8,047 matches
-
Prâslea, fiul cel mic al împăratului care avea în gradina sa un măr ce făcea mere de aur. Tânărul nostru, care se lupta cu zmeii și cu balaurii pen240 tru a salva oamenii de tot răul din lume, era foarte viteaz și curajos. Înalt, frumos, cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
caut restul prăzii, iar apoi am s-o șterg. De Îndată ce am să fiu În afara apelor teritoriale, am să-i sun pe polițiști ca să le semnalez unde te afli. - SÎnt deja preveniți și mă caută! Deveni tăios. - Nu mai face pe viteaza! N-avem vreme de pierdut. Ai venit singură la far să afli ce știu despre familia dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că oameni credincioși Tatălui au luat și ei urma vrăjmașilor mei? Și ei sunt mulți, așa că, de ce ești așa de sigur că o să fiu Înfrânt? - Eu nu vorbesc de tine, Krog. Eu vorbesc de neamul meu, care e mic. Suntem viteji dar, iată, decât să dăm piept cu alții, mai bine am fugit Încoace, În pădurile astea unde nu calcă nimeni. Nu e vorba de frică. Dar altminteri, ne stingem. - Moru zicea că cine spune vorba, nu se stinge. Că Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
părea să-i crească din nas. Ne-am chinuit să-l jupuim cum ne-am priceput mai bine, făcându-i pe mărunței să râdă de noi ținându-se cu mâinile de burtă, după care ne-am lăsat păgubași. - Sunteți tare viteji dacă ați dat jos un nas-mare din ăsta, ne zise Kikil. Numai că nu-i bun de mâncat. E bun la altceva, ne făcu el cu ochiul și, Împreună cu ai săi, Îi smulse cornul, chestie care le făcu pe femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog, măi? De-aia am bătut noi atâta drum? Kikil ne prinse din urmă și râse, arătându-și dinții. - Las’, că nu ne bat ei! Și ai mei vor să dea lupta În fața lumii. Să ne vadă cu toții cât de viteji suntem, chiar dacă suntem așa de mici. - Kikil! S-ar putea să fim Înfrânți, i-am zădărât eu din nou. Cui Îi folosește dacă o să fim văzuți cum ne Învinge Scept? Dar Barra: - Măi Krog, măi... Să zicem că ne bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Oamenii fuseseră proaspăt omorâți și descăpățânați. Capetele erau așezate deoparte. Cercetătorul arăta că erau folosite ca valori pentru pețitul de neveste. Iată de ce le vânează vânătorii de capete. Dar medicul nostru american se lăsase atras În vâltoarea ambuscadei nu de dragul vitejilor luptători, ci de mirosul de carne friptă. „Aidoma cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă, iar au apucat-o durerile de spate. Dar copiii sunt bine. Mă descurc. Uite de ce te-am rugat să vii. M-a sunat Paul Cantuniari că avem nevoie de o sabie de pe vremea lui Mihai Viteazul pe care musai să le-o dăm Marilor State, în semn de omagiu. Numai că sabia nu e pe nicăieri. De fapt se pare că numai numele a mai rămas din ea, știi, ca Teiul Doamnei de pildă. De unde tei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pictorul rămâne indescifrabil. Profesoara scotocește în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte patru. ─ Divinația e îngăduită uneori, spune ea, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
alte persoane oficiale au înmânat șefului delegației Marilor State la București, în semn de omagiu și prietenie, un prețios dar. E vorba de o piesă de mare valoare istorică, din colecțiile Muzeului Patriarhal. Sabia din imagine a aparținut lui Mihai Viteazul și ea va fi expusă la Centrul multicultural din Lyon, laolaltă cu alte obiecte de mare valoare cultural-istorică din zona balcano-pontică. Iată ce ne-a declarat în exclusivitate ministrul de externe al României, domnul Paul Cantuniari. ─ Ne bucurăm să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
strict pe cont propriu printre naziști, străduindu-te să-ți croiești drum cât mai sus cu putință. — Fermecător, am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
trecut prin cap că are vreo semnificație. Piatra, în schimb, era o noutate. Probabil mica furtună de adineaori rupsese una din tulpini, dezvelind astfel miezul, ca și cum ar fi înlăturat o coajă. Un text săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
coșul ăla de colo, fumând țigară după țigară. Stau acolo de vreo oră. Făcu semn către o nișă de lângă pianina cea prăfuită. —Mi-am cam marcat teritoriul în jurul ei. Nu se intră decât cu invitație. —Sunt invitată? zisei eu, mai vitează decât mă simțeam în realitate. Ar fi trebuit să mi se pară destul de ciudat cu partea de sus a costumului trasă peste pantalonii dungați, dar din moment ce nu-mi stătea mintea la altceva decât la cum arăta gol, gândul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atinse. Și de aici din cosmos steluțele sunt la fel de mici, semn că între noi există o barieră invizibilă și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul cosmic. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
că între noi există o barieră invizibilă și aproape de netrecut: distanța siderală colosală. Cu toate că avem o viteză greu de imaginat pentru un om normal de pe pământ, adică cu această vitează am înconjura tot Pământul în câteva minute, în Cosmos această vitează este nesemnificativă. Suntem ca niște melci leneși, care se târâie în infinitul cosmic. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. În raport cu ea pare că nu avansăm defel. Pe ecranul computerului din fața
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
