6,660 matches
-
cum se numește respectivul... În perioada de dinainte de eliberare, Înainte cu o lună de zile, te scotea la un fel de regim de izolare de ceilalți, dar și de refacere. Îți dădea o alimentație mai bună, Îți Îngroșa arpacașul sau varza din gamela aia... Și a venit și ziua eliberării... M-a chemat la grefă, mi-a dat bilet de punere În libertate... și m-a scos pe poartă afară... Mai țineți minte ce dată era? În 31 iulie ’63... după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu mă Înșel, avea 75 de grame. La prânz era ori o zeamă de fasole În care alergai să prinzi două-trei boabe... și nu exagerez, și-o bucățică de mămăligă sau o feliuță de pâine ca aceea de dimineață, sau varză murată, sau paste..., sau mâncare de cartofi..., de fapt, un fel de zeamă de cartofi. Cam astea erau mâncărurile de la prânz, iar seara un arpacaș, puțin Îndulcit, paste puțin Îndulcite sau cartofi deshidratați... Dar ele erau În cantități mici, fără
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu de suportat. Bază la Gherla era ciorba de murături, ciorba de varză... Dar varza era deja Împuțită, stricată... Foarte rar primeam câte o zeamă În care fusese fiartă fasole... arpacaș, turtoi și o feliuță de pâine de dimineață. Cum se purtau gardienii cu dumneavoastră? Agresivitatea gardienilor era maximă. Oricare dintre ei avea dreptul chiar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru că situația devenea din ce În ce mai insuportabilă În Gherla. Agresivitatea era dusă la extrem, din orice se lua bătaie, mâncarea nu se mai putea mânca. Primeam atunci niște borhoturi de abator care puțeau Îngrozitor când le aduceau..., burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază În bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și În turtoiul de la prânz, dar după un timp și turtoiul a Început să nu mai poată
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Un mare șoc... Cum s-a declanșat bătaia? A zis Țurcanu: „Jos de pe prici, bandiților!”. Gașca lui, cu bâtele-n mână - aveau picioarele de prici, niște bâte și cozi de mătură -, au Început să deie ca la saci, ca la varză. Și genuflexiuni până nu mai puteai, dă-i iară, dă-i sus, bătaie bună... O jumătate de oră, o oră. Bătaie-bătaie! Vă băteau În grup sau pe rând? Păi, noi eram Înșirați În fața priciului, ăștia noii veniți... Ăia vechi stăteau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deocamdată nu facem abuz, Îi bine că poți să mănânci supă.” Când Îi vine iară tura, el avea grijă de mine să-mi deie mâncare de la restaurant, nu mâncare cum o fost... La restul le dădea mâncare ca la penitenciare, varză acră, de mirosea tot coridorul... Și zice către mine: „Am un piure de cartofi și Îți aduc, da’ nu mult, și două bucățele de carne”. Zic către el: „O, Dumnezeu vă deie sănătate!”. Odată, zice către mine: „Auzi, la ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mie, dar du-te dracu’ să nu spui la nimeni!”. Până la urmă vine și comandantul Închisorii... deci toată lumea aflase. Ăsta le făcea garnituri de șah la toți. Pentru mine era bine, că venea ăsta cu câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Până la urmă vine și comandantul Închisorii... deci toată lumea aflase. Ăsta le făcea garnituri de șah la toți. Pentru mine era bine, că venea ăsta cu câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șah la toți. Pentru mine era bine, că venea ăsta cu câte un castron de varză pe sub zeghe... Da’ când venea ăsta, se simțea mirosul de varză... și vedeai o sută de capete cum se ridicau. Și eu intram cu varza sub pătură, să nu mă vadă ăia, că era un bec de veghe acolo În dormitor, și o Înghițeam așa netocată... El avea ce avea cu intelectualii. Și i-am spus: „Bă, tu n-ai treabă cu intelectualii, băi, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă, aicea sunteți În Texai?” Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și Într-o duminică, tot ăsta..., Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm Înăuntru. Mămăliga-aia care era și cu zeamă de varză sau ce era... Și partea proastă era că tot nisipu’ venea În gamele..., Și io atuncea n-am vrut să mănânc, și n-au vrut după mine toată brigada noastră, 50 de inși. Imediat a raportat În poartă, a venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de două kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că o tăia cu cuțitu și se mai fărâma... Și la 1 Îți trântea o varză din aia... Și când ești tânăr mănânci mai mult... Bătrânii, săracii, zicea că le ajunge, dar vai de capul ei de mâncare, că nu era consistentă... Și de la Gherla ne-a dus la Salcea (sic!), la dig... Ne Încolona câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
îmi amintesc, o parte din poreclele lui N.T. Orășeanu: Pâinea era numită o abondență. Gheața: cremă de Siberia. Scobitoarea: o baionetă. Tacâmul: un regulament. Țuica: o idee. Socoteala: protocolul. Cârnații mici: mititei. Cârnații mari: patricieni. Un ardei roșu: o torpilă. Varza acră: origină de Belgrad. Sticluța de vin: o pricină. Ocaua de vin cu borviz la răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: semi-plutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas etc. etc. Restaurantul dobândise chiar supranumele La idee. Dar vorba
