tehnică, până la urmă, a provocării, a smulgerii din latență. Greșit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hariga relata amănuntele cele mai neobișnuite ale vieții lui Cosimo. Bandajul negru al ochelarilor ascundea privirea aproape moartă. Părea indiferentă la cuvintele pe care le recita. S-ar fi zis că nu face decât un exercițiu de-a se menține trează, repetând tot ce aflase. Cărți despre Cosimo, adunate cu grijă, știute pe de rost și oferite apoi împrumut tinerei ascultătoare. Ajungea însă, de fiecare dată, în cele din urmă, și la considerații asupra tablourilor și artei sale. Abia atunci, reproducând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca el să reînceapă. Ridică cu greutate brațele. Încet, să nu miște aerul, să nu se simtă. Se aplecă pe brațul fotoliului. Reuși să-și acopere urechile cu palmele. Dar n-ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zăcea într-însa tolănit în noroiul singurătății și-al unei deznădejdi elementare. În celula umedă, obligată să se descopere, să se cunoască și să se apere, învățase altceva și mai mult decât la școala de arte frumoase. Rămânea multe nopți trează. Căutând, în formele de relief ale memoriei, găsind parcă fără să caute, i se impuneau singure printr-o somație fericită și urgentă semnele, amprentele, culorile, emoțiile care deveneau repede altceva, prin jocul liber al mâinii și gândului, urme subțiri și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din care se smulge greu, încetinit, ridicându-se anevoie, fără convingere, spre suprafața zilei. Încâlcite gânduri și cuvinte, tulburi clipe de trezire... noaptea l-a tot rotit, dar acum e treaz, stăpân pe gânduri, da, da, totul e clar, foarte clar, totul pare normal, colegii noștri nu s-au trezit cu un corn de rinocer în frunte, nici nu arată ca niște gândaci, nici bot de crocodil n-au căpătat, nici
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fără toc, picior mare. — N-am chef de mâncare. Pe căldura asta, am să-mi fac o cafea. — Coboară la noi, bem împreună. Am un nes rece. Dar repede, altfel iar adormi. Te aștept peste zece minute. Spălat, îmbrăcat și treaz. Trântește ușa. Zece minute trec repede, abia te dezmeticești. Și-apoi, la familia Mitulescu nu te poți prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tremurând din cap până În picioare. Câțiva oameni mă frecau cu ierburi, iar pielea mă ardea și mă ustura de-mi ieșeau ochii din cap. Puțin mai Încolo, trântit Într-o rână, bietul Enkim vărsa burți de apă și horcăia. - E treaz! - se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întins În culcuș și m-am gândit la Siloa. Apoi am adormit. Visul e față de trezie ceea ce e vorba din minte față de cuvintele rostite pe gură. Mai mult Îmi plăcea În vis, dar uite că plecasem În călătorie ca să rămân treaz. Așa că, tare rău mi-a părut În noaptea aceea că, măcar, n-am visat-o pe Siloa, dacă tot era să fac lucrurile pe dos față de cum doream. - O să-mi Învăț oamenii să vorbească, mi-a spus Minos dimineața, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și că trebuia să te oprești, pentru că sorocul femeii tale se apropia. Atunci, Gau a zis că ăla era momentul potrivit ca să pună mâna pe tine, din cauză că o să faci chef și că el unul n-auzise niciodată de om rămas treaz În noaptea În care Îi apăruse copilul În lume. Atunci, Scept a zis că Logon trebuia să pună la cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu atât acel ceva era mai treaz. Degeaba, nu oricui îi este dat să înnebunească, nu oricine are talentul ăsta. Singura consolare care-mi rămânea, era să iau parte la mișcările de stradă puse la cale de sindicate. O mare manifestație avu loc în Piața Palatului. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vânătorilor de munte. Și ei se aflau acolo la fel de inutil și absurd ca și Infanteria Marină, ca și Dorobanții și Pionierii și alții, atâția. Acel moment al adevărului a trecut repede pe lângă voi. Șoferul de ambulanță, dacă ar fi fost treaz, și-ar fi dat seama imediat cu ce fel de sindrom are de-a face și s-ar fi și pregătit să plece cu copilul la spital, la Bălăceanca, dar așa... Copilul ăla a fost plasat Însă În tabăra vecinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cărora nu le găsi nici o explicație. Trezindu-se, nu mai auzi nimic, liniștea era de-a dreptul ciudată, astfel că de fiecare dată adormi la loc fără să vrea. Aproape se Înserase când cineva Îl strigă pe bătrân și Ana, trează acum de-a binelea dar fără puterea de a se ridica din pat, Își ascuți cât putu auzul. Nu auzi decât un mormăit de voci și salutul de plecare al celui care strigase mai devreme. În aceeași stare letargică urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până la orașul spre care se tot spunea că mergeam. aicea am cantonat În noaptea de Paști și s-a dus căruța la șosea pentru a aștepta mașina cu daruri, adică țigări și ceva de mâncare, și am stat toată noaptea treji ca s-o așteptăm! Chiar dacă vocea gâjâită nu spune mai nimic despre acea noapte de sărbătoare, noi putem desluși În fumul montajului prin fondú cum totuși preotul regimentului face la miezul nopții o slujbă. Feeria lumânărilor aprinse În timp ce se cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o definiție a întregului lirism. “Cartea e ca un colan de douăzeci și două de poeme, fără anecdota accentuată, cu un bărbat care circulă între pagini străvezii, cu gest teatral și pururea mut, având doar menirea sacră de a ține trează și în revarsare de parfumuri imensa grădină de trandafiri a ființei unei femei, atentă la ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
parcă să pronunțe sentințe definitive, nu pare să cunoască destinderea unui surâs. Un chip al cărui destin se citește ca într-o oglindă. Feminitatea la ea e mai degrabă de natură interioară, în orice caz controlată de o rațiune mereu trează. La Femeia în fața oglinzii prioritatea părea a reveni problemelor individuale, la maturitate introspecția are în vedere, nu fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
acelea pe care le-a găsit la el; care se dovediseră a fi un cadou de la Thomas, să-l ia naiba... O jumătate de oră mai târziu, la două fără un sfert noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am văzut împreună Orfeu într-o seară, la două sau trei zile după cina de la Mandarinul. Își revenise destul de repede după spaima trasă atunci și acum eu eram cel care avea probleme cu somnul. Ultimele ore dinaintea zorilor mă găseau treaz, ascultând istovit zumzetul intermitent care, la Londra cel puțin, se aproapie cel mai mult de ceea se poate numi liniște. ...La silence va plus vite à reculons. Trois fois... Mintea mea era buimacă și incoerentă, repetând fără noimă conversații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau al avioanelor care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz, pândind pașii poștașului pe scară. Dintr-un motiv oarecare, nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]