21,874 matches
-
cumpere cele două anvelope uzate. — Da’ ce faci bre, cu ele, nu vezi că e găurite? - Îl Întreabă, Îngrijorat, un vânzător de oglinzi de buzunar. — Ehe, zice țăranul și pleacă. Într-adevăr, câte nu se pot face cu o anvelopă uzată. Puii de o zi ciugulesc cu mare plăcere mălaiul amestecat cu urzici dacă e pus Într-un sfert de anvelopă care arată ca un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai devreme, ca să putem bea ceva În baie. Zâmbi malițios. Mă gândesc serios să-mi aduc o sticluță. E ceva rău În asta? ÎÎh. Nu atât de rău ca asta... De data asta ridică o pereche de boxeri decolorați, foarte uzați, cu o săgeată deloc subtilă, de un roz fluorescent, care arăta direct spre sculă. — O sticluță e perfect În regulă. Ce o să mă fac fără tine? am gemut eu, patetic. Încă nu mă Împăcasem cu ideea că Penelope, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fost și efectul pe care seara l-a avut asupra vieții mele sentimentale. Am luat o pauză și m-am strecurat afară, sub pretextul obișnuit, că vreau să fumez o țigară. L-am găsit pe Sammy citind o altă carte uzată, Empire Falls, a lui Richard Russo. —Te distrezi? m-a Întrebat el, aprinzându-mi țigara. I-am acoperit cu mâinile bricheta, ca să protejez flacăra de vânt și am simțit o agitație În piept când mi-am atins pielea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un eveniment chiar și În somn În momentul ăsta. Mai Întâi am mâncat și am băut, acumulând suficientă sangria Încât să putem discuta cu sinceritate deplină cât de mult adoram selecția din seara respectivă. Când Vika a scos exemplarul ei uzat bine de tot din geantă, eram deja duse. O să citesc rezumatul de pe site, anunță ea, despăturind o foaie printată. Toată lumea e gata? Am dat toate din cap. —Bine, auziți ce zice. „Milionarul spaniol Cesar Montarez o dorește pe Rosalind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior negru, simplu și cam uzat, dar tot elegant pe manechinul ei perfect, cu o pălărioară deformată, dar sub jachetă cu o bluză brodată luxos și cu o blană frumoasă la gât. S-a urcat într-un automobil larg, al cărui șofer îi făcuse un semn
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Arme? Nu. Frânghii. Nu. Poate ar fi bine să rupă un cearceaf, să-l folosească drept frânghie. Un cearceaf. O idee bună. Foarte bună. Trage cuvertura de pe pat și se pregătește s-o rupă fâșii. Este o bucată de material uzat și slinos, cu un model ca de batic, care abia se vede în lumina slabă. Oare ce reprezintă? Îl răsucește în mâini, simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l aruncă lui Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și șase. Expirând puternic, se așază înapoi pe scaun. Este o colecție de poezie, uzată, pătată de cerneală. Pare o carte de școală, datând din aceeași perioadă ca șapca și cravata maiorului. Pran o deschide la pagina indicată și începe să citească cu voce tare: „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dăspăruseră toți.“ Privett-Clampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atât de elegantă, deși o depravată. Jonathan aude un zgomot puternic, strident. Cineva a trântit un ghiveci cu flori. — Neîndemânatic, Bridgeman, zice Noble scuturând dojenitor din cap. Jonathan se așază în genunchi să strângă cioburile. Pe măsură ce le culege din jurul pantofilor uzați ai lui Noble realizează că nu lui îi fuseseră adresate vorbele, ci unei mici făpturi de pe plantatorul din fața lor, ale cărei petale strălucitoare sunt colorate galben cu roșu. — Ophrys apifera, cunoscută sub denumirea de Orhideea Albină. Da, draga mea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se presupune că erau primitivi, se plânge Morgan, învârtindu-se în jurul profesorului, ca un om care a primit un pont legat de bursă, dar care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu ele pe Dunăre. Soldații furau spre vânzare Îngrășăminte chimice, erbicide, insecticide, rulmenți (copiii Îi foloseau În chip de roți pentru niște cărucioare de lemn pe care și le făceau singuri și cu care Își dădeau drumul la vale), anvelope uzate (erau tăiate și folosite ca troace de apă și grăunțe pentru orătănii), cabluri electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clătinată de destin...Un cap frumos, dar alterat de prelucrările necunoscute ale unei boli neiertătoare. Acest cap cu pielea feții înnegrită de înnegurările acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
