158,017 matches
-
nu înspre eterul problematizărilor secrete, ci înspre o consumare imposibilă. Musculița iubită, Drosy, e închisă într-o cușcă de sticlă, cam așa cum visează orice îndrăgostit să-și închidă iubita. E injectată cu hormoni umani, începe să aibă manifestări feminine, îi trimite un mesaj pe pager îmblînzitorului într-o noapte de pomină, după care moare într-o încercare de transformare fatală. Grigorie găsește dimineața în laborator cadavrul unei femei în toată puterea cuvîntului: "Sticla recipientului își strălucea țăndările în jurul meu. Capul iubitei
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
povestea simplă a unui soldat dezertor. Că și aici se pot face comentarii savante, că și aici există nuclee psihanalitice (fratele invalid căruia soldatul vrea să-i dăruiască de Crăciun pușca din dotare, virginitatea tînărului, mîinile murdare pentru care e trimis la arest, primul bărbierit, vise amestecate cu realitatea etc.), e adevărat, dar toate acestea sînt mult mai bine ascunse într-o poveste aparent simplă, simplistă chiar la suprafață. Subiectul pare desprins dintr-un ziar de scandal, faptul divers cu alură
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
noaptea, în chiar interstițiul 21-22 ianuarie 1941, adică în zilele rebeliunii. Dacă marele poet tăcea, poate că totul intra în uitare. Dar cum se zvonea, imediat după 23 august 1944, că vor fi epurați foștii naziști din SSR, poetul a trimis către Comitetul de Conducere al Societății o scrisoare memoriu în care se disculpa, nepomenind nimic de tripticul publicistic din Falanga. Și despre memoriu s-a aflat în lumea scriitoricească. Atunci Lemnaru, în Dreptatea din 6 decembrie 1944, pe care o
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
pe care o conducea prietenul N. Carandino, la rubrica de el alimentată "De la Apus la Răsărit", făcea cazul public, avertizîndu-l pe Barbu că faptul e viu și în mintea foștilor săi prieteni. Alarmat, chiar a doua zi, Barbu i-a trimis lui V.Eftimiu (președinte al SSR) o scrisoare din al cărei text reieșea că știe cine este autorul articolului din Dreptatea semnat ABC ("alfabetul începea la fenicieni cu L.M.N."). Am publicat întreg acest dosar în România literară din septembrie 1995
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
milioane deși inflația a fost de 40%, tăindu-ne restul și rămînîndu-ne datoare cu abonamentele pe prima jumătate a anului, care s-au dus totuși la biblioteci. Sîntem în negocieri cu Ministerul Informațiilor, prin care, între 1996 și 2000, am trimis în străinătate (Centre Culturale, Ambasade, Consulate) abonamente de cîteva mii de dolari, dar la care dl Dîncu a renunțat în prezent. Avem totuși promisiunea de a relua acest contract de sponsorizare. Mai intratabil se arată MCC care ne-a scos
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
sară în ochi chiar și atunci când nu e asociat cu intenția literară. Această corespondență personală devine, printr-o întâmplare fericită, un adevărat roman. Cum raționalizarea alimentelor după război va dura în Anglia până către 1960, Helene Hanff, deși strâmtorată, va trimite constant peste ocean colete cu ouă proaspete, praf de ouă, conserve de carne, și ciorapi de nylon. Bucuros, dar ușor jenat, Frank Doel îi va răspunde prompt dar cam stereotip-convențional: ,,Trebuie să vă mulțumesc pentru coletul de Paști care a
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
bay-sitting seara, deci AM NEVOIE SĂ AM CE CITI. DECI NU STA PE FUND FĂRĂ SĂ FACI NIMIC. MIȘCĂ-TE ȘI GĂSEȘTE-MI CĂRȚI." E o cititoare exigentă care nu se sfiește să-l beștelească pe Frank Doel când îi trimite ediții maltratate: ,,NUMIȚI ASTA UN JURNAL AL LUI PEPYS, nu e un jurnal al lui Pepys, ci o prăpădită de culegere de BUCĂȚI ALESE din jurnalul lui Pepys, editat de cine știe ce băgător de seamă, mânca-l-ar boala!" sau ,,CE
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
