46,761 matches
-
portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de seu, Diego Alatriste se pregătise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și de vechea faimă a cârciumăresei, de vinul de Valdemoro, de cel tămâios, sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu foarte util de fofilare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
soiuri de nepoftiți. În ce-l privește pe Diego Alatriste, masa pe care i-o rezerva Caridad Lebrijana lângă ușă era comodă și Însorită; uneori, stăpâna localului Îi trimetea de la bucătărie o plăcintă cu carne sau niște cârnați, ca să alunece vinul mai cu spor. Din tinerețea lui despre care nu vorbea niciodată, nici puțin, nici mult, căpitanul păstrase o anumită Înclinație spre lectură; și nu era lucru neobișnuit să-l vezi șezând la masă, singur, cu spada și pălăria atârnate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei ani, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
altul, Chiorul Fadrique și don Francisco de Quevedo. Fadrique venea de la spițeria lui din Puerta Cerrada; preparase poțiuni pentru clienții săi și avea gâtlejul iritat de vapori, amestecuri și pulberi medicinale. Așa că de cum apăru dădu de dușcă o juma de vin de Valdemoro și Începu să-i explice lui Dómine Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
foarte puternic și corpolent, care Își pierduse mâna dreaptă În luptele de la Nieuport și trăia dintr-un beneficiu regal constând din licența de a exploata un mic tripou. Vicuña Îi Întinse o carafă de Valdemoro, iar don Francisco, deși prefera vinul alb de Valdeiglesias, bău din ea pe nerăsuflate. — Ce se aude cu memorialul către suveran? se interesă Vicuña. Poetul se ștergea pe gură cu dosul palmei. Câteva picături de vin Îi căzuseră pe crucea de Santiago cusută În relief pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Întinse o carafă de Valdemoro, iar don Francisco, deși prefera vinul alb de Valdeiglesias, bău din ea pe nerăsuflate. — Ce se aude cu memorialul către suveran? se interesă Vicuña. Poetul se ștergea pe gură cu dosul palmei. Câteva picături de vin Îi căzuseră pe crucea de Santiago cusută În relief pe pieptul hainei lui negre. Cred, zise, că Marele Filip se șterge la cur cu el. — E și asta o onoare, sugeră Licențiatul Calzas. Don Francisco apucă altă carafă. — În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
masă, În cârciumă, cu poeți și spadasini, le răspundea neabătut că sfinții se mântuiesc singuri, pe când pe păcătoși trebuie să mergi să-i cauți acolo unde Își fac veacul. Voi adăuga În cinstea lui că abia dacă se atingea de vin și că nu l-am auzit vreodată vorbind pe cineva de rău. Ceea ce În Spania de atunci și În cea de azi, chiar și pentru un preot, era ceva neobișnuit. — Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
para chioară sau maravedí prin buzunare. Așa-i norocul, schimbător, dar parcă mai degrabă În rău decât În bine. Nu ne rămâne decât să ne batem, adăugă poetul după alte câteva momente. Vorbise gânditor, parcă pentru sine, deja sub efectul vinului. Cu mâna tot pe brațul lui, aplecat peste masă, Alatriste zâmbi cu o afectuoasă tristețe. — Să ne batem cu cine, don Francisco? Gestul Îi era Însă absent, ca și cum căpitanul nu aștepta nici un răspuns. Dar celălalt ridică un deget În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
deget În aer. Ochelarii Îi alunecaseră de pe nas și atârnau de capătul șnurului, exact deasupra cănii cu gură largă. — Cu prostia, cu răutatea, cu superstiția, cu invidia și ignoranța, zise rar, atent parcă numai la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se așeze. Sau, ca să fim mai exacți, pe care să se lase să cadă. Dar el rămase pe picioarele lui, susținând privirea lui Guadalmedina de parcă nimic din toate acelea nu-l privea. Totuși, mult mai târziu, În fața unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
așezat la masa acoperită cu catifea verde. Era către amiază, se găseau În aceeași Încăpere unde Îl primise În toiul nopții pe Diego Alatriste, și aristocratul mânca pofticios bucăți de plăcintă de pui stropită cu o juma de litru de vin În cană de argint: succesul lui diplomatic și social din ziua aceea Îi stârnise apetitul. Îl invitase pe Alatriste să i se alăture la masă, dar căpitanul refuzase politicos. Rămăsese În picoare, sprijinit ușor de perete și privindu-și protectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar regele și Olivares se prefac a-i crede. După aceea Însă, Între patru ochi, regele i-a cerut favoritului să cerceteze cazul, iar acesta a promis să se ocupe personal de afacere. Guadalmedina se opri ca să bea vârtos din vin, ștergându-și apoi mustața și barbișonul cu un enorm șervet alb foșnind de apret. Cunoscându-l pe Olivares, sunt sigur că el Însuși ar fi putut monta lovitura; deși nu-l cred În stare să meargă așa de departe. Armistițiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Quevedo, ar strâmba din nas; dar, fiind vorba de versuri de-ale mele, nu-s chiar de lepădat. Dacă o să le vezi circulând pe ici pe colo În fițuici anonime, vei ști de cine sunt... În sfârșit - contele bău tot vinul și se ridică, aruncând șervetul pe masă. Revenind la chestiunile grave, e sigur că o alianță cu Anglia ne-ar servi de minune contra Franței; care, după protestanți, ba