4,267 matches
-
Bătrânul o ascultase cu un interes neobișnuit, așa i se păruse. Da, Îl cunoștea pe Bodo, care trecea deseori pe acolo. Fără Îndoială era un tânăr de o valoare cu totul neobișnuită... — Dar, copila mea, la vârsta ta sentimentele sunt trecătoare. Ți se pare că iubești un cavaler, apoi altul Îți cucerește inima și-l uiți pe primul. Nu trebuie să iei totul atât de tragic. La Curtea părintelui domniei tale sunt mulți cavaleri nobili, ca să nu mai vorbim de alte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Pentru a-mi îndeplini o dorința mai veche, bicicleta a luat-o spre Săbăoani, prin spatele Petrotubului, trecând prin Cordun și Simionești. Drumul mi-a părut de data asta, și mai scurt și mai puțin obositor, bucurându-mă de frumusețea trecătoare, asemeni vieții noastre, a florilor de câmp. La Săbăoani, după o bine meritată coca- cola, am constatat fără mirare aglomerația la bazar, unde nimicurile sunt la mare preț, cel puțin pentru distribuitori. Evident, nu m-a interesat nimic, fiindcă predominau
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de toate zilele" a lui Ion Ioanid și la "Jurnalul fericirii" al lui N. Steinhardt), s-a crezut că în proaspăt începutul nostru mileniu volumele de acest gen se vor împuțina sau vor dispărea de-a dreptul, ca o modă trecătoare. Iată însă că, din fericire, nu s-a întâmplat așa, că apar noi și noi cărți depunând mărturie, cu o memorie de-a dreptul fenomenală, despre cea mai de restriște perioadă din istoria României în secolul XX. Cel mai nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
părinților, au continuat să-și ducă traiul tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase și meditative, erau înclinați cu predilecție spre lecturarea Ceaslovului, Psaltirii, Patericului, Bibliei și a Vieții sfinților, decât spre cele trecătoare ale vieții. N-au simțit niciodată zvâcnirea inimii la apariția unei frumuseți feminine. Sexul opus nu i-a atras niciodată, deloc; pentru ei " Femeia" era mai degrabă o noțiune abstractă mișcându-se doar în cadrul strict al cărților cu substrat religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru a-i simți efectul aromatic, energizant și binefăcător. Păstrez și astăzi în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
însemnele specifice copilăriei: gingășie, puritate, candoare, drăgălășenie, seninătate... Copilăria fugise îngrozită! Consecințele deportării le trăiesc și astăzi, cu aceeași intensitate și amărăciune, întrucât mi-au schimbat cursul vieții, suprimându-mi în mod brutal cei mai frumoși ani ai existenței noastre trecătoare. Și-atunci, cum s-o pot înțelege? "...Cu mâna mea în van pe liră lunec; Și timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!" (Mihai Eminescu) E necesar să mă întorc la anii aceia, la vârsta de aur, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
descoperit cât de puternici și frumoși putem fi noi, oamenii, dacă ne recunoaștem în Spirit! Mi-am însușit normele de conduită yoga și am devenit mai frumos, mai pur... Mi-am schimbat complet atitudinea față de oameni, față de mine însumi, față de trecătoarele bunuri materiale, mi-am schimbat prioritățile în viață. Și, cel mai important pentru mine: L-am descoperit, înțeles și acceptat pe Dumnezeu! Descoperindumi natura cea mai pură și frumoasă, Spiritul, SHRI MATAJI mi-a permis să înțeleg și natura divină
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ușor. Gorki prevede stabilirea în Rusia a unei forme de republică socialistă sau aceeași republică democratică, analogă Republicii Statelor Unite, însă de aici înainte - după el regimul sovietic- nu mai are perspectiva să reînvie. El a fost o „fază necesară însă trecătoare în evoluția poporului rus” (Dreptatea nr.209/1921). La 11 mai 1924 Dreptatea publica o variantă despre „Cum a fost ucis țarul și familia sa.”, susținând că evenimentul sa întâmplat la 12 noaptea, în podul casei unde „se afla țarul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o fereastră virtuală de la care, consolator, ar putea privi torțele aprinse ale unui public viu, nedirijat de fluxul voturilor oficiale, care continuă postum să caute și să citească operele lor - reversul unei loterii care guvernează vast necesitatea și aleatoriul unei trecătoare justiții literare. Reproducem aici traducerea acestui document inedit, complement intim al întregii sale corespondențe cu savantul scandinav. Uppsala, 28 ianuarie 1968 Către Svenska Akademiens Nobelkommitté, Stockholm Prin aceasta, subsemnatul propun ca Mircea Eliade, profesor de istoria religiilor la Universitatea din