săptămână, două, trei și nimeni nu o găsi pe Acadea. Așa trecură mulți ani. Până când, atunci când se împlineau zece ani de la dispariția Acadelei, avură loc și alte dispariții ale unor fete. Toate din familii nobile. Zahărul, ajuns acum un mare viteaz, începu să se gândească puțin pe această temă. Analiză situația și observă că toate acele fete aveau porecle ca Bombonica, Căpșunica, Miericica și altele. Ăsta să fie misterul? Era prea simplu. Doar pentru că acele fete aveau porecle ca acestea, nu
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
dar își dădu seama că vrăjitorul îl urmărea. Când acesta se pregătea să arunce o vrajă spre el, prințul scoase un pic de praf de sare și îl aruncă spre el. O bubuitură se auzi și vrăjitorul se făcu nevăzut. Viteazul se aruncă în mijlocul lacului de ciocolată și fu înconjurat de o lumină orbitoare. Se trezi în mijlocul regatului său, unde era tot poporul, inclusiv regele și regina. Era plin de ciocolată, și el și fetele, dar fu ușor recunoscut. Toată lumea se
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
din anchetă (la Securitatea bucureșteană de pe Calea Rahovei) și din temnițele terifiante Jilava și Gherla, numeroasele pedepse cu recluziunea, frigul din casele Rublei (În care ploua ca În curte) i-au măcinat Încontinuu sănătatea și, la doar 5 ani de la pensionare, viteaza lui inimă se opri pentru totdeauna, În ziua de 28 aprilie 2004, cu 7 luni Înainte de data la care ar fi Împlinit 68 de ani. Ultimele vorbe, pe care le-a putut articula au fost „Dumnezeul meu mare și bun
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bucovinean, brav veteran al Legiunii Arhanghelul Mihail și al temnițelor politice ale dictaturilor carlistă, antonesciană și bolșevică. De la el am aflat, Întâi, ceea ce Îmi confirmă, acum, fotografia: că marele martir Corneliu Zelea Codreanu era un bărbat Înalt, atletic, frumos și viteaz ca un arhanghel. Afirmă adevărul despre frumusețea lui Îngerească și bărbații, nu doar femeile, care au avut șansa extraordinară de a-l vedea și a-l auzi vorbind. Căpitanul știa să Îmbine În chip desăvârșit vorba aspră cu blândețea și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un erou, la doar 31 de ani. Educația eroică, legionară a Început s-o capete Încă de mic, de la fratele său Traian și de la gazda Ioan Popa din Odorhei, apoi În cadrul Frăției de Cruce și, mai apoi, de la școala de viteji și de eroi, numită Mișcarea Legionară. Cărțile de căpătâi erau, ca ale autorului, Noul Testament, opera lui Eminescu, Cărticica șefului de cuib și Pentru Legionari (ambele Îl au ca autor pe Corneliu Zelea Codreanu). „Cunoștințele sale de literatură și de filosofie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vie a eternei primăveri. Niciodată nu l-am văzut crispat la față, mușcat de neliniști sau cel puțin Îngândurat de ceea ce avea să se Întâmple cu dânsul, dacă se Întorcea În țară. Părea că nu are senzația primejdiei. Era un viteaz de cea mai pură esență, dar fără trufie, fără să acorde vreo importanță deosebită gestului său. Ion Golea mergea la luptă ca și când ar trage o chiuitură la o petrecere. Cred că n-a iubit mai mult alte versuri decât lirica
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acesta salvăm mai repede Țara din ghearele Diavolului. De când mă rog lui Dumnezeu, nici eu nu mai țin minte, ca să-mi scoată În cale un român providențial pe care să-l urmez până la moarte, neabătut și neînfricat. Fii tu acel viteaz conducător și vei vedea că eu, unul, Îți voi fi devotat ca un german, credincios și statornic ca un câine. Însă tu vrei să ne purtăm ca struții, să ne facem că n-auzim stăruitoarele semnale S.O.S., lansate
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să nu se Întoarcă Împotriva lui. Juridic, emoțional, fizic, da, și fizic: s-ar fi găsit un tată care să Încerce să Îl scoată pentru totdeauna din joc; chiar și o mamă ar fi putut, disperată, să facă așa ceva. CÎți viteji sau curioși nu muriseră fără să se știe vreodată cum și de ce? Liniștea unei familii putea fi apărată În multe feluri. Onoarea; un bărbat adevărat știa asta, iar unul care putea fi dovedit că nu era chiar bărbat, de vreme ce creștea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nască pînă și sexagenarele, planeta era mai vie ca oricînd. Rusoaica ar fi gîndit, poate, altfel, dacă și-ar fi adormit, la vremea potrivită, strănepoții În poala ei, În vreme ce le-ar fi Înșirat În șoaptă nemaipomenitele isprăvi ale croitorașului cel viteaz. Ar fi atins, sigur, suta de ani, ar fi legănat și fiii strănepoților, ar fi devenit, poate, nemuritoare, asta, desigur, Într-un basm pe care un alt Andersen l-ar fi scris. Antonia și cei 1001 strănepoți s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la Botoșani. 1906 Școala primară la Iași. 1908 Familia mutînde-se la București, micul George se înscrie la gimnaziul "Gh. Șincai". 1914 Elev al Gimnaziului "Dimitrie Cantemir". 1915 Elev al Liceului "Gh. Lazăr". 1918 Susține examenul de bacalaureat la Liceul "Mihai Viteazul" din București. 1919 Începe studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din București, unde învață limba și literatura italiană. Șef de catedră era Ramiro Ortiz, decan - Dimitrie Onciul. Printre profesori: Nicolae Iorga, Vasile Pîrvan, P. P. Negulescu, Mihail Dragomirescu, Ovid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
instinctul său de taximetrist, mai sigur, l-a salvat. Bâjbâi o vreme spre Pieptănari, până ce nările sale cafenii, de ogar, îi interceptară străzii semnalele olfactive, iar când o localiză mai precis, acceleră către ea din toate puterile cutiei sale de viteze și-a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]