14,506 matches
-
mai ales termeni polisemantici care creează ambiguitatea, dezvoltând sensuri conotative; - nivelul morfosintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului“ (Gérard Genette, Figuri) cu mare putere de semnificare a textului liric, în primul rând. Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni artistice diverse. Sintaxa poetică reliefează cuvintelecheie prin structuri topice neobișnuite în limbajul comun, prin inversiuni, inserții sau dislocări, prin elipse ori „împletiri“ inedite de propoziții. Sintaxa textului narativ își construiește trăsăturile distinctive pe spații mai ample, cea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
găsito, pare atât de naturală, încât te miri cum teai putut gândi la altceva. Conținutul ei, cuvintele, cadența, toate o caracterizează ca fiind singura posibilă și indicată să deschidă poarta unei lumi noi“ (Cum am scris Răscoala). Deși are dimensiuni variabile (de la primul enunț la primul alineat sau la primul grupaj de alineate - având în proză rolul unui prolog), incipitul se recunoaște prin faptul că asociază tema discursului și rema - informația nouă, inedită comunicată lectorului. Enunțul prin care se detaliază o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
gravă, solemnă, liturgică etc. Aceste versuri sunt marcate de o pauză ritmică (cezură) care le segmentează în două emistihuri, de obicei egale (de exemplu, alexandrinul - versul din 12 silabe, cu ritm iambic - are două emistihuri de câte 6 silabe). Măsura variabilă a versurilor din poezia modernă semnalează grafic impulsurile emoționale, de intensitate și durată diferite, sau fluxul intermitent al ideilor. Rima, element clasic de versificație, rezidă în consonanța sunetelor finale a două sau mai multe versuri, începând cu ultima vocală accentuată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aritmic are rimă și pauză finală, dar măsura și ritmul sunt variabile (poliritmie): Mă ridicam din somn ca din mare, / scuturândumi șuvițele căzute pe frunte, visele, / sprân cenele cristalizate de sare, / abisele. (N. Stănescu) - Versul liber este caracterizat prin ritm variabil, măsură inegală, absența rimei, având însă pauză la sfârșit de vers: Se ia o bucată de piatră / se cioplește cu o daltă de sânge, / se lustruiește cu ochiul lui Homer / se răzuiește cu raze / până cubul iese perfect. (N. Stănescu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
frază) și este caracterizată ca un „sistem închis, care posedă coerență gramaticală, semantică și metrică“ (Dicționar de științe ale limbii). Grupajul de versuri care alcătuiește o strofă este izolat grafic prin spațiere (pauză tipografică/blanc). - Numărul versurilor dintro strofă este variabil, începând cu strofe dintrun singur vers (monostih) și ajungând până la stanțe de douăzeci de versuri (specifice Renașterii italiene). Strofele mai frecvent utilizate sunt: distih (două versuri), terțina (trei versuri), catrenul (patru versuri), cvinaria (cinci versuri); strofele ample (sextina - șase versuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dimpotrivă, ca veșnic adaos la durata limitată hărăzită omului, ca timp rotitor, întemeind lumi și cântec. Poezia se încheie astfel rotund, prin revenirea la prezențele inițiale: omul și Erosul. Întregul discurs, formulat la persoana întâi (în versuri cu o metrică variabilă, liber sau cu semirimă), situează eul liric în centrul viziunii artistice, înscriind poezia în sfera liricii reflexive. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat În opinia criticului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru tema și viziunea despre lume La nivelul compoziției, poezia este structurată în două unități logice, marcate prin „decupajul“ strofic (strofe inegale, de 16, respectiv 4 versuri, cu măsură și ritm variabile, cu rimă împerecheată). Incipitul asociază eului liric ipostaza poetului care creează întrun spațiu al claustrării, năzuind să transforme în artă orice experiență trăită sau imaginată: Le am scris cu unghia pe tencuială / Pe un părete de firidă goală. Prima secvență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru a exprima această viziune, poetul creează un nou limbaj liric, care contribuie de asemenea la modernitatea acestei poezii. Lexicul poetic își anexează, astfel, „teritorii interzise“ până atunci, cuvinte de rezonanță banalcotidiană, întro topică voit stângace, cu versuri de măsură variabilă, cu libertăți ritmice și cu înlănțuiri de tipul ingambamentului, prin care ideea poetică se exprimă neîngrădit. ÎNCHEIERE În concluzie, apare evidentă opțiunea argheziană pentru o poezie a existenței totale, cu frumusețea fragilă a ființei umane imperfecte și tot urâtul existențial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu problemele altuia. 