3,476 matches
-
panică și agorafobie pot să-și facă griji cu privire la eventuale gînduri nedorite și neplăcute. Deși acest lucru nu justifică neapărat diagnosticul de TOC, pacienții vor mărturisi totuși, mai tîrziu în cadrul tratamentului,că le-au trecut deseori prin cap gînduri bizare, venite ca de nicăieri. Ei le-au îndurat în tăcere, convinși fiind că nu pot fi altceva decît un semn de nebunie. În cadrul terapiei de grup, cînd se reușește smulgerea unei asemenea confesiuni, ceilalți membri ai grupului răsuflă ușurați, pentru că pot
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
numita teorie a imigrației, după care valahii, reuniți în afara Daciei, la sud de Dunăre, după abandonarea provinciei de către Roma, ar fi urcat progresiv, în timpul secolului al XIII-lea, printr-o mișcare lentă de infiltrație, pînă în Transilvania. Aici, națiunea română, venită tîrziu, nu este decît tolerată. Această teorie a imigrației, susținută într-o manieră complexă, a sfîrșit prin a deveni în istoriografia maghiară contemporană o teorie a dispersării, care prezintă "o patrie mobilă a românilor". Se subliniază marea împrăștiere a românilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vocea frumoasei mele Românii, aș vrea să-i atingeți inima, să-i vedeți sufletul!" Spațiul este oferit privirii străinului ca regenerat, purificat de martiriul multisecular al unui popor destinat să sufere în tăcere: "Vai, spune țăranul român însuflețit de Brătianu, veniți să ne vizitați în vremurile cele mai vitrege. Iarna a fost grea, am avut lăcustele, i-am avut pe turci, pe ruși și toate urgiile." Problema străinătății în raport cu românul, așa cum o formulează Brătianu "Care dintre cele două invazii v-ar
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
populația Munteniei, și 3% din populația Principatelor unite. Numărul evreilor a crescut în tot cursul secolului al XVIII-lea, apoi în anii Regulamentului Organic, pînă în 1878. Prinții Moldovei i-au chemat pe evrei pentru popularea provinciei, îndemnîndu-i pe noii veniți să creeze tîrguri sau să repopuleze unele sate. Dezvoltarea comerțului în anii 1820-1830 provoacă o migrație a populațiilor străine către Principate. Acest aflux va fi denunțat de publiciștii aflați în serviciul cauzei antisemite. Într-un text semnat de Verax, în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
000 de prizonieri: 197.000 de germani și 119.000 români. Pe 30 august, primele coloane rusești își fac intrarea în București. Mărturiile sînt divergente: pentru unii, această intrare a sovieticilor este semn că războiul s-a terminat și cei veniți sînt întîmpinați cu flori; pentru alții, aceasta înseamnă întoarcerea la barbarie. "Pe 29 august, notează sobru Sănătescu în jurnalul său, primele elemente ale armatei ruse au ajuns în mahalalele Bucureștilor. Intrarea lor s-a petrecut în ordine și a fost
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Proclamația regelui, din 23 august seara, determină ieșirea în stradă a locuitorilor din Cîmpina, care încep să danseze. La București, Killinger se sinucide, iar Gerstenberg este făcut prizonier de sovietici... Un nou război începe, în timp ce armistițiul nu este semnat. Noii veniți se comportă ca inamici și aliați în același timp. Ei seamănă teroare în Constanța și se comportă ca stăpîni în București; pe 3 septembrie, rușii ocupă legația germană și deportează șase generali germani. Sănătescu protestează: acești germani sînt prizonierii românilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țară care susține progresul și construcția omului nou pe cultul spontan și organizat al trecutului. Relația cu trecutul este nouă, deoarece este asociată cu o mutație socială: exclușii, dezaprobații împuternicesc o patrie pe care vechile elite și-o arogaseră. Noii veniți pun mîna pe moștenirea culturală, supunîndu-i și umilindu-i pe moștenitori. Istoria culturală a "ceaușismului" este istoria unei revanșe sociale foarte dure și consistă în a recupera, în profitul învingătorilor revoluției, memoria și pe urmașii învinșilor. Soții Ceaușescu sînt autodidacți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
