4,590 matches
-
de altă parte, convingerea că acest dublu proces revelează semnificația secretă existenței umane, și anume complementaritatea între viață și moarte 65. Dintr-un anume punct de vedere, această sinteză teologică confirmă victoria lui Osiris, acordându-i și o nouă semnificație. Triumful zeului asasinat era total încă de la începutul Imperiului Mijlociu, începând cu Dinastia a XVIII-a. Osiris devine Judecătorul morților. Cele două acte ale dramei de dincolo de mormânt - "procesul" și "cântărirea inimii" - se desfășurau înaintea lui Osiris. Distincte în Textele Sarcofagelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altă parte, el este un monstru acvatic, un dragon cu șapte capete, "Prințul Mării", principe și epifanie a Apelor subterane. Semnificația mitologică a luptei e multiplă. Pe de o parte, pe planul imageriei sezoniere și agricole, victoria lui Baal desemnează triumful "ploii" asupra "Mării" și a Apelor subterane; ritmul pluvial, reprezentând norma cosmică, se substituie imensității haotice și sterile a "Mării" și a inundațiilor catastrofale. O dată cu victoria lui Baal, triumfă încrederea în ordinea și stabilitatea anotimpurilor. Pe de altă parte, lupta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un rol mai degrabă șters: enigmatica Aditi, Mama zeilor; Usâs, zeița dimineții; Rartri, Noaptea, căreia îi e consacrat un frumos imn (RV, X, 127). Cu atât mai semnificativă este deci poziția dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea creatoare a spiritului indian. Evident, trebuie ținut seama de faptul că textele vedice reprezintă sistemul religios al unei elite sacerdotale care era în serviciul unei aristocrații militare; restul societății - adică majoritatea, cei din castele vaisya
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
124: V, 5); la puțin timp după aceasta, Devii le-au răpit Asurilor Cuvântul sacrificial (Văc). Indra 1-a invitat atunci pe Varuna să treacă în regatul său (RV, V, 5). Victoria zeilor Deva asupra celor Asura a fost asimilată triumfului lui Indra asupra Dasyuților, care au fost totodată azvârliți în întunericul cel mai adânc (AV, IX, 2,17; cf. RV, VII, 99, 4 etc.). Acest conflict mitic reflectă lupta "zeilor tineri", conduși de Indra, împotriva unui grup de divinități primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl descrie "bolnav de spaimă" și dorind pace33. Ar fi inutil să ne oprim la interpretările naturiste ale acestui mit: în victoria asupra lui Vrtra, s-au văzut fie ploaia stârnită de furtună, fie slobozirea apelor din munți (Oldenberg), fie triumful soarelui împotriva frigului care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții, ca urmare a "imobilizării" apelor de către Vrtra. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au văzut fie ploaia stârnită de furtună, fie slobozirea apelor din munți (Oldenberg), fie triumful soarelui împotriva frigului care "încuiase" apele, înghețându-le (Hillebrandt). Elementele naturiste sunt, desigur, prezente, întrucât mitul este multivalent; victoria lui Indra echivalează, printre altele, cu triumful vieții împotriva sterilității și a morții, ca urmare a "imobilizării" apelor de către Vrtra. Dar structura mitului este cosmogonică, în Rig Veda, I, 33,4, se spune că, prin victoria sa, zeul a creat soarele, cerul și dimineața. După un alt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hecatoncheiri surghiuniți de către Ouranos în adâncurile subpământului. La puțin timp după asta, Titanii au fost doborâți și împinși în Tartar, unde stau păziți de Hecatoncheiri (Theogonia, 617-720). Descrierea Titanomahiei (în special 700 sq.) dă impresia unei regresiuni la stadiul precosmo-gonic. Triumful lui Zeus împotriva Titanilor - care încarnau forța nemăsurată și violența - echivalează deci cu o nouă organizare a Universului, într-un anumit sens, Zeus creează, din nou lumea (cf. Indra, § 68). Această Creație mai fusese amenințată de două ori. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