combinat fusta cu prima mea pereche de pantofi Jimmy Choo, pe care o achiziționasem chiar în ziua respectivă, într-un maraton panicat prin departamentul de încălțăminte de la Saks. Plănuisem să port obișnuiții mei pantofi negri cu toc - Nine West, puțin uzați, dar încă profesionali - dar, în timpul pauzei de prânz, mi-am dat seama, dintr-o dată, că o întâlnire cu Randall Cox practic cerea o pereche de Jimmy Choo. Chiar dacă perechea asta însemna că-mi goleam de tot cardul de credit. Pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chiar și așa, speram că aveau să se milostivească. Dacă mă lăsați să ajung la scaun, m-am rugat, o să sacrific, odată și pentru totdeauna, o colecție întreagă de tricouri din perioada facultății... poate chiar și cămașa mea de noapte uzată, aia cu Snoopy. Încă zece pași. Într-un final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Deci, în curte, un mic birou, unde e tov Ionel, redactorul, și doamna Irina, care face machete. Imediat ce coborâți, o ușă cu perdeluță verde. Tov Ionel e vechi la noi, el știe totul, vă orientează... Își îmbrăcase deja paltonul cafeniu, uzat, își pusese deja căciulița de lână. — Trebuie nervi de oțel, să știți. Nu-i ușor! Deloc nu-i ușor, munca noastră și statutul nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
simplă cameră. Aparate, filme, borcane. Ținea mâna pe clanța ușii. Ușa avea un pătrat de sticlă, acoperit cu pânză neagră. Se depărtă, se opri în fundul vestibulului. Deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Un birou, un scaun, o canapea uzată. Rafturile până la tavan erau pline cu mape groase, de toate culorile. Se spune că s-ar fi îmbogățit. Nici vorbă. Atât are, un apartament acceptabil, atât. Un refugiu, atât. Averea lui aici este, în această cameră. Aici și-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decât despre... — Nu Înțelegi. Rămân cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit până aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Costinești a rămas secretă peste ani. Pe coridorul cu miros tare de dezinfectant stătea în picioare o fată de o vârstă incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală. Și nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la 89 și în buletin scrie 99, Sè scriu numèrul adevèrat sau pe cel din buletin? Apèrètorul ordinii, confruntându-se cu o asemenea problemè de naturè deontologicè, se încruntè și, rèsfoindu-și în minte, probabil tot scuipând imaginar între degete, foile uzate ale regulamentului de ordine interioarè, nu gèsește nimic în acest sens, apoi, neîncrezètor, se uitè la mine, Dè sè vèd! autoritar, pierzând pluralul politicos, Eu mè ridic și îi întind peste masè buletinul, Întotdeauna am avut probleme cu numèrul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ducea de la bungalow la drum, nu parcurseră decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
el când l-am cunoscut eu pe David, așa că, te rog să mă ierți, dar nu mă simt deloc responsabilă pentru destrămarea căsniciei alor tăi. Jake a mai luat o gură de Cola dietetică și s-a folosit de mâneca uzată a tricoului ca să-și șteargă picătura de lichid de pe bărbie. Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot timpul perfect. Julia a oftat. — Deci tot m-am ales și eu cu ceva din căsnicia asta. Să știi că imperfecțiunea e și ea o formă de artă, a remarcat Susan aruncând o privire la bluza ei de trening uzată, care stătea să-i plesnească la cusături. Apoi femeia a zâmbit tristă. —Deci, chiar s-a terminat? A, da. Să faci un copil cu fosta soție e un pic cam prea mult, nu crezi? i-a răspuns Julia veselă. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mii de ori. Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Făcea pe distratul, pe indiferentul... Oricum, ea părea destul de conștientă de fizicul ei ca s-o lase rece indiferența vreunui bărbat. Și ce mai bărbat, Rafaele, de aproape patruzeci de ani și părând chiar mai bătrân, cam tăvălit și cam uzat, și bineînțeles că ei nu i-ar fi dat mâna să se mai încurce după tot ce pățise... Ba de unde știi că nu tocmai asta aștepta, să se încurce și s-o facă iarăși... E o strategie, desigur, și Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebuia să o Împarți cu cineva sau să te așezi pe podeaua rece din lemn. Dar Sala Chalk Farm avea destule saltele de gimnastică, chiar dacă unele erau cam jerpelite pe la margini. Omul de la Consiliu iarăși mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze fericiți, fără vreun semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]