8,927 matches
-
ca să răspundă glumei mele, mi-a întins mâna să i-o sărut, cu aere de regină, dar și-a adus aminte că-i prăfuită și a retras-o. Suntem atât de departe de acum o lună, când ea era încă ucenicul și eu "maestrul". Acum între noi s-a stabilit cu totul raportul etern dintre femeie și bărbat. Raport care întotdeauna mi s-a părut acela dintre manejele subtile ale pisicii și naivitatea ursuză a câinelui. Și ce frumoasă era în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chinuită, înainte să-l dea pe mâna gărzilor, conform înțelegerii. În zilele următoare, el a fost singurul care L-a urmat, de departe, ascuns în mulțime. El l-a văzut pe Petru lepădându-se de trei ori și pe ceilalți ucenici ascunzându-se printre vânzătorii de păsări și conducătorii de catâri, boindu-și fețele și tăindu-și bărbile ca să nu poată fi recunoscuți. Umbla mut fără să simtă foame sau sete. Și tot el a fost singurul dintre ucenici prezent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe ceilalți ucenici ascunzându-se printre vânzătorii de păsări și conducătorii de catâri, boindu-și fețele și tăindu-și bărbile ca să nu poată fi recunoscuți. Umbla mut fără să simtă foame sau sete. Și tot el a fost singurul dintre ucenici prezent în mulțime când Pilat i-a întrebat pe cine-l vor eliberat. În clipa de liniște și nehotărâre care a urmat, pentru prima oară și-a deschis gura în acele zile și a strigat cu glas neomenesc «Barabas, Barabas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un răzvrătit, nu voia să strice Legea, era treaba romanilor. Și așa planul a mai înaintat cu încă un pas. În acea zi, singur Iuda l-a urmat pe Iisus spre Golgota, umblând printre mărăcinii de pe marginea drumului, în vreme ce ceilalți ucenici se tocmiseră deja cu un conducător de catâri care tocmai pleca spre Bagdad să-i scoată afară din oraș și să-i pună pe drumul Damascului. Oo, și cum s-a cutremurat el când a văzut umbrele îndoielii pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ei au acreditat ideea că s-a spânzurat copleșit de regrete. În jur era plin de flori albe-argintii, ca lacrimile lui, pe care însă oamenii le numesc de atunci «banii lui Iuda». Mai târziu, plini de remușcări, pe drumul Damascului, ucenicii au început să propovăduiască învățătura lui Iisus și să răstălmăcească toată istoria, așa cum a ajuns ea la noi. Asta e povestea, domnule coleg. Noi ce învățăm de aici, profesore? Noi învățăm că natura umană e atât de păcătoasă, că pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în căsuța cu două odăiți din Broscărie. Au trecut șapte ani și nici un spor n-a intrat în gospodărie. Săraci au rămas; doi băieți mari au fugit la America, îndată ce-au tras sorți; ceilalți doi creșteau, slabi și năcăjiți, ucenici la un tinichigiu, și se gândeau și ei în odihna sâmbetei, câteodată, se gândeau și visau la țara aceea îndepărtată, la pământul făgăduinții, unde banul se câștigă ușor și unde te poți îmbogăți. Haia era fată mare, cu ochi verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bolnavul. Dacă ați adus și pentru ei pravuri, trebuie să le dau. Vom rândui și asta, îl îmblânzi domnul Ionaș Popa. Se pricepe și nana Floarea cum să facă. Iar teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuie să le dau. Vom rândui și asta, îl îmblânzi domnul Ionaș Popa. Se pricepe și nana Floarea cum să facă. Iar teascurile de jderi le poate purta Onu. Ai făcut bun ucenic din băiatul ăsta. Nici n-am văzut ucenic mai semeț decât Bezarbarză. Culi nu părea nemulțămit de vorbele ce i se spuneau; dar își plecă fruntea. — Ne revedem în luna lui april, la cucoși, Culi. Da, domnule doctor Micu. Am să-ți trimet medițină, și să mânci vârtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orașelor, aveți la îndemână tot aurul și toate cărțile, dar mai aveți și principi, în fața cărora vă plecați