4. motive literare: ninsoarea, cuvântul, tăcerea, aurora boreală, nebunia, focul, alergarea 5. dimensiunea temporală: ora pe care țiam dăruito; pentru totdeauna 6. Elementele de prozodie utilizate de Nichita Stănescu sunt moderne: discurs astro fic, versuri de măsură variabilă, fără ritm și fără rimă (versuri libere), înlănțuite prin ingambament. 7. Personificarea versurilor, realizată prin epitet (nebune) și prin ipostaze umane (aleargă, îmbrățișează, schiază) sugerează ideea că limbajul poetic e viu, însuflețit de o energie interioară și de dorința irezistibilă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
artei. Formulată ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: cunoașterea, creația, singularitatea eului crea tor. De mare modernitate este și tiparul de versificație: poezia nu este structurată în strofe, iar versurile libere, de măsură variabilă, se înlănțuie prin ingambament. Prin toate aceste inovații tematice, stilistice și prozodice, Blaga năzuiește să surprindă esența inefabilă a lumii și să accentueze valoarea cognitivă a literaturii. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
menite să conducă prin similitudinile structurale dintre aspectele ce urmează a fi cercetate de ele, ca și prin soluțiile oferite la decelarea "esenței filozofiei", la descoperirirea unei "matrice disciplinare"15 ca paradigmă generală, de a doua instanță. Ea se structurează variabil, în funcție de preeminența categoriilor intelectului, sensibilității și voinței, astfel încât în cadrul acestei paradigme unitare a filozofiei se profilează prin tradiția, de asemenea exemplară, pe care o instaurează paradigmele, de a treia instanță, ale unităților din filozofie, adică ale celor trei tipuri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reper este o temă eleată, care stă la baza sistemului hegelian: adoptând modelul unui raționalism universalist, de tip clasic, Hegel echivalează, ca și eleații, planul existenței cu cel al gândirii. Numai că pentru aceștia din urmă empiricul multiplu și permanent variabil este o simplă iluzie în raport cu unicitatea și imuabilitatea existenței adevărate, singura care poate fi gândită 108. În schimb, la Hegel empiricul este integrat în manifestarea spiritului, devine o componentă (relativă în sine, ce-i drept, dar necesară) în procesul conștientizării
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însă așa ceva în adevăratul sens al cuvântului, această structură unitară este cea care asigură o continuitate paradigmatică a formelor ce se manifestă în științele spiritului -, sau în termenii lui Schnädelbach, a "unităților din istorie". Fiind însă istoricește constituită, ea este variabilă în timp; ea nu poate asigura și "unitatea istoriei ca totalitate", altfel spus o continuitate a conținuturilor, pentru că istoricizându-se, conștiința însăși ajunge acum să se înțeleagă pe sine "ca fapt istoric". Din cele de mai sus ca și din analiza
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin aceasta, ele nu încetează să fie constitutive, să fie forme orientative și/sau prescriptive pentru un conținut. (În legătură cu raportul dintre descriptiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoric, în condițiile în care autorul consideră că viața psihică este structurată teleologic. Ea nu este nicidecum izolată. Dimpotrivă, Dilthey are în vedere "contextul structurii sufletești" (seelischer Strukturzusammenhang), ceea ce dovedește mobilitatea și adaptabilitatea acestei categorii, a cărei configurație deschisă și variabilă ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este cufundat în noaptea trecutului și nu mai există". Or, "ideea adevărată și necesară [...] nu e capabilă de nici o schimbare"127. Așadar, pentru a răspunde la întrebarea hegeliană, se cuvine să găsim ceea ce este invariabil și etern în spatele unei diversități variabile și efemere. Dar "înainte de a trece la amănunte" ne avertiza Hegel -, trebuie să avem "o imagine de ansamblu", pentru că "altfel nu vom vedea întregul din pricina lor, pădurea din pricina copacilor și filozofia din pricina filozofilor". Cu alte cuvinte, este nevoie de o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