primordiale față de opera cosmogonică sau de restaurarea unei noi ordini (cf. teomahia mesopotamiană, § 21)6. Și totuși, grație Gaiei și lui Ouranos, Zeus a reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui Zeus într-adevăr, după ce 1-a doborât pe Typhon, Zeus împarte, prin tragere la sorți, dominația asupra celor trei zone cosmice. Oceanul i-a revenit lui Poseidon, Lumea subterană lui Hades ' Vezi în ultima vreme M. L.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând aceasta, el începe procesul de simbioză și de unificare care îi va da religiei grecești caracterul ei atât de specific. Triumful lui Zeus și al olympienilor nu s-a tradus prin dispariția divinităților și cultelor arhaice, unele de origine preelenică. Dimpotrivă, o parte a moștenirii imemoriale a sfârșit prin a fi integrată în sistemul religios olympian. Am văzut rolul perechii primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am văzut chiar acum forța și prestigiul. Apoi Pontos (Marea cea sterilă); Styx, care a participat la lupta împotriva Titanilor; Hekate, cinstită de Zeus și de alți olympieni; Okeanos, primul născut dintre copiii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hermes o figură tot mai complexă, erou civilizator, patron al științelor și imagine exemplară pentru gnosele oculte. Hermes este unul dintre puținii zei olympieni care nu-și vor pierde actualitatea religioasă după criza religiei "clasice" și nu vor dispărea o dată cu triumful creștinismului. Asimilat cu Thot și cu Mercurius, el va cunoaște o nouă vogă în epoca elenistică și, în calitate de Hermes Trismegistul, va supraviețui, prin intermediul alchimiei și hermetismului, până în secolul al XVII-lea. Deja de pe acum, filosofii greci vor vedea în Hermes
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care trădează natura lor supraumană 39. S-ar putea spune, într-o formulare sumară, că eroii greci împărtășesc o modalitate existențială sui generis (supraumană, dar nu divină) și acționează într-o epocă primordială, și anume aceea care urmează cosmogoniei și triumfului lui Zeus (cf. § § 83-84). Activitatea lor se desfășoară după apariția oamenilor, dar într-o perioadă a "începuturilor", când structurile nu erau pentru totdeauna fixate și normele nu erau încă suficient stabilite. Modul lor propriu de a fi trădează caracterul nedesăvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era deja cunoscută la evrei, numeroase alte idei religioase au fost descoperite, revalorizate sau sistematizate în Iran. Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul nespecialist se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ia., Leș religiom de Viran, pp. 58 sq. 36 Cf. G. Widengren, Religions de l'Iran. P. 66. 37 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour (ediție nouă, 1969), pp. 51 sq. și ale morții și contribuia la triumful vieții, al fecundității și al Binelui. Zarathustra aștepta Renovarea universală prin intermediul Bunei Religii. La urma urmei, orice preot zoroastrian credea că anticipă, prin sacrificiile sale, transfigurarea eshatologică. Ceea ce regii împlineau la început și-n fiecare an, preoții sperau să realizeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și dacă Dumnezeu este impenetrabil, este imposibil să-i judecăm actele: este imposibil, așadar, să-i judecăm atitudinea față de Satan. Lecția secretă a lui Iahve depășește "cazul Iov". Ea se adresează tuturor acelora care nu ajung să înțeleagă prezența - și triumful - răului în lume. Pe scurt, pentru omul credincios, Cartea lui Iov este o "explicație" a răului și a injustiției, a imperfecțiunii și a terorii, întrucât totul este vrut și guvernat de Dumnezeu, tot ceea ce i se întâmplă credinciosului este încărcat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dionysos, divinitate a epifaniilor brutale, care cere să i se proclame public supremația. Nu se cunoaște nici un alt cult grec în care un zeu să se împreuneze cu regina. ODar cele trei zikTaTe Ănthesteriilor, mai ales a doua, aceea a triumfului lui Dionysos, sunt zile nefaste, pentru că se întorc pe pământ sufletele morților și, o dată cu ele, fcere-le, purtătoare de influențe malefice, din infern. Ultima zi a Ănthesteriilor le era de altfel consacrată. Se făceau rugăciuni pentru morți, se pregătea o panspermie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca este capul unui leu12. Oricare ar fi fost intenția lui Euripide când, la capătul vieții sale, a scris Bacchantele, această capodoperă a tragediei grecești constituie în același timp cel mai important document privind cultul dionysiac. Tema "rezistență, persecuție și triumf' își găsește cea mai strălucită ilustrare 13. Pentheu se opune lui Dionysos pentru că este "un străin, un predicator, un vrăjitor [.] cu frumoase bucle blonde, înmiresmate, cu obrajii trandafirii și ochii dogorind de harurile Afroditei. Sub pretextul că le învață dulcile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
