5,154 matches
-
să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta mers. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cuiburile lor. Și omul trebuie să-și găsească un culcuș. Ajungâng în vârful unei pante, Gaston a fost uimit de priveliștea care i s-a deschis în fața ochilor. De jur împrejur erau numai hoteluri și hanuri. Clădiri pe care scria cu neon roșu HOTEL, hanuri specific japoneze cu felinare la poartă și nume ca: Koonkaku, Sekireisō, Hotel Primăvara, Hanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și care erau foarte șifonate după două zile petrecute în Sanya și s-a îmbrăcat cu lucrurile cele noi. După ce s-a îmbrăcat, a scos un aparat de ras electric, cu baterii, și s-a bărbierit. Gaston era teribil de uimit de schimbare. Ce tânăr frumos era acum. — O, Endō-san! exclamă Gaston. Beau garçon, n’est-ce pas? — Bineînțeles... Dă-mi pistolul! A luat din mâna lui Gaston pelerina și a scos din ea pistolul. L-a băgat în tocul prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a gândit nici o clipă că Takamori și Tomoe puteau fi acolo. Gaston a dispărut iar pe străzi, târându-și picioarele obosite. — Kobayashi? Sunt cel puțin o sută de Kobayashi în Yamagata, i-a spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
al lui Gaston. — Stai! Nu! Vocea era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simpla lumină. De-atunci, în frunzare-aplecate privighetoarele toate-amuțiră uimite de cele-ntîmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zadar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea să le-ndemne să cânte iar. CÎNTECUL OBÎRȘIEI La obârșie, la izvor nici o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pe care le-aș fi Încercat văzînd cît de mult sau cît de puțin se schimbaseră și cum mai arătau zilele astea nu au cîntărit mai mult decît teama că ei vor fi dezamăgiți de mine sau suprinși. CÎteodată, mă uimesc pe mine Însămi, dar, de cînd l-am cunoscut pe Dan, rareori am mai rîvnit la acele nopți alimentate de cocaină și aventuri trecătoare, și chiar și atunci cînd s-a Întîmplat, știu că a fost doar pentru că iarba pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît de frumoasă, zveltă și de elegantă sînt. Rochia Îmi ascunde cele mai mari defecte și-mi scoate În evidență calitățile. Dau la o parte perdeaua și plutesc ca o lebădă, cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acum de mama? Știi ceva, Ellie? M-am săturat, tu să ai voie să spui orice despre mama, În timp ce Doamne ferește să-ți pomenească cineva de a ta. — Eu nu am mamă, am răspuns categoric, răsucindu-mă pe călcîie să plec, uimită peste măsură de faptul că Dan se poate coborî atît de jos și că știa exact punctul cel mai slab unde să mă lovească. Poate-ți mai amintești că a murit cînd eram copil. Ți-aș sugera să-ți petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
una ca asta? - mîndri În același timp. Sigur că, la petrecere, m-am dus direct la el și l-am Îmbrățișat stîngaci, pentru că amîndoi știam cît de puține ne mai legau Încă. — Bună, tată, am zis, retrăgîndu-mă din brațele lui, uimită la culme să-i văd lacrimi În ochi. Am rămas locului, șocată să-mi văd părintele Înecîndu-se și repetînd „Îmi pare atît de rău. Îmi pare atît de rău“. Mi-a luat mîna și-a ținut-o strîns, În timp ce Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ridicat și și-a făcut implanturi. Nu mai gîfÎi așa, dragă, sînt sigură că o să-i vezi. Mă surprinde că nu e topless În avion, spune Trish, iar eu rîd, pentru că lipsa de inhibiții a Lisei nu contenește să mă uimească. Și-a făcut operația acum vreo două luni, deși nu părea a fi nevoie și, de Îndată ce s-a vindecat, s-a dezbrăcat În mijlocul camerei de zi și a insistat să punem mîna pe ei. Eu și cu Trish ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
drăguță și sinceră. Probabil că așa e și Kate asta. — Cum de reușești să vezi mereu partea bună a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că e superficială. Oricum, nu spunem nimic aici din ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rezervări pentru locuri mai bune. Spune-le că e pentru mine.“ „Dragă, sună la Hermès și vezi dacă au niște genți Birkin pe undeva, pe acolo. Spune că Întrebi pentru mine.“ I-am Întîlnit pe acești oameni zilnic la Calden. Uimită de Încrederea lor degajată, de abilitatea lor de a-i fermeca pe toți și a obține astfel ce-și doresc (iar asta se Întîmpla fără excepție), indiferent cît de absurdă e pretenția. Dorințele le erau Îndeplinite, iar ei nu păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
curățat pielea pe dinafară, pielea pe care și prostituatele, și cântărețele din flaut și-o freacă, și-o spală și înfrumusețează atunci când se gătesc ca să stârnească dorința bărbaților, dar pe dinăuntru sunt pline de scorpioni și de toate relele“. Eram uimit. Fraza „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ m-a făcut să înțeleg că Garibaldo era un medic din școala egipteană. Cunoscusem un breslaș de-al lui la Concordia. Poposise în casa mea vreme de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din nou cuprins de spasme. A doua zi ne-am întors la Brescia. Am ajuns după-amiază, și, spre marea noastră surpriză, ne aștepta un preot catolic de la Milano. Gundeperga ne ruga să venim la ea cât mai curând. Am rămas uimiți de repeziciunea cu care Rotari a dorit să-i satisfacă dorința reginei. Preț de câteva clipe am bănuit că între ei ar fi fost o legătură de dragoste. Le-am pus față-n față pe Gaila și pe Gundeperga, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
