3,889 matches
-
Înalte, care se făceau, treptat, tot mai albe. Diferitele semănături cultivate de indieni cu grijă, În straturi terasate, ne-au oferit ocazia să pătrundem Într-un nou domeniu al botanicii: oca, quinua, canihua, rocoto, porumb. Am văzut oameni purtînd aceleași veșminte ca indienii din camion, În mediul lor natural. Purtau ponchouri scurte, de lînă, În culori Închise, pantaloni strîmți, trei sferturi, și sandale făcute din sfori sau din cauciucuri vechi de mașină. Devorînd tot ce vedeam, am continuat să coborîm valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din cele spuse de mine, privindu-mă perplex ca și cum ambele organe auditive i-ar fi fost inundate de un șuvoi de apă. S-a ridicat bătrânește de pe scaun și a oprit activitatea duhovnicească a cucernicilor slujitori ai Domnului înhămați în veșminte aurite frumos-mirositoare, întrebându-mă complet nedumerită: Ce dorești tu, măi copile? Ce vrei? M-am concentrat adunându-mi toate forțele de care eram capabil și am formulat în stil absolut spartan, cu maximum de conciziune: Mama vă roagă să veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a sfârșit. Rățușca cea urâtă a devenit lebădă și a plecat în lume. Ce rămâne din toată istoria noastră este o imensă nostalgie, care acum se va adăuga nostalgiei anilor de studenție, perioadă în care am cunoscut-o. "Adoptarea unui veșmânt modern este un semn de integrare într-o societate egalitară", scrie marele arhitect austriac Adolf Loos la întoarcerea din călătoria întreprinsă în America. Mă uit în jurul meu, pe stradă. Aici, în Occident, uneori mi-e sete de diferență. Aș vrea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Culcandu-si trupul gol în albele dantele Tresare-nfiorata de-acelasi simțământ... Pe umerii ei albi ai părului inele Căzând, o-mbratiseaza-n pudicu-i veșmânt... Pe geam blând o privesc a stelelor izvoare Ce-și picura argintul în părul ei bogat... Un braț că de zăpadă lăsat e pe covoare Pe sanu-i mic și tare tresare-nfiorat... Surade-n somnu-i dulce și candid de fecioara Copil-acum
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
fără casă. Ne-ați sta sub limbă și-n priviri hoțește, În călimări și-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mână, cu speranța că vom urca treptele - care mi se părea că se termină undeva spre cer - și vom intra în casa aceea strălucitoare. Nu m-a lăsat niciodată. Aici stă dracu’, mi-a spus arătându-mi un preot în veșminte negre ce ieșea din biserică. Vezi? N-am stat suficient de mult cu el ca să-mi dau seama dacă era comunist sau doar tembel... Tot ce știu este că am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care ducea la el era bun și lat, Domnului nostru I-a plăcut ca drumul urmat de catâr să fie drumul mare, nu cel spre sat. Ajuns într-un sat mare înainte de Monserrat 2, dori să-și cumpere de acolo veșmintele cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi, când în picioare, până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
s-a pierdut cu tot cu oameni în furtună; cea mică avu mult de luptat, dar ajunse în cele din urmă la țărmurile din Puglia (Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mi-a făcut greutăți. Am vrea să știm dacă au găsit la noi vreo erezie. - Nu, răspunse Figueroa, căci dacă ar găsi, v-ar arde. - Și pe dumneavoastră v-ar arde, spuse Pelerinul, dacă v-ar afla eretic. Își vopsiră veșmintele după cum li se poruncise. După vreo cincisprezece sau douăzeci de zile, Figueroa îi porunci Pelerinului să nu mai umble desculț, ci să poarte încălțări. El se supuse liniștit, așa cum făcea în toate lucrurile de acest fel care îi erau poruncite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
66. Pelerinul răspunse: „Părinte, nu voi mai spune nimic despre cele pe care le-am zis, decât înaintea mai marilor mei, care mă pot sili la aceasta”. Mai înainte, călugărul întrebase de ce Calixto venise îmbrăcat astfel: purta un fel de veșmânt larg și scurt, o pălărie mare pe cap, un toiag în mână și niște cizme până la jumătatea piciorului. Și întrucât era înalt și voinic, părea și mai pocit. Pelerinul îi povesti că fuseseră întemnițați în Alcalá, că li se ceruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că Tatăl ceresc mi se arăta binevoitor și dulce, într-atât încât îmi făcea semn că I-ar fi bineplăcut să fie rugat de Stăpâna noastră, pe care nu o puteam vedea. La pregătirea altarului și după ce mi-am pus veșmintele și în timpul liturghiei, mișcări lăuntrice foarte mari și multe și nestăvilite lacrimi și sughițuri, pierzându-mi de mai multe ori glasul; la fel a fost și după ce am terminat liturghia; în timpul liturghiei, a pregătirii ei, ca și după, percepând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale. După liturghie, cugetând la alegeri timp de o oră și cântărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primit de Dumnezeu, Domnul nostru. Ridicându-mă și întorcându-mă să pregătesc liturghia și aducând mulțumire Maiestății Sale dumnezeiești și oferindu-I jertfa făcută, nu fără evlavie sau mișcări cu lacrimi 1; ieșind la liturghie, la pregătirea altarului, la îmbrăcarea veșmintelor și la începutul liturghiei, șm-a potopitț mulțime de lacrimi, în timpul liturghiei, foarte puternice și îmbelșugate, pierzându-mi deseori chiar și graiul, mai ales la citirea lungii epistole a Sfântului Pavel, care începe cu cuvintele: libenter suffertis insipientes 2; și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