capul... Zise apoi, ceva mai precaut: — Pot să-ți vorbesc așa cum vorbește un unchi bătrân cu nepotul lui, un șeic bătrân cu ucenicul lui, fără ocolișuri în ce privește învățăturile vieții? Îmi făgăduiești să nu te simți ofuscat? Zâmbetul meu larg îl încurajă să continue. — Când trăiești într-un oraș, te învoiești să lași deoparte orice demnitate, să renunți la amorul propriu, în schimbul protecției unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vom atinge. Si atunci, suntem sau nu o națiune? Pare-mi-se că da: națiunea „Miron Costin” de la Iași. Vivat! Și, ca orice nație care își respectă eul, împărțim și o istorie comună. Istoria unei trude a magisterilor și a ucenicilor lor, răsplătită de înțelegerea fenomenului istoric de către cei mai mulți dintre cei care ajung să exalte în fața unei diplome de absolvire. Asta ar fi în mare, Istoria Mare. Dar istoria mică este povestea unei discipline, a unei catedre sau a unor oameni
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
temeau de el, Îl adulau și i se Întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. CÎnd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, Într-adevăr, dăduse peste magazinul de pălării ideal și Își dublă comanda. În săptămîna aceea veni În fiecare zi cu plăcere la Întîlnire, pentru ca Julián să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
are de-a face cu o Îmbălsămare de ultimă oră, foarte complicată. Un voinic de la circ. — Dumneavoastră lucrați cu domnul Collbató la pompele funebre? — SÎntem, respectiv, mîinile lui dreaptă și stîngă. Wilfredo Velludo, la dispoziția dumneavoastră, iar aici, alături de mine, ucenicul meu, bacalaureatul Samson Carrasco. — Încîntat, am completat eu. Călugărița ne examină sumar și Încuviință, indiferentă la perechea de sperietori ce i se oglindeau În privire. — Bine ați venit la Santa Lucía. Eu sînt maica Hortensia, cea care v-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
voce spartă. Maica Hortensia mă contemplă o clipă cu o vagă curiozitate. CÎnd am privit-o de aproape, mi-am dat seama că era o femeie În puterea vîrstei, aproape bătrînă. Puțini ani o despărțeau de restul locuitorilor casei. — Auziți, ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-și extinde clientela la floarea societății barceloneze se evaporase rapid. Aproape că nu-și mai vedea fiul, iar În curînd fu nevoit să-l angajeze pe Quimet, un băiat din cartier, fost prieten al lui Julián, ca ajutor și ucenic În prăvălie. Antoni Fortuny era un om care nu se simțea În stare să vorbească deschis decît despre pălării. Își Închidea sentimentele În temnița sufletului luni În șir, pînă cînd se otrăveau fără putință de lecuire. De la o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după noi, la vreo douăzeci de metri. Nu te Întoarce. — E același? — Nu cred, doar dacă nu cumva a intrat la apă. Ăsta pare un boboc. Are un ziar de sport de acum șase zile. Probabil că Fumero Își recrutează ucenicii de la balamuc. CÎnd am ajuns la „Els Quatre Gats“, omul nostru În incognito a luat o masă la cîțiva metri de a noastră și s-a prefăcut că recitește pentru a nu știu cîta oară evenimentele din etapa ligii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intrat cu tractoarele s-o are. Omu’ face și pă dracu În patruzeci dă ani și io cam d’atâta vreme nu mai fusesem p’acolo. Io, la vârsta dă 14 ani am plecat la București și m-am băgat ucenic la fabrica dă șlefuit oglinzi a lu’ Gogu Dumitrescu dân Fundătura Ceair. Pă urmă, În anu’ următor, nu mi-a mai convenit la oglinzi și m-am dus la unu, Cristache Melinte, care avea atelier de tâmplărie și am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe lumea cealaltă pentru prostiile, egoismul, invidia, violen țele noastre? O variantă convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