un jurnal al lui Pepys, ci o prăpădită de culegere de BUCĂȚI ALESE din jurnalul lui Pepys, editat de cine știe ce băgător de seamă, mânca-l-ar boala!" sau ,,CE-I CU SINISTRA ASTA DE BIBLIE PROTESTANTĂ PE CARE MI-AȚI TRIMIS-O? Ați vrea să aveți amabilitatea să le transmiteți oamenilor Bisericii anglicane (oricine ar fi cei care au dat ordinul să se pritocească Vulgata) că au rasolit una dintre cele mai frumoase proze scrise vreodată? O să ardă în iad, credeți
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
vreodată? O să ardă în iad, credeți-mă!" Nu-i pasă dacă gusturile ei șochează pe cineva: ea știe precis de ce comandă un autor și de ce îl respinge pe altul: ,,...vreau o carte cu poezii de dragoste. Nu Keats sau Shelley, trimiteți-mi poeți care pot vorbi despre dragoste fără smiorcăieli - Wyatt sau Jonson sau un altul, găsiți-l." Helene Hanff e însă, mai presus de toate, o cititoare bibliofilă care se minunează și se atașează cu duioșie de carte ca ,,obiect
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
și mama ta sînt niște monștrii antropofagi care te-ar fi sacrificat"), suspansul este întreținut cu o iscusință demnă de un mare scriitor. Prima analogie care ne vine în minte este aceea cu proza lui Julio Cortazar, la care ne trimite, de altfel, și Întîlnirea, bucată construită aproape în întregime din dialoguri aparent banale, în care notațiile sînt minime, iar cele două personaje (Hermine și Gudrun), rămîn învăluite într-o aură de mister. De altfel cu adevărat interesante în proza lui
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
cu fața ei galantă, ludică, cuceritoare prin curtoazie: ,,dona juana e atît de frumoasă și fragedă încît dacă ea nu ar fi frumusețea și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
de copil mirat și uneori malițios, de către Johnny." Scurt timp înainte ca "the Swinging Guru" să împlinească șapte decenii de viață, Sorin Antohi (a cărui formulă o citasem ca titlu la o amplă prezentare apologetică în Jazz Forum) mi-a trimis prin e-mail o splendidă rememorare a felului cum îl cunoscusem noi pe maestru. Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
dement care consideră somnul o boală ce ronțăie o treime din viața fiecăruia; narcoleptica Sarah Tudor, o ființă fragilă, dilematică, incapabilă să distingă între vis și realitate; Robert Madison, prietenul sfîșiat de iubiri nerostite și de drame identitare care-l trimit în cele din urmă pe masa de operație a unui chirurg specializat în schimbările de sex; în fine, Terry Worth, cinefilul împătimit și insomniac care poate recunoaște orice actor în orice poză, fără a-și aminti în schimb de personalul
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
dar cum părinții mei tot aveau planuri mari, au insistat să nu dau înapoi. Nu mi-a plăcut studiul științelor exacte. Am trecut, dar nu cu note prea mari. începusem deja să scriu și, fiindcă aveam timp liber, am fost trimis din nou să studiez artele plastice. Dintr-odată și luat cu totul prin surprindere, am descoperit că pictez și desenez chiar bine. Renunțasem la arte plastice ca materie pe când eram elev, la paisprezece ani, și eram considerat nepriceput, în acel
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
deschisă ce răpăie cu putere, liberă și prinde snopul de grâu verde încă de țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
asimilate cuțitului împlîntat mișelește pe la spate. Dimpotrivă, ele au fost considerate fragmente dintr-un dialog intelectual și politic absolut obligatoriu în lumea de azi. Întîmplarea face ca, aflîndu-mă la New York, să fi avut posibilitatea să răsfoiesc și cîteva dintre aberațiile trimise de diverși români urzicați pe adresa bilunarului care-a găzduit studiul lui Judt. Lasînd de-o parte vocabulele pe care hîrtia (și internet-ul) le suportă mai greu, ce m-a frapat, în marea lor majoritate, e naționalismul agresiv. Încă
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