piept din cauza iubirii profunde pe care o simțeam față de Preasfânta Treime; astfel, am început să devin mai încrezător și hotărât să spun liturghia în cinstea Preasfintei Treimi, pentru a vedea mai târziu ce voi face; la fel, când îmi puneam veșmintele, primeam priceperi tot despre Ea; ridicându-mă și rugându-mă puțin, nu fără lacrimi, și apoi, cu evlavie și încredere spirituală șam hotărâtț să spun șase sau chiar mai multe liturghii în cinstea Preasfintei Treimi. Mergând la liturghie, înainte de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru lucrul făcut. A PREASFINTEI TREIMI 20. Joi ș21 februarieț - În rugăciune, tot timpul, neîntreruptă și foarte mare evlavie, limpezime caldă și savoare spirituală, purtând cumva spre un gen de înălțare. Apoi, dereticând prin odaie, la altar și la punerea veșmintelor, cu câteva mișcări spirituale stârnind lacrimile; și o dată terminată liturghia, am rămas într-o mare tihnă spirituală. La liturghie, lacrimi mai îmbelșugate decât în ziua de dinainte, tot timpul, și cu pierderea graiului, o dată sau de mai multe ori primind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a sufletului spre lacrimi și sughițuri. șAm simțit aceastaț începând liturghia și până la evanghelia pe care o spuneam cu multă evlavie și cu mult har călduros, iar mai apoi, părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
privință. Mi s-a părut că faptul lui Isus de a Se arăta sau a Se face simțit este de la Preasfânta Treime, amintindu-mi de clipa în care Tatăl m-a așezat alături de Fiul1. Când am terminat să-mi iau veșmintele, cu această intenție de a întipări adânc în mine numele lui Isus și atât de încurajat sau părându-mi că sunt confirmat pentru viitor, mi-au venit din nou cu putere lacrimi și sughițuri, începând liturghia însoțit de mult har
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mare a celor trecute; rămânând liniștit și în tihnă în acestea, am ajuns să-I cer și să-L implor pe Isus să mă facă pe potriva voinței Preasfintei Treimi pe calea care I se va părea mai potrivită. Apoi, îmbrăcând veșmintele, creștea această înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu o anumită limpezime și căldură. Apoi, am ieșit din cauza gălăgiei și, la întoarcere, eram de asemenea împrăștiat din cauza altor motive, iar eu luptam cu gândurile provocate de gălăgie și de tulburarea mea, într-atât încât, după ce mi-am pus veșmintele, mi-a venit gândul de a nu mai spune liturghia. Cu toate acestea, am reușit să-l înving și, nevoind să dau loc altor gânduri care m-ar fi făcut să vorbesc cu cineva, fiind însuflețit de niște sentimente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi se înfățișau în El; astfel încât, mediate vel inmediate 4, totul se vărsa în Preasfânta Treime. O dată terminată liturghia, după ce mi-am dezbrăcat veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, șam simțitț iubire atât de puternică, suspine și lacrimi, toate sfârșind în Isus și, prin urmare, ajungând la Preasfânta Treime, cu un fel de ascultare respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost evlavia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iubire nemăsurată și acoperit de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-am scos veșmintele, la rugăciunea de mulțumire, multe sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus veșmintele, mi se părea că nu conteneau harul și însoțirea și evlavia față de Preasfânta Treime, de ziua trecută; mergând apoi la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie și dorind, pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
multe ori, crescând în mine evlavia și stârnind lacrimile. Apoi, la rugăciunea de la înveșmântare, mișcări și lacrimi, oferindu-mă să mă călăuzească și să mă poarte etc. pe calea mea, fiind deasupra mea oriunde m-ar purta. După ce am îmbrăcat veșmintele, neștiind cu cine să încep, și după ce L-am luat pe Isus drept călăuză, și îndreptând rugăciuni fiecăreia șdintre Persoaneț, am petrecut până la a treia parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]