52,672 matches
-
FILOZOFIE Eu încerc o experiență: încerc să mă deparazitez de filozofie, de păduchernița metafizicii. Cioran s-a deparazitat mai demult, deși face filozofie. Un prieten al meu zice: te deparazitezi, dar folosești sculele ei. Da, dar dacă mă urc în tren nu înseamnă că zeul meu e calea ferată. În Evul Mediu s-a formulat de către filozofii șireți teoria adevărului dublu: secundum fidem — adevărul după credință — și secundum rationem — adevărul după rațiune, ca să aibă cale liberă pentru filozofie. Adică să rătăcească
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
îi datorează crearea statului român modern și a societății române moderne. Mă interesează liberalismul biruitor în Statele Unite, în Japonia și în vestul Europei. El devine, prin această biruință, ispititor pentru vânzoleala din spațiul răsăritean. Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinație. Liberalismul favorizează corpul social: te instalează în sistem și n-ai încotro... E un fenomen istoric, dar punctează timpul și spațiul istoric cu constantele lui extraordinar de utile. Liberalismul oferă constantele în timp și în spațiu ale ordinii
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primește de sus, sau nu o primește deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpânirea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primește de sus, sau nu o primește deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpânirea absolută a moralei religioase creștine. Dogmele creștine trebuie să poruncească
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
creeze o ordine morală. O primește de sus, sau nu o primește deloc. Cum e posibilă morala publică? Prin înstăpânirea absolută a moralei religioase creștine. Dogmele creștine trebuie să poruncească normele morale care, fără ele, nu se deosebesc de Mersul trenurilor decât prin obiect. Morala publică într-un stat creștin trebuie să stea sub imperiul certitudinii dogmelor creștine reflectate imperfect de omul mărginit. Dacă nu situăm Biserica deasupra statului, ne aflăm în treabă și face fiecare ce vrea. Cateheza poate să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
care cade în fața icoanei Maicii Domnului străbătută de absolut e om, și ăla e dihor laureat. În Ispita de pe munte — retro satana! — Isus spune: „Împărăția mea nu e din lumea aceasta.“ Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăția Lui cu trenul sau cu racheta dacă poți. Nu poți! Înotăm în Univers ca mormolocii, și lumea lui Cristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern. Tot ce se face în afara teologiei este onanie de prestigiu. REVOLUȚIE Revoluția e
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Andreea. Ia seama să nu te Înjure cineva...o atenționase mama. Abia scăpate de vacarmul de la casa de bilete, Andreea și mama sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
sa, Teia, cu cele două geamantane uzate și cu poșetele pe umăr, au traversat În fugă peronul, căutând trenul de Constanța. Bun Început de vacanță , spusese Andreea cu năduf. Și de concediu, egoistă mică ce ești...adăugase mama arătându-i trenul căutat. Un personal tras pe linie și deja plin. Prin urmare singura posibiliate de a ajunge la mare, rămânea călătoria pe culoar În picioare. După o trecere fugară prin câteva vagoane cu locurile ocupate, se opriseră cele două “Excursioniste”, Într-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
pentru geamantane au reușit să găsească locuri undeva În apropiere, ca să nu Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se pusese ușor În mișcare. Încet, Încet gara rămânea În urmă, trenul schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia destul pe parcurs, nu-ți face iluzii, adăugase Andreea posomorâtă. Cred că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Încurce și mai mult circulația pe culoarul vagonului. Sunt multe ferestre deschise, va fi un curent Îngrozitor, spusese mama, către Andreea care lăsase jos geamul din dreptul lor. Trenul se pusese ușor În mișcare. Încet, Încet gara rămânea În urmă, trenul schimba liniile una după alta. Bine că a plecat la timp, spusese mama, resemnată. Va Întârzia destul pe parcurs, nu-ți face iluzii, adăugase Andreea posomorâtă. Cred că am să aprind o țigare, spusese femeia trecută de 40 ani, vizibil
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu sunt de acord, Înțelege exact ce-ți cer; câte mame am eu? Gândește-te la mine dacă pentru tine spui că nu mai contează. Ești o teroare...scoate rebusul poate reușesc să mă deconectez cu el , dar mă leagănă trenul asta ca o căruță, nici rebus nu pot să fac. Lasă-l Încolo de rebus, uite mamă, a Început secerișul. Tu care admirai altă dată și un fir de iarbă, ce ai acum? Mama renunțase și la rebus și se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
știi tu ce... Da, aveam nevoie de o vacanță de câteva luni ca să pot merge mai departe. Numai cu tine pot face asta. Dar voi reuși...promit că voi ieși din această stare. Bravo, așa te vreau, oare de ce Încetinește trenul? Poate că oprește la un semnal ... așteaptă să treacă alt tren, accelerat cred, spune mama. Ele au prioritate dar și prețurile sunt pe măsură. Oare vom ajunge ca Într-o zi să nu ne mai facem o mie de calcule
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