atom în germen din fiece simțire. Toate sentimentele esențiale sunt în noi, în doze însă divers proporționate, care, calculate, dau ca rezultat ființe rele, bune, crude, blânde . . . Numai anomaliile sunt unilaterale. E un lucru pe care trebuia neapărat să-1 amintească ucenicului Rim, ca să țină seama când scalpează fibrele de gruparea lor, și să poată deosebi pe cele care dau funcții generale de cele care arată ,,particularități". Dar cum să convingă pe opacul Rim că acesta 64 65 e scopul adevărat al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu e doar un semn, Este al minții și al inimii îndemn. Dăscălia, profesie nobilă (ce frumos sună!), este trudnică și încărcată de răspunderi solicitând intens mintea și sufletul celor ce o prestează. Și sufletul? Da! Și sufletul. Educatorul oferă ucenicilor săi nu numai cunoștințe, strategii și tehnici de activitate intelectuală, ci și trăiri emoționale, căi și jaloane etice care să le întregească și să le rotunjească personalitatea. Vă veți întreba poate ce e mai dificil în educație? Să le dai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pe lumea cealaltă pentru prostiile, egoismul, invidia, violen țele noastre? O variantă convenabilă ar fi reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cea Mare am învățat să identific statutul eunucilor după felul în care se îmbracă, iar acum a venit vremea să-mi folosesc cunoștințele. Aceia care dețin poziții înalte poartă robe din catifea împodobite cu bijuterii fine și sunt serviți de ucenici. Ei își au propriii preparatori de ceai, croitori, mesageri, contabili, soții și concubine simbolice. Ei adoptă copii care să le ducă mai departe numele de familie și cumpără proprietăți în afara Orașului Interzis. Devin bogați și își conduc gospodăriile precum împărații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cățărătoare. Când peria, mâinile sale erau în același timp ferme și blânde. Era cât se poate de uimitor, dar n-am găsit niciodată păr pe jos după ce termina. Făcuse minuni. I-am spus lui An-te-hai că-l voi lua ca ucenic. An-te-hai l-a învățat manierele cuvenite și Li Lien-ying s-a dovedit a învăța repede. Mulți ani mai târziu, Li mi-a mărturisit că mă păcălise. Ascundeam părul căzut al Majestății Voastre în mâneci, mi-a zis el. Însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Am aflat că atunci când era vorba de decapitare existau mai multe modalități prin care călăul își putea îndeplini misiunea. Familia condamnatului și călăul se așezau și negociau. Dacă gâdele era nemulțumit, tăia capul și îl lăsa să se rostogolească. Cu ajutorul ucenicilor săi care se ascundeau în mulțime, capul „dispărea“. Până când familia nu dădea banii, capul nu era „găsit“. După aceea, familia trebuia să plătească un pielar care să coasă la loc capul victimei. Dacă era plătit suficient, călăul făcea în așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se prăbuși. El fusese un copil blând și la locul lui, iar răutatea de care dăduse dovadă mai târziu o căpătase când plecase de acasă, Îndemnat de mamă-sa. Îl trimisese să Învețe meserie la oraș, la o școală de ucenici. Maică-sa, muta, altceva nu Înțelesese: el voise să urmeze la liceu, nu să ucenicească și să se facă croitor de nădragi și fuste. La școala din sat fusese un elev cuminte, liniștit și silitor. Nu luase niciodată bătaie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
liniștit, mi-a spus, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc și pe care Îl avea În vedere de multă vreme, că n-ar fi fost, Doamne ferește, nici o nenorocire dacă nu reușeam: aș fi mers la o școală de ucenici, aș fi Învățat o meserie, totul În viață e să fii om cu obraz cinstit, că ajungi măturător de stradă ori vreun Înalt dregător În fruntea țării. Am fost aproape fericit, zbuciumul dinăuntru se potolise: „Ia uite, domnule, ce dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]