provine dintr-o mîndrie rănită. Or, aici e buba: chiar atunci cînd au reușit să-și facă un rost în străinătate, intelectualii români - cu rarissime excepții - sunt plasați în poziții oarecum subalterne sau cu totul precare. Văzînd potopul de proteste trimise pe email din Belgia, Franța, Olanda, Germania, Canada, Statele Unite, îmi vine să le spun de la obraz: "Băieți, dacă în țărișoara de dragul căreia faceți acum apoplexie totul e chiar paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
în țărișoara de dragul căreia faceți acum apoplexie totul e chiar paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de indignații de azi
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
apoi, declinul ratei natalității de la 35/1000 locuitori în 1930 la 23,8/1000 locuitori în 1946. Să menționez că, făcîndu-se referiri la situația deficientă a alimentației în țară se precizează că "în ciuda dificultăților de comerț cu Vestul, SUA a trimis României cantități considerabile (în special grîne), fiind al doilea mare furnizor cu aproximativ o cincime din valoarea totală a importurilor în 1947". Să notez și aprecierea lucidă potrivit căreia se spune: "Este posibil ca țăranii să opună o rezistență serioasă
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
și că dacă n-ar fi nevoie de dânsele, - Ființa supremă hărăzindu-le darul procreației în exclusivitate - și că dacă nu ne-ar captiva, din când în când... leur faiblesse interessante...; ei bine, normal ar fi ca ele să fie trimise imediat pe eșafod!... Nu vom invoca istoria dinadins spre a defăima ființa pe care biologia o așează, omenește vorbind, în mijlocul atracției absolute, precum și în centrul poeziei universale. Cele mai pasionante texte din lume nu au fost însă închinate iubirii, ci
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
faptă... Domnul este numele tău! Sfărâmă cu puterea ta silnicia lor - îi poruncește ea - și în mânia ta dărâmă țara lor, căci ei și-au pus în gând să pângărească locurile tale sfinte... Caută în jos la trufia lor și trimite mânia ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, puterea pentru ceea ce mi-am pus în gând... Nimicește semeția lor prin mâna unei femei! Căci puterea ta nu stă în numărul mare, nici tăria ta în puterea
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
de rafinament, și în narcisism, din exces de îndemînare. Dar cum acest risc a fost acum ocolit cu multă prudență și cu tot atîta abilitate, semnele sînt bune și de aici încolo. P.S. întrucît numele meu a apărut pe invitațiile trimise artiștilor plastici de către Fundația SOCIETA Club Unesco, organizatorul Tîrgului Internațional de Arte Vizuale (TIAV), declar că nu am nici o legătură cu actuala ediție a evenimentului menționat și protestez față de această formă abuzivă de a fi implicat. (P.Ș.)
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
al XIX-lea. Subiect generos și fascinant: către 1800, Europa descoperă, chiar la granițele ei, un ținut prea puțin cunoscut, exotic. O mare de călători, la fel de pestriță ca amestecul de nații și religii din Balcani, începe să traverseze peninsula. Sînt trimiși oficiali ai Apusului către înalta Poartă, agenți secreți, negustori, colecționari fanatici de obiecte rare și exotice, aventurieri, susținători ai cauzei grecești - unii celebri, ca Byron... Mai sînt în Balcani și drumuri vechi, parcurse, potrivit tradiției, vara, de negustori și meșteșugari
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care ajunsese și, cu siguranță, contradicția în care se instala față de dogmatica creștină tradițională și tradiționalistă. Rămîne, totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui? Lui Traian Săvulescu
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
cu simplitatea și ușurătatea unei cărți oarecare pentru tineret. Da, dar asta doar la prima vedere, pentru că autorul are știința aproape caragialiană a inducerii în eroare. Nimic nu e simplu în această povestire. O sumedenie de semnale bine ascunse ne trimit la cele două mari probleme ale existenței: dragostea și moartea. în casa lîngă care cei patru copii se joacă un bunic genial ca toți bunicii trage să moară, în timp ce singura fetiță din grup se scaldă într-o goliciune care nu
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]