6,856 matches
-
unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi meseni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și căpitanul Free. Figura sa se clătina. O revăzu, mai departe, acum. Figura era mai vagă, ochii săi măriți, ea zicea ceva ce el nu auzi. Tresări, se întoarse în cameră, iar Leej era tot acolo, așezată pe marginea patului și îl privea stupefiată. - Ce se întâmplă? zise ea. Continuă. Bruiajul nu contenește. Gosseyn sări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
iar cînd Sludden se opri, zise în gura mare: — Ăsta-i misteriosu’! Ni s-a alăturat misteriosu’! își bombă stomacul și adăugă: Ce zici de burta mea, misteriosule? — Probabil că își face treaba, îi răspunse Lanark. Sludden schiță un zîmbet vag, iar ceilalți părură amuzați. — O! Dar face și glumițe! spuse Frankie. Asta-i bine. O să stau lîngă el și o să-l fac gelos pe McPake. Se așeză lîngă Lanark și-și sprijini mîna de șoldul lui. El se strădui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întîmplă. Lanark privi de-a lungul celor două străzi. Lumina pală și apoasă dispărea vizibil de la capătul lor. Brusc trecu strada cea mai lată și o luă la fugă prin mijlocul ei. Alerga cu ochii ațintiți asupra orizontului, avînd vagul sentiment că ziua va dura mai mult dacă îl atingea înainte ca lumina să dispară cu totul. Vîntul începu să bată. Rafale puternice de vînt îl împingeau din spate, și-i era mai ușor să fugă decît să meargă. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între doi oameni într-o cameră alăturată. Unul din vorbitori era agitat și-și ridică vocea mult deasupra zumzăitului monoton al celuilalt, încît lui Thaw i se păru că aude cuvintele: „....ferigi și iarbă, de-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
descurcă Marjory la școală? — Nu... nu știu. în ce an e? — în anul doi, cred. — Atunci, probabil că se descurcă bine, zise Thaw. Nimeni nu pică anul doi, adăugă el. — Credeam că ești în grupa ei, spuse profesorul, cu o vagă notă ostilă. — Nu, deloc, răspunse Thaw cu răceală. Marjory intră cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu te poate plăti. Totuși, cred că am suficiente cunoștințe pentru a face puțină publicitate, cînd lucrarea o să fie gata. Nu, n-o să te ținem sub obroc. Cît crezi că va dura? Thaw se gîndi. Nu avea nici cea mai vagă idee, așa că răspunse prudent: — Poate că trei luni. — Și cînd poți începe? — Imediat ce mă vindec, spuse Thaw, simțindu-se dintr-odată bine. De fapt, o să ies din spital vineri. Vei putea termina, deci, pînă la Crăciun. Bun. Asta ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gînditor: — Grupurile astea, Volstat, Algolagnics și așa mai departe... sînt ceea ce lumea numește creatura? — Unii dintre noi o numim așa. Consiliul e finanțat de ea. Și institutul. îi place să se numească fundația. Sînt sătul de numele astea mari și vagi în spatele cărora se ascunde puterea, zise Lanark nerăbdător. Așa că alegeți să nu vă gîndiți la ele, spuse Grant, aprobînd amabil. Tipic pentru intelectuali. Institutul v-a cumpărat și vîndut de atîtea ori, că vă e rușine să le spuneți stăpînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi un ambasador, și ce vești aduce ambasadorul? Bîrfe. Nimic în afară de bîrfe. Se străduie munții să nască un șoricel scîrbos. Dar care este tendința discursului acestui autoproclamat dușman al orașului care l-a hrănit? Ne spune că după o dată vagă a unei apocalipse iminente, cei care au pașaport de consiliu vor fi transferați într-un ținut mai fericit, în timp ce majoritatea va fi înghițită, sau ceva de genul ăsta. Totuși, eu doresc să vă spun un lucru. Eu am pașaport de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celor mai stabile continente par a se topi în cețuri intercalendaristice, e probabil că o scară a timpului funcțională are nevoie de o proporție mai mare de decență decît a avut pînă acum știința cronologiei. Decența e, desigur, un termen vag, și acum sugerăm că înseamnă ceva mai mult decît frăție între colegi de rang egal sau aproape egal. Autoritatea consiliului a depins întotdeauna de sprijinul creaturii, și pînă recent am intuit că legăturile dintre Monboddo și grupul Algolagnics-Cortexin ratifica doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
43. Explicația O pardoseală de beton, prăfuită și murdară de găinaț de porumbei se întindea sub un acoperiș înalt, susținut de niște grinde din fier. Din ușă se întindea un covor lung și albastru, care se pierdea într-o depărtare vagă. Merse pînă ajunse la un covor asemănător, dispus în unghiuri drepte. Dădu colțul pe lîngă o fîntînă care susura într-un vas din sticlă și auzi un zgomot confuz de voci. Doisprezece gardieni stăteau în fața ușii unui cort de circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va împărți în tribunal, universitate, templu, trezorerie, bursă și arsenal. I-auzi, i-auzi! strigă Weems pe neașteptate, și se auziră cîteva aplauze răzlețe. — La naiba! mormăi Odin. Vorbește de zece minute și abia a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai bogăției [zise Monboddo]. Mulți sînt stăpîniți de propriile priceperi și lăcomii. Lorzii primelor orașe poate au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate face decît debitînd platitudini vagi. Semănă cu hunii ăștia - prea inteligent pentru a-și servi propria cauza. — Eu credeam că-i din Languedoc, zise Powys. — Pe măsură ce mă apropii de timpurile noastre periculoase [zise Monboddo oftînd], mă tem că am supărat pe aproape toată lumea prin viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clipă mai târziu, era singur în obscuritatea intensă a unei planete necunoscute. 