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a fost o fecundare reciprocă”, răspunde elegant și ambiguu Dumézil - cf. Didier Eribon, Entretiens avec Georges Dumézil, p. 157. Reverențele reciproce nu au lipsit aproape niciodată. Wikander i-a recunoscut grandoarea, Dumézil, intuiția sclipitoare, altfel spus bine venită, dar și trecătoare. Cu o singură, ciudată, excepție, în unul dintre puținele articole scrise în ultimele două decenii ale vieții sale, „Épopée et mythologie. Examen critique des récentes publications de Georges Dumézil”, RHR (1974), pp. 3-8 (cu referire în primul rând la Du
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
N.S.). În închisoare, chintesență de viață, cum o definește proaspătul convertit, descoperă fericirea zburdălniciei, seriozitatea ce ni se cere este de a fi virtuoși, cinstiți, atenți la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
după revoluția din 1989, Frontul Salvării Naționale l-a avansat pe judecătorul militar Liviu Prună la gradul de general". Putem fi convinși că posesorul unui astfel de creier digestiv, de mai trăiește (că de! anii trec și torționarii, natural, ființe trecătoare, se retrag și ei prin țintirime), nu a fost "supărat" de nici o instanță postrevoluționară, fie și după condamnarea comunismului la cea mai înaltă tribună, pentru sentințele la sute de mii de ani de detenție asupra unor oameni nevinovați care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voce de înger ! Cunoscută, la fel ca și tine, în aceeași lume ca tine, putând să înțeleagă ce înseamnă publicul și pasiunea lui amețitoare. Putând să priceapă că scrisorile fără număr primite nu înseamnă nimic și că dudu- ițele sunt trecătoare. Ați fi cel mai invidiat cuplu din toate timpurile, îți zic. Și ea așteaptă doar un semn din partea ta. Un simplu gest, o văd cum îți zâmbește, topită toată, și tu nimic... — Titi, de ce insiști ? — De ce nu recunoști tu, Cristiane
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai târziu, Christul, culcat atrăgător pe cruce, răsturnând valorile Înainte de anti-christul numit Nietzsche. Da, alături de Eros - ce mie mi s-a impus În vreo cinci romane, sub titulatura lui Don Juan, după ce l-am „neglijat” decenii confundându-l cu pulsiuni trecătoare și blamabile! - apare, nu cu mult mai rar dar În forme mai ascunse, uneori de-a dreptul barbare, Prezentul. La care au acces, uneori, cum o spuneam, Îndrăgostiții pe care Îi cântă Rilke fără oboseală, Încercând să le descifreze „misterul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare din adâncuri! -, atunci, În acel extaz trecător al vieții - atunci, În acele clipe „Îl vedem”. El este! Apoi se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În forme virtualitatea infinită a lumii. Apt, cum o spuneam mai sus, de a susține chiar și firmamentul aprins și bombat, enorm, rotindu-se deasupra capetelor noastre. 6
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
căzut În genunchi În acea cămară a ultimei lor intimități și a mărturisit Limita - cea care e legată, infinit, de propria-ne fire. Și nu spre „nefericirea” și „umilința” noastră, ci... pentru... neînțelegerea noastră; dar nu cea orbecăitoare, cotidiană și trecătoare, ci spre cea care nu e decât „o altă treaptă”! O treaptă pentru curajoși, pentru cei care se aruncă În „acel gol În care Îngerii ne vor sprijini și purta!”, cum o spun unele texte poetice și liturgice. Bucuria vieții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dispară (ca orice instituție constrângătoare). În socialism, dimpotrivă, statul (În fapt, hibridul „stat-partid“) trebuia consolidat fără Încetare, fiindcă prin el se construia comunismul. Dispariția statului trecea, așadar, prin Întărirea statului, drumul spre libertatea deplină trecea prin abolirea libertății. Totul era trecător! Într-adevăr, totul a fost trecător, dar Într-o tranziție care, În cele din urmă, nu a condus la comunism, ci din nou la capitalism! Logica aceasta perversă apare ca o marcă a comunismului. Hitler a fost un criminal, dar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