caracterul ei sincer și perfidia mincinoasă de la curte. - Să hotărască ea, i-am propus lui Rotari. De îndată ce m-a văzut intrând, Gaila și-a ridicat privirea și a șoptit: - Stiliano, iată că a sosit și ceasul plecării tale. Am rămas uimit de puterea ei de previziune, de vreme ce ea pricepea ceea ce urma să se întâmple asociind detalii pe care alții nu erau în stare nici să le sesizeze. - De câteva săptămâni văd îți citesc pe chip și în privire o nouă îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
1991, atât de mult crescuse rata din cauza stagnării economiei de peste ocean. Rupert Murdoch este astăzi Într-o vizită la Roma, și are o Întâlnire cu Silvio Berlusconi. Sasha desfăcu tubul cu pastă de bărbierit. Surâse trist bărbatului care Îl privea uimit din oglinda de deasupra chiuvetei. Hai, curaj, Își spuse, astăzi ai doar trei ore, iar mâine e sâmbătă. Îi răspunse DJ-ul - Radio Globo, radioul dumneavoastră. Prieteni, este patru mai, vineri, ziua lui Venus. Își săpuni obrajii. Ce vrea Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parte, și, la un moment dat, pe când Încă nici nu erau la jumătatea vizitei, mama spusese: acum, că ne-am cultivat destul, de ce nu am face o plimbare relaxantă la Castelfusano? Valentina se rușinase de moarte. Proful fusese atât de uimit, Încât nici măcar nu avusese timp să-și caute o scuză. Lăsaseră mașina pe dune și plecaseră la plimbare pe plajă - iar proful se apucase să Înalțe un vulcan pentru Kevin și apoi construise o pistă pe care să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
treia B. În clasă era un infern, căci Mataloni conducea jocul ghiveciului și chema legumele pe rând, iar colegii se ridicau unul după altul, În timp ce proful Îi privea interzis și nu Înțelegea nimic. Stătea la catedră, șifonat tot, cu ochii uimiți În spatele ochelarilor rotunzi, cu o mină neliniștită și cu șosetele desperecheate, căci era foarte amețit, iar astăzi Își pusese o șosetă neagră și una verde-Închis - ceea ce, chiar din momentul În care intrase În clasă, stârnise un val de veselie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bună? Îl Întrebă ea serios, dar În realitate Întrebarea și-o adresa ei Însăși. Aș prefera să nu aflu, Îi răspunse Antonio. Emma ridică din umeri. N-aș putea niciodată să fiu nevasta altcuiva, Îi spusese. Antonio rămase atât de uimit, că nici nu-i veni În minte să spună ceva. Și Într-o dimineață caldă de decembrie, În Domul din Stilo străbătut de un murmur excitat și puțin cam bârfitor, la brațul lui Tito Tempesta, nespus de aerian, Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răspunse Kevin. Trebuie să-l pedepsești. — OK, Îl asigură Antonio. Ce vrei să-i fac? Trebuie să-i dai jos pantalonii și să-i Înfigi un fitil În fund, spuse Kevin. Se Întâmplase miracolul: nu se mai bâlbâia. Antonio râse uimit de cruzimea grăsuțului pinguin orb. Dar În același timp era mândru de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întrerupe serviciul - deși era o procedură Împotriva regulamentului. Mulțumesc, sunteți un adevărat bărbat, Îi spusese Buonocore. Dumnezeu să vă răsplătească pentru generozitatea dumneavoastră. Apoi, În timp ce-și strângeau mâinile, pe un ton inspirat și profetic, aproape delirant, care Îl uimise, Buonocore Îi adresase pe nepusă masă o altă Întrebare legată de Biblie. Dar dumneavoastră, onorabile, ați Înțeles de ce Dumnezeu i-a cerul lui Avraam să i-l jertfească pe unicul său fiu Isac? Îi trecuse prin gând că Buonocore traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a lumii. În primul moment, totul i se arătase violet. Ieșise în mijlocul unui câmp, dar el vedea totul, și iarba, și pădurea din depărtare, și copacul din față, și chiar omul de sub el, în violet intens, iar culoarea aceasta îl uimise atât de tare, că rămăsese câtva timp încremenit și fascinat. În special omul de sub copac îl uimea peste măsură. Îi auzea bătăile inimii, îi vedea chipul mișcându-se, aproape licărind în mai multe puncte, și simțea cum se revarsă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totul, și iarba, și pădurea din depărtare, și copacul din față, și chiar omul de sub el, în violet intens, iar culoarea aceasta îl uimise atât de tare, că rămăsese câtva timp încremenit și fascinat. În special omul de sub copac îl uimea peste măsură. Îi auzea bătăile inimii, îi vedea chipul mișcându-se, aproape licărind în mai multe puncte, și simțea cum se revarsă spre el valuri de unde, în ritmul unei melodii care îi umplea sufletul de tristețe. Acesta a fost primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în toate părțile se vedeau oameni îmbrăcați care mai de care în haine ce păreau neatinse, de toate culorile și de toate croielile. Dar ceea ce-l uimise cel mai mult pe Zogru era abundența de femei parfumate, cu părul strâns în panglici de mătase sau de catifea colorată și cu hainele acoperite de mărgele. Cutreierase câtva timp, poate un ceas bun, pe lângă prăvăliile ce vindeau pânzeturi, mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
este în tine, iar eu te asigur că el există. Zoe a rămas înmărmurită de cum l-a văzut, iar când i-a auzit cuvintele, a încercat să facă semn soldaților să-l ucidă, însă mâinile n-o ascultau. Zogru era uimit de reacția ei și aproape că o lăsase să ridice mâna. Apoi, îl rugase pe Omul Negru: - Spune-i ce ți-am povestit. - Zogru este înăuntru ființelor și de acolo te iubește, a continuat Omul Negru, rostogolindu-și ochii strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]