10 Bezna nopții era tăcută. Urmând instrucțiunile robo-planului, Gosseyn abia făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rasă atât de legată de soarele și planetele proprii. Prin agenți, prin acțiuni fără semnificație aparentă, prin infiltrarea și, în final, printr-un atac irezistibil dirijat de nicăieri. Referirile făcute în diverse ocazii la o Ligă galactică potrivnică atacului păreau vagi și fără substanță, în comparație cu realitatea prezenței lui Thorson și a etapelor deja parcurse: asasinatul, trădarea și acapararea puterii pe Terra. ― Și tocmai eu m-am găsit să mă opun la toate! ― exclamă Gosseyn cu voce tare. Nu-și putu stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
George, un băiețel de doi ani, s-a rătăcit printre tufișuri dealurilor din spatele fermei părintești. Dumnezeu știe cum, a nimerit la vizuina unei cățele sălbatice, care tocmai fătase. Cum majoritatea cățeilor muriseră și femela, a cărei ferocitate era atenuată de vagi amintiri ale dresajului de pe vremuri, era plină de lapte, i-a permis copilului să sugă Mai târziu, ea a și vânat pentru el, dar probabil foamea era veșnic prezentă, deoarece s-a constatat, după capturarea lui la vârsta de 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o mare deosebire: chiar din punctul de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile lui fuseseră vagi și fără vreun temei real, neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Deci asta-i situația, nu-i așa? Ce planuri ai? Întrebarea îl surprinse pe Gosseyn. El ora cel care venise să ceară sfaturi și chiar ― deși îi era rușine să recunoască ― instrucțiuni. Propriile lui idei cu privire la viitor erau atât de vagi, încât nu puteau fi considerate drept proiecte. ― Am fost luat pe nepregătite ― mărturisi el. După ce am fost înconjurat de toate pericolele, mi-a fost teamă că voi muri și am trăit un sentiment de urgentă extremă. Dintr-o dată m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar de spus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
diferențieze omul ce ținea o pușcă de cel ce ține un simplu aparat fotografic. "În fiecare din aceste cazuri, a fost subânțeleasă o similitudine care nu există. Istoria vremurilor de întuneric ale spiritului uman corespunde perioadei în care, în mod vag, omul începea să realizeze că nu mai este un animal, dar al cărui fundal îl constituiau tot reacțiile analitice, decurgând tot dintr-un ansamblu de identificări limitate și animalice. Istoria non-aristotelianismului, dimpotrivă, este istoria luptei omului pentru a-și antrena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea de plecare. Siluetele minuscule de sub navă urcau înăuntru pe escalatoare. Mai erau o sută... apoi zece... apoi nici una. Zgomotul vag, ecou al agitației de acolo, se stinse treptat și imensa tranșee scăldată în lumina atomică se cufundă în tăcere. Gosseyn era în așteptare. Probabil că afară era noapte de-a binelea. Nava de asemenea dimensiuni se putea deplasa numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În chiar acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
măriți ca și cum ar fi retrăit o emoție care-i zguduise temeliile ființei. Părea că nici nu băgase de seamă că dezvăluise adevăratul nume al lui ― Lavoisseur. Gosseyn își aminti că mai auzise undeva numele acesta, dar conexiunea era mult prea vagă. Thorson continuă: ― Cineva a descoperit secretul nemuririi. O imortalitate căreia nu-i pasă de accidente. Mă rog, (se întrerupse cu dispreț) cu excepția acelor accidente care pot afecta corpul pe Pământ, unde străinii înarmați se plimbă ca la ei acasă. Thorson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mult prea multe instalații de protecție. Trebuie atras într-un loc unde să fie mai expus. Gosseyn încuviință cu un gest obosit. În fond, această propunere prezenta același grad de periculozitate ca și acțiunile lui de până atunci. Și la fel de vagă. Trebuia să colaboreze cu un tip bărbos. Își ridică privirea. ― Asta-i tot ce-a spus Crang? Să colaborez? ― Da, atât a spus. "Ce-și închipuie ei..." se gândi Gosseyn cu amărăciune. Din nou i se cerea să urmeze orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
celelalte, în locul lor l-am instalat pe Dragoș și el a închis ochii, nu s-a mai clintit. „Vezi ce cuminte e ?“, l-a admirat domnul Sima; „Nici n-o să-i mai simți prezența, o să vi se pară doar o vagă respirație, de undeva, din adâncul vostru, n-o să vă deranjeze absolut deloc și o să vă ajute, ai să vezi“. „Domnule Sima“, am spus eu, „de ce naiba mi l-ai adus tocmai mie ? De ce nu l-ai dus altcuiva, de ce m-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]