elitele compromisului intern care sînt disprețuite antrenează o supralicitare a comportamentelor de adeziune: jumătățile de măsură sînt imposibile. Propaganda din interior se amplifică împotriva atacurilor din afară. Puterea jubilează în mod perfid: moștenitorii patrioți își regăsesc statutul de elite, noii veniți au reușit să obțină înstrăinarea unei părți a moștenitorilor: această întîlnire se bazează pe un compromis nesigur. Ne putem întreba dacă alinierea vechilor elite sau a fiilor lor copleșiți de prestigiu și deveniți purtătorii de cuvînt ai discursului național nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
determine să dai tot ce-i mai bun din tine" și din subtext, ca și din imaginile ce însoțesc videoclipul, se vede clar că acea mînă puternică și hotărîtă trebuie să fie a ta și nu obișnuita mînă de ajutor venită din partea unui bărbat. În videoclip, Madona inversează în mod constant relațiile de forță și dominație dintre sexe, prezentînd imagini social construite de femei, dar arătînd și fanteziile masculine care produc asemenea imagini ale femeii și sexualității. Utilizînd drept cadru pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
totodată sărăcia cuvintelor și indigența superlativelor, incapabile să îi exprime imensitatea. Dar nu puțini dintre cei mai sus-citați nu erau deloc excepționali, așadar conducătorii trebuie să fi fost investiți cu o misiune extraordinară. Sînt priviți ca niște mîntuitori îndelung așteptați, veniți să-și conducă poporul către Țara Făgăduinței. În ciuda avertismentelor lansate de spirite luminate, masa se vede în ei, se recunoaște și se rezumă în ei. Îi venerează și-i celebrează ca pe niște supraoameni dotați cu atotputernicie și atotcunoaștere, care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cercetătorului familiei din România îi incumbă sarcina de a testa, adapta și elabora instrumente riguroase, proces în care consultarea experților în diferite faze (inclusiv în estimarea validității conceptuale) este de mare semnificație. Cred că în încheierea acestui capitol sunt bine venite câteva remarce: sondajele de opinie publică și inserția rezultatelor lor în rândul marelui public au proliferat nu numai cu privire la temele politice (electorale, în special), ci și relativ la alte aspecte ale vieții sociale, printre care cele legate de viața sexuală, căsătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și împinsă cu brutalitate înapoi în flăcări când încerca să se elibereze, de către oameni care au permis și au depus efort pentru ca toate aceste atrocități să aibe loc, în timp ce scenele oribile erau privite "de sute de cetățeni americani bine îmbrăcați, veniți atât din împrejurimi, cât și de departe, pe jos sau în căruțe"79 care, "fie de groază, fie din indiferență, fascinați și neputincioși", priveau, fără să încerce măcar, necum să își riște viața în acest sens, să pună capăt oribilei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
și dibăcia de a descoperi părțile slabe ale oamenilor, ne trezim adeseori că ne face plăcere să ascultăm bârfele, ba chiar ne distrăm pe socoteala lor. Ignorăm Însă faptul că și noi am putea deveni foarte ușor obiectul acestor bârfe (venite, culmea, chiar din partea celor pe care pe moment Îi admirăm). Apoi, ignorăm faptul și mai grav că prin bârfă se face o nedreptate cuiva, arătându-i-se numai defectele! În sfârșit, ignorăm faptul că bârfa reprezintă, de regulă, anticamera calomniei
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii..." (Eu cred că norii) Într-o astfel de lume, a persecuției, orice valoare este călcată în picioare și orice certitudine este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în sufletul oamenilor: Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care/ Suntem salvați în veșnicii?