proprie care o face să se reverse peste timpul său, adresând un apel viitorului, după ce a absorbit în sine trecutul. Istoria vizează <<structurile mentale esențiale>>, oarecum <<intemporale>> sau <<permanente>>, a căror reînviere în cursul timpului depinde prea puțin de <<circumstanțe variabile>>". Lăsând la o parte rolul minor conferit de Bréhier "circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un apel viitorului, după ce a absorbit în sine trecutul. Istoria vizează <<structurile mentale esențiale>>, oarecum <<intemporale>> sau <<permanente>>, a căror reînviere în cursul timpului depinde prea puțin de <<circumstanțe variabile>>". Lăsând la o parte rolul minor conferit de Bréhier "circumstanțelor variabile", credem că Dilthey ar fi putut subscrie peste ani la ideile filozofului francez și mai cu seamă la concluzia lui, potrivit căreia în acest fel reușim să evităm atât "relativismul istorist, care restrânge o gândire filozofică la scurtul răstimp al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rezolvării, și are o însemnătate constitutivă pentru aceasta, prin urmare, problema ca atare nu are numai o însemnătate psihologică, ci logică. În sfârșit, ideea anticipată, pe care o urmărim într-o problemă, e un factor creator. Ori ideea aceasta e variabilă, putând fi înlocuită în cursul timpului, cu altele; de aci urmează că și problema e o variabilă, sau mai precis: o variabilă logică. Recapituând vom zice: <<Problema propriu-zisă>> nu e o constantă psihologică, cum se crede, ci o variabilă logică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sfârșit, ideea anticipată, pe care o urmărim într-o problemă, e un factor creator. Ori ideea aceasta e variabilă, putând fi înlocuită în cursul timpului, cu altele; de aci urmează că și problema e o variabilă, sau mai precis: o variabilă logică. Recapituând vom zice: <<Problema propriu-zisă>> nu e o constantă psihologică, cum se crede, ci o variabilă logică" (p. 34). Să ne reamintim acum că Dilthey definește teoria cunoașterii drept "psihologie în mișcare" ce "se deplasează în funcție de un anumit scop
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
puțin nuanțată, atâta vreme cât Dilthey stabilește limpede existența a numai trei tipuri de viziuni despre lume și așa cum vom vedea de îndată consideră că nu mai avem "nici posibilitatea de a crea tipuri inedite", așa cum se exprima M. Florian. Pentru Dilthey, variabil este doar numărul unor Weltanschauungen concepute în cadrul limitat al celor trei paradigme. 196 Ibid. 197 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 518. 198 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 374. 199 Se înțelege că filozoful german ajunge la aceste idei în urma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiect", ci este "unitatea relației înseși, care există în ea între act și obiect"75. De altfel, în capitolul anterior când ne-am referit la suprimarea distincției dintre subiect și obiect la nivelul trăirii am vorbit despre o "unitate structurală" variabilă. Dar ținem să subliniem că această "unitate sufletească" reprezintă totuși chiar și în istoricitatea ei o condiție de posibilitate a experienței. Cu toată relativizarea pe care o suferă la Dilthey, ea constituie o formă de anterioritate logică, astfel încât rămâne apriorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitiv, și nu stabilirii din exterior) a unor uniformități ce nu evidențiază altceva decât preponderența unei anumite componente a naturii noastre spirituale; pe de altă parte, "configurația" însăși este supusă unor modificări, care o fac să se prezinte sub aspecte variabile în cursul istoriei (orice formă de viață spirituală e condiționată istoricește), și doar structura ei luată ca atare rămâne repetabilă, îndeplinind funcția unui reper, a unei proiecții-etalon. Ea funcționează indiferent cum se realizează relația dintre componentele ei. Cu psihologia lui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
De o manieră generală dobânda reprezintă suma de bani cuvenită creditorului pentru privarea de folosirea unui capital, calculată ca o cotă procentuală aplicată capitalului datorat. În consecință, întinderea creanței de dobândă, oricare i-ar fi cauza, depinde de trei parametrii variabili: mărimea sumei datorate, durata așteptării și valoarea ratei dobânzii, care poate fi stabilită de lege sau de către părți. Prin dobândă se înțelege nu numai sumele socotite în bani cu acest titlu, ci și alte prestații, sub orice titlu sau denumire
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]