3,608 matches
-
este foarte binecuvântat de către Dumnezeu pentru a fi un bun lucrător pentru Hristos dar și în familie un tată bun și un soț ideal. Personal îl admir și-l respect pentru că se implică întrun mod deosebit și cu un spirit umil, dar și foarte hotărât, în lucrarea lui Dumnezeu. În șase luni de când a preluat districtul, a vizitat aproape toți membrii. A propus și s-a implicat într-o gamă foarte largă de proiecte, nu numai pe hârtie, ci și personal
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pentru amândoi, eu urmând să fiu directorul acelei școli, pentru a se stinge un viespar cu certuri scandaloase între cadrele didactice. Ne uităm unul la altul. Primim ori nu primim oferta, care era extrem de tentantă? Să pleci la București din umilul Căuești, să scapi de izolare, de râpile și ponoarele existente și să mai fii și director la o școală mare din capitală!!! O asemenea ocazie putea tenta pe oricine, dar nu și pe noi! Era iarnă, abia ne gospodărisem în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o fire emotivă și în acest moment chiar că aveam și de ce să fiu emoționat! Am sosit la Paris cu o săptămână înaintea Paștelui, tocmai de Paștele greco-catolic pe care îl serba prietena Marianei. I-am dăruit Alietei, prietena Marianei, umilul meu buchet de lalele care avea doar meritul de a veni din România! Apoi cu mașina Alietei ajungem la locuința Marianei, un spațiu relativ mic, frumos aranjat, cu mult bun gust, așa cum știa să facă și mama ei, care aranja
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană. Continuăm să explorăm noi frumuseți! La tot pasul rămâi încântat și mândru că te numești om, că ai avut asemenea înaintași care au sporit gloria existenței noastre pe pământ! Am întâlnit și ne-am încrucișat drumurile cu un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Seciu”, așa cum fac cu Condurache. Cred că ceea ce face și ce este această actriță înseamnă profesionalism, tipul găsit și muncă față de ceea ce are de înfăptuit. Nu cred că i se poate reproșa ceva, chiar dacă uneori pare mieroasă și puțin prea umilă. Există și astfel de femei și ele trebuie să aibă un reprezentant în rândul actrițelor, mai ales în ziua de azi, când femeile inteligente și pline de forță sunt la modă, sufocând omenirea cu duritatea și bărbăția lor. Este nevoie
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
realism preluat din Bunraku), pe care o tânără prințesă Îl ținea În brațe ca pe un prunc. Privindu-l cu compasiune și duioșie, prințesa descoperea În el spiritul celui iubit, pe care un magician malefic Îl Închisese În acest trup umil. Celălalt moment era apariția diafană a cerbului. Amândouă erau imagini concrete, dar conțineau semnificații ascunse și niveluri diferite de Înțelegere: un sens spiritual pentru unii, mesaj pur poetic pentru alții. Cu ajutorul unor colaboratori de mare talent ca Julie Taymor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de la ferestre. Ticăitul pendulei bunicului din camera pentru Învățătură căpăta treptat o intonație plicticoasă, sâcâitoare. Chiloții mă strângeau la vintre și ciorapii negri cu nervuri Îi simțeam aspri pe pielea delicată a picioarelor Îndoite, senzații care se combinau cu o umilă necesitate, a cărei satisfacere o tot amânam. Trecea aproape o oră și nici urmă de Mr. Burness. Fratele meu se ducea În camera lui să exerseze la pian și apoi se afunda tot mai adânc Într-una dintre melodiile pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pildă, Samuel Rozov, un coleg de școală sensibil -, auditoriul Își bătea joc pe ascuns de spectacol și că, după ce se va Încheia, va trebui să Înfrunt diverse remarci jignitoare. Mă trecea un fior de milă Îngrozitoare pentru Lenski - pentru cutele umile de la baza capului ras, pentru vitejia lui, pentru mișcările nervoase ale bețigașului lui, deasupra căruia - ca niște pisoi care se joacă degajați cu lăbuțele - culorile alunecau uneori, când Îl apropia prea mult de ecran. Spre sfârșit, monotonia ședinței devenea insuportabilă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la periferia unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai târziu, prin anii patruzeci, au găsit În sfârșit acei scriitori un povârniș pe care să alunece Într-o poziție mai mult sau mai puțin umilă. Acest povârniș era naționalismul Înfocat care era În stare să socotească un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
îl pierdem și pe Ștefan, noi cu cine rămânem? Dacă îl pierdem și pe Eminescu, noi cu cine rămânem? Dacă ne pierdem "eroii", noi cine suntem? Dar, mai mult și mai mult, l-a iubit poporul, "prostimea" cea multă și umilă, care, veacuri și veacuri, i-a cuibărit în inimă o amintire de legendă: "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-o. Cine-s eu?! Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un mărunt voievod al unui popor de ciobani... Anevoie-i a înțelege rosturile țării, pentru cineva care... Maria, chinuită, strigă isteric aproape: Măreața Principesă a "Împărăției ce nu mai este" l-a luat de soț "pe umilul voievod al unei umile țărișoare"! I-a făcut "cinstea și onoarea"... Poate... poate așa au hotărât chibzuielile ei politicești! Ca și ale voievodului, altminteri. Și, de aceea, inima ei a rămas rece, departe de zbuciumul inimii lui. Ca și inima lui față de zbuciumul inimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fac?... Cum să fac?". Și-apoi cum ar putea un domn să fie fericit în mijlocul nefericirii poporului său? E mare lucru să afli până nu-i prea târziu -, care-i rostul tău în viață. El poate fi măreț sau mai umil. Important este să dai măsura puterilor tale. Să te dai pe tine însuți totul! Să nu uiți nici o clipă, Domniile-s trecătoare, Moldova e veșnică! rostește el cu o vibrație adâncă în glas și se strânge înfiorat. Ție ți-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i rezolvi ambiguitățile. Răzbunarea lui Keti Barateli, victimă și ea, ca și părinții ei, chiar dacă indirectă, a lui Varlam Aravidze, a avut oare cu adevărat loc sau s-a consumat doar în imaginație, eliberând-o ca printr-un catarsis pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a început cu ei. * Extraordinara, imensa bucurie a acelei zile, de 22 decembrie 1989... Mă întorceam, pe la orele 14-14,30, acasă, după ce avusesem norocul să mă găsesc în piața din fața fostului Comitet Central și să prind, ca martor ocular și umil participant la ceea ce se petrecea atunci acolo, momentul istoric al fugii dictatorului. Ieșisem din metrou la stația Sălăjan (azi Nicolae Grigorescu), undeva, în una din zonele periferice ale Capitalei și, neavând răbdare să aștept tramvaiul, o pornisem năprasnic pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
epocă peste o biată existență, în toți acești ani am fost foarte, foarte fericit că, în împrejurări deosebit de vitrege, am avut o căsnicie perfectă, că de aur a fost, de fapt, nu epoca, atât de glorificată, ci viața mea familială, umilă, anonimă? Să risc asemenea declarații? Îmi dau, firește, seama la ce mă expun. Și totuși mărturisesc, recunosc: eu și soția mea am fost fericiți, în „anii lumină”, care au fost pentru noi, în mare, cu adevărat niște ani-lumină. Nu pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încredere nici măcar în noi! * Puterea lucrurilor-prietene, strâns legate de noi, de a ne evoca, mai cutremurător decât ar fi făcut-o însuși Cicero: ghetuțele lui Iliușa, în care i s-a refugiat amintirea colosală... Până și cele mai mărunte, mai umile, mai insignifiante dintre ele dispun de o parte din această putere: simpaticele cocoloașe multicolore confecționate de tata din resturi altfel nefolositoare de săpun. Nu din spirit de economie, ci din spirit gospodăresc și poate... ludic. Acum, de când a îmbătrânit, le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dulceagă și resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înțeles Bucureștii” (M.I.C., ibid., p. 322). În continuarea pasajului citat, Matei ̀ și mărturisește nostalgia mahalalei bucureștene, căreia i-a cunoscut și simțit adânc umilul „fermec”. Și Pantazi, care a copilărit cu părinții în mahalaua Podului de pământ (sau „de pastramă”, cum i se mai zicea), „mai prejos de puterile noastre mult”, a înțeles și iubit mahalaua, și ca priveliște, și ca viață, - mult prea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și armonioasă... Dragostea unui intelectual între două vârste pentru o fată mult mai tânără decât dânsul, dragoste în care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare îndrăzneală erotică, e zugrăvită în notația pregnantă a unor elemente umile ce-și găsesc farmecul în însăși gingașa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prăfuit, perimat, frăgezimea sentimentului ̀ nflorește pură. Chiar lipsa de expresie binecunoscută a criticului dispare sub vălul poeziei discrete, fine, cu timidități de începător și cu lucidități sceptice
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
parcurge atent imensul material rebarbativ și prolix, de o întortocheată prețiozitate, al lui Nenițescu, pentru a descoperi și extrage sensul profund al intensului său efort de gândire și formulările uneori săgetătoare din buletinele sale critice, reprezintă într-adevăr un „eroism umil”, cum își numește Pleșu profesia. Dar această umilitate nu-l poate totuși dezbăra de talent. Transcriu aici câteva rânduri în care-și portretizează personajul : „...în toamna anului 1977, când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
collier, despărțiți prin distanța a trei generații și prin îndepărtarea primului de fostele sale preocupări, actuale și vii la cel de al doilea, sosit prea târziu pentru o confraternitate profesională, dar uniți amândoi prin comunitatea afinității de spirit. Un erou umil : criticul. E titlul primului text din a doua secțiune a cărții. O confesiune plină de autoironie mortifiantă, mai plină însă, malgré tout, de gravitatea asumării unui rol ingrat, expus tuturor hulelor, ce-și revendică totuși, modest dar ferm, legitimitatea de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
prea multe, să-ți spun și îmi rezerv dreptul de a le spune la viitoarea noastră întâlnire. Ca să vorbesc ca Snoopy când scria „scrisori-roman”: mă întreb unde mă vor duce toate astea... Te îmbrățișez cu tandrețe și constanță. În mod umil și etern, René. P.S. Vei găsi aici alăturată o nouă pagină dintr-un nou album Snoopy, pe care ți-l voi trimite în curând. Gavréa, mon petit chou. Azi e sâmbătă, 31 august 1974. Dacă totul e bine, adică dacă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ce lipsea din magazine, dar nu primeam nimic decât cu aprobarea primului secretar. Ar fi trebuit să învăț multe în acea zi despre relația mea cu cei din Palat! Din păcate, odată problemele momentului rezolvate, am redevenit același activist supus, umil, cuminte, mulțumit cu firmiturile care cădeau de la masa stăpânilor județului. DOUĂ SALAMURI DE VARĂ În fiecare lună, de obicei în ultimele zile, se organizau instruirile cu primarii și cu ceilalți activiști de partid. Era analizată situația politică, economică, socială și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]