3,594 matches
-
duce să deschidă. Intră Ilie și Ștefan. Ilie e vădit grizat. Ilie înaintează spre centrul camerei, observă, discret, colțul, schițează un salut și apoi merge spre Vera pe care o îmbrățișează; Ilie e puțin cu chef) Ilie: Salut tuturor celor văzuți și nevăzuți, celor adevărați și celor neadevărați... Mina: Ilie, te-ai cam... Ilie: Mina, îmi pare rău că tocmai azi... Dar ce să fac? Când pun mîna pe o bucățică de viață, uit și de moarte. Mina:Totuși, ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cărții lui Stelian Tănase ce analizează acest simptom, „acasă se vorbește în șoaptă”. Fiecare se gândește cum să inventeze o soluție, o portiță de scăpare, cum să evite, să ocolească, să se țină cât mai departe, să scape de amenințările văzute și nevăzute ce vin din partea neîncetatei supravegheri. Toate acestea generează adevărate nevroze, iar efectele lor rămân de neînțeles pentru cei ce nu au cunoscut o asemenea experiență. Poetic vorbind, pragul este un interstițiu, o zonă intermediară între spațiul public și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
universală, exterioară subiectului care o reprezintă, cauzalitatea este liniară, iar subiectul și obiectul sint distincți și foarte reali. În acest univers, doar reprezentarea poate asigura coincidența dintre realitatrea subiectului și realitatea naturii. Metafora organismului (sau a creaturii) acoperă comunicarea expresivă, văzută ca inserție a unui subiect complex într-un mediu înconjurător complex. Ea poate fi regăsită atît în teoria lui Gregory Bateson sau a Școlii Palo Alto, cît și în principiile auto-organizării, conexionismului sau în noile concepții organiciste asupra organizațiilor. Aici
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de cele patru precedente." În fond, analizele lui Landau sînt clasice și vechi. În 1969, el publică un articol intitulat "Redundancy, rationality and the problem of duplication and overlap" (Redundanță, raționalitate și problema repetării și a suprapunerii). Redundanța este adesea văzută ca un exces. Totuși, folosirea redundanței este foarte frecventă. Pentru că, ne spune Landau, chiar incertitudinea din propria mea gîndire, incertitudine pe care încerc să o traduc pentru alții, mă împinge să repet, să folosesc mai multe cuvinte decît trebuie, și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ca o manifestare a subiectivismului: autorul prezintă lumea din punctul de vedere specific al individului. Centrul structurii de referință se află în privitor. Putem însă susține și poziția contrară. Wolfgang Kemp, într-un eseu despre perspectivă în fotografie, afirma că . Văzută astfel, per spectiva oblică indică autonomia lumii externe, la structurile căreia vizitatorul trebuie să se adapteze în abordarea sa. Oricare ar fi calea aleasă comparativ cu accesul lesnicios la spațiul ortogonal, artistul depistează o alienare. Intrarea în lume pune probleme
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
formele compoziției creează centrul care, la rându-i, creează ordinea ele mentelor. Dar, omițând orice referire directă la centru, pictorul estompează stabilitatea de bază a compoziției sale. El o încredințează interacțiunii vectorilor și l investește pe privitor cu organizarea celor văzute, trimițându-l către centrul indirect sugerat. Acest tip mai dinamic de compoziție suscită o percepere mai sofisticată decât o operă construită sigur și stabil în jurul unui centru vizibil. Tensiunea prin deviere Suntem conduși spre descoperirea faptului că devierea față de centru
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
roman. În cele mai multe clădiri așadar, centrul de echilibru al ansamblului, deși indispensabil unei verificări a ordinii finale a proiectului, este mai puțin evident decât centrii unităților subordonate pe care le conține un edificiu. Fiecare încăpere posedă propria centricitate, dar trebuie văzută și în contextul întregii clădiri. Viziunea arhitectului trebuie să se ridice mai presus de vederile limitate, aflate la îndemâna vizitatorilor aflați în diferite poziții. Galeria națională de artă, Washington, DC Panteonul din Roma, o combinație geometrică simplă între o sferă și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