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un cunoscut cântec care era acesta: „Tu pleci, Marițo, te duci în piață / Să cumperi varză, s o faci cu rață / Varza s-o dai bărbatului / Iar rața amantului“. Succesul cel mare îl avea însă cupletul politic făcut de Orășanu împotriva guvernelor conservatoare care au urmat guvernului Ion Brătianu la 18086 și care au inaugurat instituția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un cunoscut cântec care era acesta: „Tu pleci, Marițo, te duci în piață / Să cumperi varză, s o faci cu rață / Varza s-o dai bărbatului / Iar rața amantului“. Succesul cel mare îl avea însă cupletul politic făcut de Orășanu împotriva guvernelor conservatoare care au urmat guvernului Ion Brătianu la 18086 și care au inaugurat instituția bătăușilor. Acest cuplet cuprinde o pagină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș. Cea de-o vîrstă cu mine: „Puloverul ăsta l-am cumpărat la München de la grămadă”. Și tot ea: „Aseară a prezentat la tv imagini din Germania de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de tineri francezi îndrăgostiți. Le am spus că mi-i frică să dorm în mașină, dar ei m-au liniștit: «Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare în formă de zicală: „Cine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare în formă de zicală: „Cine mîncă varză crudă multă sănătate are!” Cea tînără din nou despre lucrurile ei: „Vezi inelul ăsta, l-am cumpărat din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar varză tocată, pe care o mînca, „așa cum ar mînca cineva semințe”. A încheiat cu o recomandare în formă de zicală: „Cine mîncă varză crudă multă sănătate are!” Cea tînără din nou despre lucrurile ei: „Vezi inelul ăsta, l-am cumpărat din Turcia...” Cît am stat la masă, n-am scos nici o singură vorbă. Le-am părăsit, salutînd totuși, în momentul în care au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că am fost deviat de la un drum profesional pentru care făcusem numeroase eforturi și sacrificii. Crescusem în umbra cazărmilor, fără libertate, apăsat și în vacanțe de ideea comportamentului militar; mîncasem la cantină pîine neagră, marmeladă, untură, carne de oaie, mazăre, varză; executasem tot felul de corvezi de la măturatul aleilor la spălatul holurilor și veceurilor; învățasem materii pentru care nu aveam aptitudini (calculul logaritmic, de exemplu); participasem la aplicații dure, alergînd, într-o noapte geroasă de ianuarie, din Brașov pînă la Bod
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care trage un cărucior cu cealaltă mînă. Pe ea o observ abia cînd trec prin locul unde s-a oprit: o bătrînă înfofolită, cu respirație anevoioasă. O aud cum își drege vocea și-l întreabă unde merge. „Pentru completare de varză”, îi răspunde el pretențios. „Au un pensionar la dispoziție (copiii, desigur) și nu vor să stea inactiv”. Probabil că și ea își va fi justificat la fel de banal „ieșirea”. Discuția lor (mai ales începutul) mi-a relevat însă că amabilitățile nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
școlii de Partid, o carte despre prognozele sociale. Tip competent, combinație de matematician strălucit și funcționar riguros, aplicat, demonstrativ, sobru. Și-a „executat” tema și a plecat. * Tot mai des, între clișeele publicistice, „perechea prezidențială”. *Cozi la ouă, cozi la varză (cu certuri și bătăi). Cartofii se vînd pe cartelă, iar cartela e intitulată „Fișă de programare”. Primarul a dat celor de la aprozare următoarea dispoziție: „Tot ce nu trece prin inelul meu trebuie pus în vînzare!” La o viitoare ședință am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Stalin a făcut greșeli, că a comis abuzuri și crime”. Un stalinist fervent, Hodja i-a replicat lui Hrușciov: „Dar de ce nu i ați arătat toate astea cînd trăia?” „Pentru că ne-ar fi tăiat capetele cum tai o căpățînă de varză”. Și cum avea bastonul în mînă a retezat o varză din cele semănate peste tot prin parcuri ca să rezolve problemele alimentare. în fine, cel de-al treilea fragment selectat de redacție a descris o altă vizită la Moscova a lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Un stalinist fervent, Hodja i-a replicat lui Hrușciov: „Dar de ce nu i ați arătat toate astea cînd trăia?” „Pentru că ne-ar fi tăiat capetele cum tai o căpățînă de varză”. Și cum avea bastonul în mînă a retezat o varză din cele semănate peste tot prin parcuri ca să rezolve problemele alimentare. în fine, cel de-al treilea fragment selectat de redacție a descris o altă vizită la Moscova a lui Hodja, împreună cu Mehmet Shehu, la un Congres al partidelor comuniste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe consăteni să dea cartofi pentru fondul central al statului: 300.000 de kilograme, de cinci ori mai mult decît se stabilise inițial! Cartofii au devenit un fel de produs strategic. (Leon și-a adus un sac, dar acoperiți de varză; apoi, pentru a nu fi oprit la „filtrele” de pe șosele, și-a pus uniforma de colonel, armata fiind deasupra tuturor suspiciunilor.) Dar regimul de cazarmă este impus și în locuințe: de Sfîntul Dumitru (26 octombrie 1988), lumina ne-a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]