3,866 matches
-
nu mai iasă decât o dată pe an, în noaptea Sfântului Andrii. La Curtea din Hîrlău Era prin anul 1625. Domnul Moldovei, Radu Mihnea Vodă își adusese curtea la Hîrlău, la fostele case ale mamei lui Petru Mușat, refăcute prin strădania vrednicilor urmași, printre care se afla și Ștefan cel Mare. Nu plecase de bunăvoie din Iași, ci din pricina focului cel mare, care, o dată pornit, pârjolise întreg târgul, ba ajunsese și la megieșii târgoveților. Domnitorul Radu Mihnea întărise curțile domnești de pe malul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună, scurt si gros la trup, dăduse porunci ss se deretice grajdurile domnesti, în care aveau armăsarii de soi, aduși, pe căi ocolite, de geambași zaporojeni, fiind ingrijiți de robi țigani, deprinși cu acest vrednic mestesug. Pe la mijlocul lunii aprilie, pe când creștinii catolici din ținut ciocneau ouăle cele roși, închinând și căni cu vin galben de Cotnar, un alai se cobora dinspre vechea mănastire a lui Zagavei. Prostimea se înghesuia să primească binecuvântarea mitropolitului, care ținuse
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar pe dădaca Anisia parc-o lovise cineva cu leuca, că muțise și se uita pierdută înspre ferestruica pe care fugise Catrina. Nu era timp de pierdut! Radu Mihnea trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei doi fugari și să-i aducă îndărăt la Hîrlău. Căpitanul Grigorie, oștean vrednic și curajos, luă urma fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
timp de pierdut! Radu Mihnea trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei doi fugari și să-i aducă îndărăt la Hîrlău. Căpitanul Grigorie, oștean vrednic și curajos, luă urma fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând pe drumul Sucevei, cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vești. Spre amiază o luă din loc și se opri la căsuța din chirpici, făcută în primul an al căsniciei lui mistuite de patimile războiului. Își amintea de băieți, ce-i mai certa când se țineau de șotii! Dar Safta?! Vrednică femeie care l-a așteptat, cu înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
oaia săracului, și a gătit-o pentru omul care venise la el." 5. David s-a aprins foarte tare de mînie împotriva omului acestuia, și a zis lui Natan: "Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. 6. Și să dea înapoi patru miei, pentru că a săvîrșit fapta aceasta, și n-a avut milă." 7. Și Natan a zis lui David: "Tu ești omul acesta!" Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Eu te-am uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
împăratul." 27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28. Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu; și totuși, tu ai pus pe robul tău în rîndul celor ce mănîncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu, și ce am să cer eu împăratului?" 29. Împăratul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cetățuia mea, Izbăvitorul meu. 3. Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mîntuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. 5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; 6. legăturile mormîntului mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. 7. În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
purtare sfîntă, dreaptă și fără prihană față de voi, care credeți. 11. Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam și vă adeveream 12. să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa. 13. De aceea, mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci cînd ați primit Cuvîntul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, așa cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
așa trata biserica dovezile neconvenabile. Dr. Weitbrecht-Rotholz a fost un admirator entuziast al lui Charles Strickland și nu exista nici un fel de primejdie ca el să-l absolve de defecte. Avea un ochi care nu dă niciodată greș pentru mobilurile vrednice de dispreț ale unor acțiuni ce poartă înfățișarea nevinovăției. Era nu numai cercetător al artei, ci și psihopatolog, drept care subconștientul îi ascundea prea puține taine. Nici un mistic nu a văzut vreodată sensuri mai profunde în lucrurile banale. Misticul vede inefabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urcasem poate și mai-nainte pe scară, privisem și altădată răpăitul ploii și cărasem de nenumărate ori morții la cimitir (pentru că asta vedeam toată ziua, locuința noastră se afla la doi pași de "Eternitatea"). Mi se întîmplaseră desigur evenimente mai vrednice de ținut minte, așa cum i se întîmplă oricărui copil. Poate fusesem bolnav, poate mă fripsesem cu focul, poate mă mușcase vreun câine, lucruri de bunăseamă mai importante, dar de care, ciudat, nu-mi aduc aminte deloc. Tot așa îmi amintesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gânduri. Nu mă așteptam ca ea să primească vestea cu atâta indiferență. Va să zică prea puțin îi păsa de ruptură, ca și cum acest fapt ar fi fost ceva obișnuit, de fiecare zi. Sau mă disprețuia atât de total încît nu mă socotea vrednic să-mi adreseze măcar un cuvînt? O fi gândit poate în sinea ei: e un om de nimic, m-aș înjosi ocupîndu-mă de el două minute. La urma urmei, ar fi avut la îndemînă un pretext: putea să-mi ceară