socialism, dimpotrivă, statul (În fapt, hibridul „stat-partid“) trebuia consolidat fără Încetare, fiindcă prin el se construia comunismul. Dispariția statului trecea, așadar, prin Întărirea statului, drumul spre libertatea deplină trecea prin abolirea libertății. Totul era trecător! Într-adevăr, totul a fost trecător, dar Într-o tranziție care, În cele din urmă, nu a condus la comunism, ci din nou la capitalism! Logica aceasta perversă apare ca o marcă a comunismului. Hitler a fost un criminal, dar el a declarat foarte sincer, de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
înțelegem că viața noastră imploda în propriul hău - era atât de prostuț și de duios ca la un moment dat să credem că vom fi cu toții cruțați, dar cenușa a viscolit înainte și a acoperit întregul oraș cu un nor trecător împins de vânt continuând să se înalțe, iar imaginile au început să se micească și puteam zări orașul în care m-am născut în timp ce cenușa zbura deasupra munților Nevada amestecându-se cu zăpada care cădea acolo, traversând râul, apoi l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și lui D-l Ciurea, care și el are cuvinte prea frumoase pentru modesta mea activitate. Eu vă mulțumesc foarte mult pentru tot ce faceți și vă felicit pentru răbdarea și priceperea cu care veți scoate la lumină faptele bătrânilor trecători prin viața Fălticenilor! Bine că se mai găsesc astfel de oameni ca Dvs., care să poată face și binele acesta, să puie În ochii tineretului munca dezinteresată și devotată pentru bine și frumos! Vă doresc din tot sufletul spor la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
foarte mult. Este în vogă așa-zisa literatură urbană, se supralicitează acest fenomen. Există un mit al Berlinului de astăzi, mai toți scriitorii se mută la Berlin și scriu despre scenele culturale ale Berlinului. Evident că toate acestea sunt fenomene trecătoare, care vor lăsa sau nu urme în istoria literaturii. Ceea ce este important în literatura germană este diversitatea stilurilor. Nu există de mult curente clar definite în literatura germană. Dacă aș încerca să descriu tendințele în literatura germană din acești ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
public care ne-a fost, în felul lui, credincios, și nu ne-a trădat, nu ne-a „uitat”, cum au făcut unii dintre cei pe care-i crezusem apropiați și „cuceriți, îmbolnăviți” de ideile, obsesiile, dacă nu de făptura noastră trecătoare, lui, noi îi suntem obligați; dacă nu cu un răspuns, oricum cu tratarea, „atacarea” acestei „chestiuni”, mai ales azi, în modernitate sau post-modernitate, când „specialiștii” se rușinează de a o aborda sau o rezolvă, printr-un sofism sau altul, briliant
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintre cei care-au trăit acea încordare monstruoasă politică și socială importată o dată cu „tancurile roșii eliberatoare”! -, nu a fost numai o ocupație militară, nu a fost „numai” o dictatură politică și militară, cum le-a trăit, secolul trecut, numeroase și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ridicare în stațiune bipedă”, cu temeritatea dobândită astfel de a contempla firmamentul și spațialitatea infinită a cosmosului și a creației divine. Deoarece omul, furnica-umană ce poate trăi umilința nespusă a micimii și fragilității persoanei sale, aflată pe o minusculă planetă trecătoare ea însăși, poate arunca sfidarea sa calmă spațiului infinit cosmic și maselor enorme de materie risipite și scintilând în acesta, desemnându-se ca un „punct final” al creației, „locul viu” unde materia, uriașă și oarbă, se „autodepășește” într-o particulă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]