eu aș zice că Înaintea lor, e principala noastră amenințare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vorbeau cât mai gălăgios pe străzile și În toate locurile de clacă ale Curții, pe el nu l-am auzit niciodată grozăvindu-se cu amintirile lungii lui vieți militare. Însă, uneori, vechii camarazi de arme strânși În jurul unor stacane cu vin se refereau la el În istorisiri pe care le ascultam lacom; pentru că, la vârsta-mi fragedă, Diego Alatriste era Înlocuitorul acelui tată pe care Îl pierdusem onorabil În războaiele regelui, stăpânul nostru: unul din bărbații aceia scunzi, duri și dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului, Înfrângerea suferită de spanioli. El, tatăl meu și Diego Alatriste făcuseră parte din fericiții care au apucat să vadă Înserarea acelei zile cumplite; ceea ce nu se poate spune despre cei 5000 de compatrioți ai noștri, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
s-o bagi în seamă. Apoi am citit Tatăl Nostru și am luat împreună sfânta cuminecătură, iar cât timp preotul a avut amândouă mâinile ocupate, țigara i-a atârnat în colțul gurii. După aceea, în vreme ce punea pocalul și sticla cu vin în geantă, a zis: Tu vei călători printr-o lume rea și periculoasă, unde te vor întâmpina ispite, dar, cu ajutorul îndurării Sfântului Duh, vei lupta și vei învinge. Nici nu știa cât de multă dreptate avea. Mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
excelent. Mă aflu la Stockholm pentru cercetările mele de artă. îndrăznesc să afirm, a spus intendentul, că Doré a murit din cauză că era mediocru. Pe termen lung nimeni nu poate suporta să fie mediocru. Eșecurile artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă nerușinare îndrăznea să mă mintă drept în față! Astăzi, când am venit la Manfred, el stătea în pat, sprijinit în perne. Avea pe genunchi un bloc de scris. Ce scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin și bere nu am... Poate asta te va dezamăgi puțin?... Nu-mi place vinul și berea îmi dă dureri de cap, îl asigură ea. Bărbatul se apucă să destupe încet sticla de apa minerală. Arm..., ai putea să mă ajuți să învăț și eu qigong? se interesă el pe un ton mai grav și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
un pic de bine... Dacă e-așa, eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că m-ai lăsat să te ajut ! Tocmai atunci, hangiul intră cu o tavă impozantă, pe care o așeză aproape de foc. V-am adus o gustare și niște vin fiert cu scorțișoară, unul dintre voi nu va conduce la plecare, serviți, e vin natural, din vinoteca mea. V-am ridicat și capota, v-am curățat mașina de apă, că se umpluse, vă iau hainele să vi le usuce nevastămea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ai lăsat să te ajut ! Tocmai atunci, hangiul intră cu o tavă impozantă, pe care o așeză aproape de foc. V-am adus o gustare și niște vin fiert cu scorțișoară, unul dintre voi nu va conduce la plecare, serviți, e vin natural, din vinoteca mea. V-am ridicat și capota, v-am curățat mașina de apă, că se umpluse, vă iau hainele să vi le usuce nevastămea... Le găsiți pe hol, aici, când plecați, nu mai e nimeni, și ne retragem
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
așeză și el de partea cealaltă a tăvii și nu fu nevoie să-l mai îndemne cineva să mănânce. Regret, zise el râzând, dar vei conduce și la întoarcere, așa că am să mă sacrific eu să beau un pahar din vinul ăsta... Îi întinse Armancăi paharul să-l miroasă. Licoarea gălbuie avea miros de floare. Arm luă un măr, îl șterse de mâneca halatului și mușcă din el cu poftă. Apoi, începu să zâmbească : Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
când târgoveții se așteptau mai puțin; mulți s-au bucurat. Omulețul acela n-ar fi putut stârni un cutremur, dar - poate - orologiul său l-ar fi prevăzut. Sigur! Trăiască Pitpalacul! La ușa atelierului au fost aduse, drept prețuire, damigene cu vin și clondire cu șliboviță. O roată de cașcaval și un purcel fript. Un rând de haine. Cineva a turnat catran peste toate. Orologiul a bătut iar de-abia pe la jumătatea lui decembrie. Venise iarnă grea, cum nu se mai pomenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
era vremea fătatului, fuseseră mâncați, mai mult burțile. Pentru ficați, a fost de părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-a întors iar către Ceasornicar. Filozoful și Profesorul de naturale stăteau tăcuți în fața cănilor cu vin fiert. În răstimpuri, spărgeau câte o nucă. „Nu se poate, este o coincidență!” a zis - într-un târziu - Filozoful. „Și totuși nu este...” „Nu!” a întărit Profesorul de naturale. „Și nici șarlatanie, am spus-o și altădată.” „Omul acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
chef de vorbă. Eu îl mai consultasem odată, cu ani în urmă, dar atunci mi s-a părut grăbit sau, poate, prea rezervat. Acum era exuberant, comunicativ, glumea...Ne-am făcut urări de Sărbători. Mi-a dăruit o sticlă de vin foarte vechi, într-un săculeț de pânză. O am și acum, o s-o păstrez neatinsă. A promis că va merge la neurologie, după Revelion. Căci am fost șocată de ceea ce am văzut la examinarea FO. Vasele retinei erau foarte încărcate
Ultimul control medical al lui Dumitru Tinu. Ce planuri avea pentru fiul său by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/80452_a_81777]