luni ca să pot merge mai departe. Numai cu tine pot face asta. Dar voi reuși...promit că voi ieși din această stare. Bravo, așa te vreau, oare de ce Încetinește trenul? Poate că oprește la un semnal ... așteaptă să treacă alt tren, accelerat cred, spune mama. Ele au prioritate dar și prețurile sunt pe măsură. Oare vom ajunge ca Într-o zi să nu ne mai facem o mie de calcule, pentru un amărât de concediu? Suntem În penultimul vagon și de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de concediu? Suntem În penultimul vagon și de aici nu se vede nimic, este o curbă lungă. Ce de mașini oprite la barieră, vezi ce mici par de aici de sus? Spusese Andreea cu entuziasm. Acesta este farmecul călătoriei cu trenul...privești totul de la o Înălțime oarecare și trenul are prioritate de trecere peste șosele, răspunde mama, privind pe fereastra vagonului. Ce-ar fi să facem autostopul? Râsese Andreea. Ce-ți trece prin minte? Lasă prostiile, uite se pune din nou
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aici nu se vede nimic, este o curbă lungă. Ce de mașini oprite la barieră, vezi ce mici par de aici de sus? Spusese Andreea cu entuziasm. Acesta este farmecul călătoriei cu trenul...privești totul de la o Înălțime oarecare și trenul are prioritate de trecere peste șosele, răspunde mama, privind pe fereastra vagonului. Ce-ar fi să facem autostopul? Râsese Andreea. Ce-ți trece prin minte? Lasă prostiile, uite se pune din nou În mișcare. Nu ne permitem prea multe, am
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ne dorim mașină, am face niște siluete...râsese Andreea. Cred că mecanicul nostru a adormit zisese mama. Nu se mai urnește din gara asta, nici nu știu unde suntem. Uite ce șir lung de mașini s-a făcut și la bariera asta. Trenurile au prioritate, parcă tu spuneai asta, râsese Andreea, dar uite ce băiat drăguț este În mașina roșie, și se tot uită la noi. La care noi...câte persoane sunt acum la ferestrele vagoanelor... Dacă eu Îți spun că se uită
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese Andreea. Cum? Niciodată să nu mai faci așa ceva. Poate că te-a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ei apoi Întrebase: Oare va veni? Dacă te-a văzut destul de bine de la o asemenea distanță...va veni sigur. Sunt frumoasă, mamă? Nu...ești foarte frumoasă. M-ai Întrecut și pe mine...râd amândouă. Un șuier lung de locomotivă și trenul se pune din nou În mișcare. În scurt timp trec pe podul de fier, de la Cernavodă, iar de la Înălțimea ferestrei, Andreea adulmecă parcă mirosul de apă ce curge pe sub pod. Pe mal câțiva copii cu undițe făcute din bețe, speră
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
În Constanța. Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării, mama spusese cu nostalgie: Abia aștept să văd marea... . Mare....caldă...calmă și...udă. Râd amândouă Îndreptându-se spre stația de troleibuz. Mi-ar place să călătoresc cu vaporul, mamă! Credeam că-ți place să călătorești cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cam devreme, dar Într-o zi va găsi un moment potrivit să discute cu mama. Un abur cu miros de lavandă ieșise din baie odată cu mama, iar fața ei era senină și calmă. Bună baie, după praful și căldura de pe tren... Și eu abia așteptam să termini, am transpirat și am o tonă de praf pe mine, zisese Andreea și intrase repede la duș. Peste puțin timp mama și fiica se Îndreptau spre sala de mese. Mama cu ușoare urme de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
stabilit, vei Învăța să-ți păstrezi cuvântul dat, dar și să-ți temperezi anumite ieșiri cam necontrolate. Este adevărat că sunt multe tinere...mai multe fete decât băieți...dar ce să-i faci, anomalia vieții...te-ai grăbit Încă din tren să nu pierzi nici o ocazie, acum te vei convinge dacă a meritat sau nu. Seara era așa de plăcută iar faleza plină de turiști dornici de o plimbare, și să simtă briza mării, umedă, rece și sărată. Încă nu se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care plecau În grup să vadă răsăritul soarelui, dar vorbeau cam tare despre plecarea trenului și altele. Cred că majoritatea văd răsăritul În ultima zi de concediu, spusese Teia, ascultând discuțiile de jos. Da...numai noi mergem În prima zi...sper să nu ne pară rău...zâmbise Andreea. Va trebui să mergem mai repede spusese
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Încerca să-i atragă atenția fetei că el Își ținuse promisiunea. Hei ! Scufița Roșie ! Unde alergi așa? Silviu Bărbulescu se apropiase de Andreea și de mama acesteia, salutând stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse apariția și tatăl lui Silviu, puțin cam fără chef, dar de vreme ce tot șia stricat somnul, Întinsese mâna către mama Andreei și se recomandă singur: Pavel Bărbulescu, fiul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de la serviciu. Și ea era gata să renunțe dimineață când am trezit-o să ieșim să vedem răsăritul dar, am insistat să-și țină promisiunea și sper că a fost o lecție pentru ea. A fost ceva spontan, noi În tren iar voi pe șosea la barieră. Nu se fac astfel de lucruri. Nici mie nu mi-a picat bine, dimineața rece și umedă, oboseala drumului...dar tot răul a fost spre bine. Uite că se Înțeleg bine, iar Silviu este
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fără stea, cerul strălucea. Am închis ochii și am încercat: pătratul, sfera, triunghiul lucrurilor care cândva ne-au înălțat. Pătratul era lipsit de vis, sfera ne claustra, triunghiul era o definiție seacă, în școala pozitivă cu lumina săracă, ca un tren uitat pe șinele retrase într-o gară. Sângele cald citat de poet ne mai cheamă înapoi în sfinții părinți. Pentru noi e târziu, întâmplările crude au săpat peste trupul amar și chinuit, adânc și barbar. Mintea, ca o pasăre prăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]