gen literar, prin importanța crescută a părților cântate de către exarchon, prin intercalarea bucăților lirice pe teme mai mult sau mai puțin adaptate cazului și persoanei lui Dionysos" (H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 248-249). Partea a II-a DE LA GAUTAMA BUDDHA PÂNĂ LA TRIUMFUL CREȘTINISMULUI împrejurări neprevăzute au întârziat tipărirea celui de al doilea volum din Istoria credințelor și ideilor religioase. Am profitat de acest răgaz pentru a completa bibliografia anumitor capitole, menționând lucrările apărute în 1977 și la începutul lui 1978. Bibliografiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu are nimic de seducător, prezența sa nu e charismatică, însă, ca și Flaubert sau Baudelaire, el a avut șansa de a fi un „maudit”, ceea ce, cum s-a remarcat, atrage întotdeauna favorurile posterității. A lui l-a purtat spre triumf. Fără impresia că e un „nefericit”, nici contemporanii și nici noi nu l-am fi apreciat în gradul în care o facem, cu ideea mai mult sau mai puțin clară că trebuie să compensăm ceea ce soarta sau societatea nu i-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Atunci el trebuia descoperit, revendicat. Sentimentul general era că i se făcuse nedreptatea de a nu i se recunoaște locul eminent pe care-l merita în poezia romînească a secolului XX. Considerat odinioară minor, el apărea capital: „Bacovia cel Mare”! Triumful lui se datora unei schimbări în psihologia societății noastre postbelice: după un deceniu și ceva de entuziasm la comandă, se iviseră primele semne de oboseală și o irepresibilă nevoie de autenticitate. Impresionată de laconismul și sinceritatea operei sale, promoția ’60
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amintește vîrsta, și sancționat cu ironii de un prieten, care-mi spune, zîmbind, o serie de adevăruri, stau totuși pe loc cu volumul III al Dosarului. Simt că n-am pus încă în el tot ce ar putea explica uimitorul „triumf ” (cum îl numesc în subtitlu) al lui Bacovia. Două sînt cauzele întîrzierii mele. Prima: cantitatea de materiale nefolosite, din care, continui să cred, s-ar mai putea obține nuanțe și îndreptări. Nu mă lasă inima să le abandonez. A doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
construi un sistem de apărare antirachetă, sugerând că cei care se opun acestui program pun în pericol siguranța Statelor Unite. Secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld a anunțat că scutul antirachetă american va începe să funcționeze până la sfârșitul anului 2004, un triumf al speranței și al clarviziunii asupra pesimismului și a scepticismului 359. Costul primei faze era estimat la 10,2 miliarde de dolari, bugetul destinat apărării antirachetă în totalitatea sa fiind de 53 miliarde de dolari pentru perioada 2004-2009360. Nu numai
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
rachetele balistice (consilierul directorului general al societății Rosvoorujenie, Aleksandr Luzan). De asemenea, comandantul-șef al Forțelor Militare Aeriene, Anatoli Kornukov făcea declarații cu privire la testarea sistemului S-400, și la realizarea, în paralel, a unei variante pentru export a acestuia, numită Triumf. Comparativ cu sistemul deja existent la acea dată, S-300, distanța de la care puteau fi lovite țintele se dubla 366. Anunțarea intenției SUA de realizare a sistemului național de apărare antirachetă va face ca anul 1999 să fie unul al
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
de la Moscova și crearea unui centru similar la Bruxelles, dar și includerea în arhitectura europeană de apărare antirachetă a sistemelor antiaeriene rusești. Acesta ar fi începutul unei colaborări autentice în domeniu, cu atât mai mult, cu cât sistemele S-400 Triumf depășesc cu mult distanța de lovire a țintelor aeriene și a rachetelor balistice americane de tip Patriot. Spre deosebire de desfășurarea sistemelor Patriot din Polonia, care are un caracter exclusiv politic, fără vreo legătură însă cu asigurarea securității, mai ales că scenariile
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
rămâne (...) o singură rachetă SS-18 care va zbura, atunci, se poate spune, cum spun americanii: rușii ne vor ajunge și în mormânt. 365 F. Nienhuysen, "Demonstrație de forță în enclavă", Suddeutsche Zeitung, nr. 135, 16 iunie 1998. 366 Serghei Sokut, " Triumful în materie de rachete al Rusiei", Nezavisimaia gazeta, nr. 20, 19 februarie 1999. 367 BBC, 11 iunie 1999, Neue Zurcher Zeitung, nr. 132, 11 iunie 1999, Izvestia, nr. 101, 5 iunie 1999. 368 Le Monde, 3 noiembrie 1999. 369 Neue
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]