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu orice preț. ― Du-te la ea și liniștește-o, sărmana! m-a îndemnat Alexa. Vă las timp până diseară. Și vrednica femeie mi-a spus unde se mutaseră, apoi a plecat cu inima mai ușoară. Am condus-o cu privirile până s-a făcut nevăzută pe după colțul străzii. Așadar, se întîmplase minunea pe care o așteptam cu o încredere atât de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate chiar din copilăria mea tristă când duceam morții închipuiți la cimitir, ori poate încă de la naștere când mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viața bunicului... În orice caz numai dragostea și creația fac viața vrednică de a fi trăită și, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămână generațiilor viitoare, dar am avut dragostea... E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înfățișat lui Uran. -În această noapte se va da lupta hotărâtoare pentru noi ca nație. Tu, Verona și Angela răspundeți de viața copiilor și a bătrânilor. Dacă nu vei fi în stare amu să lupți, niciodată nu vei putea fi vrednică titlului de prințesă. -Ș-acum vreau să grăim în voie, zise Uran către locotenenții lui, în timp ce Adela s-a închinat și a plecat. Atunci cei trei conducători s-au ridicat din poziția de înfățișare și s-au așezat pentru ascultare, după
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o carte de la librărie, nu ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atentă asupra surprinzătoarei și neașteptatei schimbări de direcție a eroului acestei povestirii. În vârtejul, adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!(Cuvinte atribuite lui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pretind a fi prea neimpresionabili, ca să mai poată fi surprinși vreodată de ceva, darămite pentru acest sărman nefericit, atât de sensibil și de fragil, ca un poet... În astfel de situații, să privești la tine ca la un om vrednic de compătimire, lipsit de integralitate trupească și de energie, este o greșeală; este ca și cum te-ai sinucide lent, în fiecare zi, cu un ștreang al cărui laț nu este foarte bine strâns! Totuși, oricât de mult s-ar fi putut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
eu cu precădere în viață a fost, și încă este - Doamne, de ce?! -, doar aceeași eternă priveliște de la fereastra - blocată și aia - a biroului de lucru. N am avut niciodată prilejul să mă căsătoresc. Cred că, prin purtarea lui, un bărbat vrednic și un soț adevărat nu face decât s-o înalțe pe femeia lui, determinând-o să renască. Nimeni, pe mine, însă, nu m-a înălțat vreodată. Necăsătorindu-mă, n-am avut niciodată prilejul de a avea un copil al meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ele. Însă Șerban își permitea ușor și fără vreo excepție, mai ales în ultima vreme, să facă glume zeflemitoare despre purtarea, adusă până la extreme, a mamei sale. Pentru dânsul, asta apărea mereu ca fiind un lucru cu totul haios și vrednic de a ajunge ținta sigură a ironiilor lui, ironii la care era atât de meșter întotdeauna! Și așa se și întâmpla, de altfel, de cele mai multe ori! Iar, fie că fiul nu-și putea înțelege și accepta mama așa cum era ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de aici, din grădina suspendată a dragostei tale, călătoresc, pe spinarea zveltă a khamsinului, prin toate aceste ținuturi, semințe de baobab bătrân-capricios care poartă bucățele de ADN de dragoste purificată și, cu permisiunea specială a zeiței chuang-mu, cuplurile predestinate și vrednice de fericire primesc în dar, uneori chiar fără să afle, sub cuibulețele lor, o sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
din zece șanse de succes. Aici trebuie negreșit să fie mâna cerului. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare? Și cum ați reușit să ajungeți până aici? Kumataro îngenunche respectuos, aparent, fără nici un strop de mândrie pentru că făcuse ceva vrednic de laudă. — Ne-a fost puțin cam greu să ieșim din castel, dar adevăratele probleme au început după aceea. Forțele clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au înconjurat de mai multe ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]