lumii. În poemul "Viziune", sentimentul de neliniște este potențat de lipsa de copilărie a copiilor: "Dar ei se nasc direct cu mustăți/ Și nu mai au de trăit/ Decât șapte zile". "Bile și cercuri" este poemul în care lumea este văzută geometric; cercul și sfera sunt imagini care ne trimit la Nichita Stănescu ("Laus Ptolemaei"). Concluzia e că zbaterea este inutilă, lumea se învârte într-un cerc închis. Jocul este însă amuzant, până când se face târziu, când jonglerul tată nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în afara ei (înainte de fenomenologie, odată cu ea și ceva timp după). Această schimbare înseamnă în fond o recontextualizare; adică a vedea cu alți ochi ceea ce constituia anterior un element al fundalului. Mi-e dor de Italia! Și de Spania! Restul țărilor văzute aș vrea să le vizitez, dar nu-mi aprind dorul precum primele două; semn că sufletul meu are contururi meridionale, ceea ce nu mă deranjează, ba chiar mă bucură. Am o rezervă în ceea ce privește spiritul: parcă mi l-aș fi dorit nemțesc
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
năzdrăvană, credincioasă lui, a dat naștere la diferite interpretări în legătură cu atitudinea ciobanului în fața morții. Astfel, se susțin mai multe ipoteze: că balada ar ilustra o atitudine fatalistă, de resemnare în fața morții, că ar exprima concepția despre moarte a poporului nostru, văzută ca o integrare în natură, și că ar pune în lumină dorința ciobanului de a se jertfi cu demnitate și cu bărbăție. Prima dintre ipoteze pornește de la faptul că ciobanul nu ia o atitudine activă, de apărare, considerând că nu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor vitale. Distincția dintre aceste planuri sau nivele dovedește că nu putem avea o percepție global-integrativă despre moarte, sau poate că această viziune globală a fost desființată de analiza pe secțiuni a morții. Văzută În raport cu valorile vieții, Înțelegând prin aceasta În primul rând plăcerea de a trăi, moartea reprezintă o ruptură, un act ireparabil și ireversibil. Aceasta este o preocupare care se desfășoară În câmpul conștiinței de sine a eului personal. Grija de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poezie în programul serbărilor școlare (chiar dacă după 1935 a figurat în manuale). La multe din acestea a participat și Agatha, soția sa. Nu se poate ca la întoarcerea acasă să nu-i fi făcut scurte dări de seamă asupra celor văzute și auzite. Ce cuprindeau de obicei programele serbărilor? O conferință, apoi cîntece, monoloage, recitări, însă mereu din alții: Vlahuță („Din prag...”), Coșbuc („Mama”, „Cetatea Neamțului”, „Calul dracului”), Goga („Rugăciune”, „Noi”, „Oltul”), Victor Eftimiu („Balada aurului”), Cincinat Pavelescu („Eroii”), Topîrceanu (parodii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
va fi decisivă în susținerea unei opere. Aceasta trebuie să se descurce singură, încă de la naștere. în ceea ce-l privește pe Bacovia, absența lui fizică începe cam de pe la jumătatea vieții. Vorbind strict, el mai mult n-a fost văzut decît văzut. L-ar fi avantajat faptul de a se arăta în lume? Cred că nu. Publicul îi îndrăgește pe cei impozanți și exersați în trucuri agreabile; pe cel parcă abia ridicat de pe boală îl privește curioasă, dar fără simpatie. Bacovia s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a rămas stăpîn numai pe perna de sub cap, pentru că Drogli a vrut să-și treacă zestrea soției în alte mîini, și tot în aceleași condiții 210. După vînzarea Ipoteștiului, poetul s-a simțit ca un pom dezrădăcinat. Toate legăturile sale, văzute și nevăzute, le-a simțit rupte în mod nemilos. De fiecare dată cînd revenea la Ipotești, se credea un străin, obligat parcă să-și ceară voie pentru a mai călca pe acolo. Iată un motiv popular, prelucrat de el, după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai departe. A urmărit melancolia lui laborios, cu ardoarea unui biograf byronian: susținând că el era un visător solitar în esență, înstrăinat de toți din guvernul și familia lui cu excepția lui Antinous, sortit să moară la 62 de ani, sinuciderea văzută ca singură alternativă la o bătrânețe măcinată de boală (Zenon se va omorî și el, dar din motive diferite). Nu a existat nici o autoritate antică pentru aceste puncte de vedere, dar cu toate acestea Yourcenar a ajuns să creadă în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rătăcitor și un sceptic negativist, acum recunoaște că în ultimă instanță nu poate exista nici o scăpare: acesta este motivul pentru care se hotărăște să îndure cea mai dureroasă moarte, decât să încerce să fugă din nou. Capitularea sa finală trebuie văzută mai curând ca o evoluție personală decât ca o abandare a adevărului. Murind de mâna lui i s-a interzis nemurirea pentru faptul că săvârșise păcatul sinuciderii -, totuși atinsese perfecțiunea liberului arbitru. Există multe paralele între Piatra filozofală și Memoriile