// Veniți, furtuni deasupra noastră/ Și înflorește-ne durere/ Cât timp mai știi cu abur sacru/ Pe cerul lumilor să scrii...". Credința intervine în reconstrucția interioară, autoarea refugiindu-se de exteriorul sufocant și reconsturind o lume nouă în interiorul său, guvernată de lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu mașina noastră. Și asta mîine. Mina: Dar ce Dumnezeu... Cine ți-a spus? Vera: Un băiat din sat i-a spus lui Ștefan. Unul care lucrează la el pe șantier. (sună telefonul) Mina: (la telefon) Da, da, e aici.... Bine, veniți amîndoi? Ilie era. E cu Ștefan. Voiau să știe dacă ești aici. Vin încoace împreună. (după o pauză) Înseamnă că dacă mergem mîine, mergem fără Ilie. El nu poate lipsi de la servici. Vera: Ei, nu poate! Pe naiba nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o tăcere în care gîndurile apar și dispar ca fulgerele pe cer, din toată această zvîrcoleală lăuntrică rămînînd numai privirile fiecăruia spre fiecare; în această clipă, intră bunica; ca de obicei, aduce ceva la masă; dînd cu ochii de noii veniți și de încordarea tuturor, îi examinează pe fiecare din vecini, înțelege bine situația și, împotriva ei, își adaptează comportamentul) Bunica: Vasăzică iaca și musafirii! Bravo! (către vecini) Ei credeau că i-ați părăsit pentru că nu l-au mai ales rector
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ușă intră delegatul) Delegatul: (e același delegat din aparițiile anterioare; înaintează pînă în centrul încăperii, privind pe fiecare membru al familiei) Am venit ca urmare a sesizării pe care ați făcut-o. Mihai: (plin de speranță) Foarte bine! Din partea cui veniți? Delegatul: Eu, ca să zic așa, sînt trimisul special... Val: (derutat) Dar nu sînteți delegatul... Nu cu dumneavoastră m-am întîlnit... n-am fost împreună... berea... votca... la comitet... Delegatul: Nu, cred că mă confundați... Maria: (și ea grozav de contrariată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu multă precauție formează un număr de telefon) Alo... (în șoaptă) eu sînt... da' vorbește încet... și eu... da... 12. TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava* (O pompă de benzină; o bară metalică susținută de doi piloni; Ea 1, deja venită, se plimbă calm, privește pompa, apasă pe o manetă care provoacă zgomote ruginite; apare El 1, care are o pălărie pe cap, ochelari negri, sub braț are un pachet; Ea 1 are intenția de a-l întîmpina, dar el lunecă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și veți avea surprize. (pauză în care înțelege că i-a prins; mergînd de la unul la altul) În fond, voi aveți nevoie de o schimbare. De o schimbare a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una dintre ele : ideea imposibilității Revoluției și Încercarea de a umple locul gol rezervat irumperii unei sacralități așa-zicînd imanente - cu ceva. Antimodernitatea este replica franceză la postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum stă mereu În orizontul acestei modernități Înțelese ca ambivalență - nevrotică - Între tentația excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează o notă de neliniște: "O, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Papa... Tipătescu: (supărat) Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca niște insulte... Farfuridi: Să nu ne iuțim, stimabile... Tipătescu: Cum să nu mă iuțesc, onorabile? D voastră veniți la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între d voastră, ca să vă organizez partidul -căci fără mine, trebuie să mărturisiți, că d voastră n-ați fi putut niciodată să fiți un partid -d-voastră veniți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
în presa de după Primul Război Mondial. Pe cine, în afară de cineva vanitos, l-ar interesa să fie remarcat, cînd aproape toți din jurul său sînt „mari”, „binecunoscuți”, „renumiți”, „excepționali”, „extrem de talentați” etc? Pe cine, om delicat, nu l-ar amărî asemenea calificative venite tîrziu, după „traversarea deșertului”? Laudele lipsite de temei sînt pe cît de banale, pe atît de necinstite. Bacovia aștepta doar să fie înțeles. în ciuda angajamentului pe care mi l-am luat, iarăși zile fără nici un rînd despre Bacovia. Credeam că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bucovineni: Ioan Eminovici, din Călinești-Cuparencu, și cumnatul său, Procop Smocot, de la Șerbăuți. "Boierul" George nu era acasă. Spre seară vine și el de unde o fi fost și vede pe cei doi țărani, smeriți, plecați în fața lui. Cine sunteți și de unde veniți? Sunt fratele tău vorbi Ioan și am auzit că ție-ți merge bine și ești bogat aici. Pe la noi bîntuie foametea; mor copii și bătrîni. Am venit să te rugăm ca să ne dai puțin porumb, că te-om pomeni... După
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]