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri scrise de Ștefan Amariței (Foamea de timp, Editura Cronica, Iași, 2006, respectiv Suspendat spre fructul prelung, Editura Cronica, Iași, 2009) trebuie văzute ca secvențe complementare ale unei aventuri metafizice (pe-)trecute într-un spațiu poetic plin de însemnele unei temporalități tiranice. Dialectica unei nostalgii mai vechi a autorului produce acum reprezentări articulate pe schema revelației obscure, de cele mai multe ori escatologice. E un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan Mănucă, în "Convorbiri literare", nr. 3, 1998; Codrin Dinu Cuțitaru, în "Dacia literară", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a țipetelor "nu da, tată!"/ și "futu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu pe mine!" e cea mai tare"). Firesc, retragerea în sine se conjugă de obicei cu o nouă dezamăgire, a certitudinii că propria interioritate se lasă văzută ca un cocon imperfect, reflex al imperfecțiunii celeilalte, a exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obsesia thanaticului, pe de alta, conștiința inutilității oricărei tentative de a înlătura măștile și celelalte forme de deghizare a adevăratei interiorități. În fine, de ordinul evidenței părea a fi, în Procesiunea de păpuși, opoziția fermă între instanța poetică și alteritatea văzută uneori monstruos, ca o procesiune de păpuși grotești, ceea ce impunea când o geometrie severă a versurilor, când o melancolie grea a discursului încărcat de semne premonitorii. Ceea ce era de reținut, însă, din această primă carte erau în special figurația și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
patrie/ încercasem să fiu fericit/ apoi s-au cacarisit toate)". Abia un poem precum Urlet sfâșietor al singurătății (un imn) din Adio adio dragi poezii constituie un imn cu semnul schimbat, deviat în discreditare tandră și apostrofă pătimașă, adresat Vieții văzute ca o ibovnică neobrăzată și, în tot cazul, ațâțătoare: "Viață atotputernică viață de neoprit/ ca erecția unui nebun/ viață pură mlaștină biruitoare/ vulvă terorizând visul asceților// te iubesc cu o poftă îngrețoșată/ te respir dimineața cu nările dilatate la răsărit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de cele ale congenerilor săi, care preferau versul alb, prin această muzicalitate formală". Mai mult decât acest aspect pur formal, creația lui Mircea Popovici îmi pare a fi individualizată și de o dominantă tematică, și anume predilecția pentru un exotism văzut, ca la Segalen, drept o ingenuă, eternă oscilație între alteritatea pitorească și identitatea în formare: "Vezi, puteam fi beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Doar că maniera de lucru nu presupune transcrierea transparentă a filonului realist biografic, ci învestirea lui cu un coeficient semnificativ de mysterium fascinans. Nu numai evenimentele capitale traversate și resuscitate, anamnetic, de ființa poetică propria viață intrauterină, nașterea, copilăria, dragostea (văzută, în buna tradiție romantică, drept autenticul principiu ordonator al lumii), căsătoria sau nașterea fiice -, ci și amănuntele cotidiene cele mai diverse par turnate liric, aproape întotdeauna, după un tipar mitic. În fapt, Lucian Vasiliu este unul dintre poeții la care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de un dat ce a înscris-o într-o serie generică absolut binecuvântată, înnobilând-o apoi printr-un proces conceptual unic și ulterior printr-o naștere unicizantă. Dintre ele, mai ales pre-viața dramatică, văzută ca o călătorie vizionară avându-l ca punct zero pe increatul autosuficient, alături de "emirii însetați de absolut, prin nisipuri spulberate de vânt", îi constituie materia poetică într-un lung șir de texte din Fiul omului (Cartea Românească, București, 1986), alegorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]