3,815 matches
-
minunatele sate bucovinene, ajungem și poposim la Costișa, meleagul nostru drag. Aici, natura și omul și-au dat mâna, având creații rare, cu valoare nepieritoare, oferind ochiului priveliști de o încântare desăvârșită. Ele grăiesc, mai presus de toate, despre oamenii vrednici și talentați ai acestui sat, binecuvântat de Dumnezeu, care au înălțat trepte spre ziua de mâine, în statornica lor aspirație către o viață mai bună. Pe aceste pitorești și străvechi meleaguri, oamenii Cotișei au o fire veselă și blândă, ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
înțelegere, bucuria de a sta împreună în jurul bradului de Crăciun sau de a pleca în vacanțe de vis, având exemplul părinților s-a decis să-și unească destinul (prin căsătorie) cu Domnica Burciu a lui Arcadie și Maria (1973), o vrednică fată din sat, care l-a fermecat cu gingășia și frumusețea ei sufletească. Având un comportament ireproșabil atât în familie, cât la serviciu, în sat cu costișenii, punând suflet și pasiune în tot ce întreprinde, n-a rămas fără ecou
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ați avut dreptate. știu că ducele, deși mă prețuiește și are nevoie de banii și autoritatea mea printre bancherii și negustorii din Zürich, nu vede În mine decât un om de rând, așa cum și sunt. Pentru el, Bodo nu e vrednic să se unească cu fiica lui. Nu-l judec pentru asta. știu că Dumnezeu a lăsat nobili și negustori și prostime de rând, și sângele lor nu are voie să se amestece. Monahul ridică mâna cu un gest de dispreț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe ochi și i-o Întinse: — Nu râzi de mine? Nu-ți spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rutiere, am fost obligat să-i întreb pe alți colegi de trafic, despre calea de urmat spre Bălușești. De ce Bălușești? Tatăl prietenului fetiței mele fusese prima dată, (parcă nu sună bine, având în vedere profesia: "la început de carieră"), preot vrednic. Amintirile lui de acolo, la care se adaugă frumusețea alternanței peisajelor specifice zonelor deluroase împădurite, cu cele ale luncii Siretului, îmi stârniseră interesul. Ajunsesem la jumătatea distanței, când îmi apăru în față un deal cu o pantă impresionantă, pe care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
perpetua prin urmașii lor: copii și nepoți Dar acum? Se produsese o abatere gravă de la normă, o încălcare a ideii de succesiune. Se creaseră un dezechilibru și o debusolare. Tata suferea cumplit. Silvia fusese bucuria și mândria lui: frumoasă, deșteaptă, vrednică. Cizmele tatei erau mereu strălucitoare. Silvia se îngrijea de ele cu drag, cu pasiune și seriozitate. Tata, într-un acces de slăbiciune, își dăduse drumul întregii sale suferințe și acum plângea cu sughițuri și gemete venite din zonele cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să iasă, după mulți ani, din întunericul pământului. Aveau și ei o cămăruță prin ferestrele căreia pătrundea, în sfârșit, nestingherită, lumina soarelui. De câteva ori firul epic se rupe, pentru că naratorul rememorează scene din vremea când trăiau bunicii. Niște oameni vrednici, dar războiul, seceta și mizeria le întunecaseră viața. Smulsă parcă din romanele lui Zaharia Stancu este scena în care bunicul din partea tatălui, ajuns la 92 de ani (după ce a crescut 18 copii), se află într-o situație umilitoare. Foamea îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la prezentări de volume,uneori prezint, etc. Da, mă simt împlinit, cât a fost să fie, a fost. Cât mi-a fost dat, am împlinit, dar nu sunt sigur dacă, la seceriș, voi fi destul de copt pentru a fi socotit vrednic de a trece de-a dreapta Lui.... A.B.Ați schimba ceva în viața sau destinul Dumneavoastră? Poate, unele excese ale tinereții mele, dezlănțuite și iresponsabile, pe care le regret. Poate unele versuri publicate sub presiune, pe care, de asemenea, le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lucrul cel mai ingrat este să vorbești despre tine, cu atât mai mult, cu cât mă consider un individ care a trecut demult de narcisismul vârstelor. Nu că l-aș aproba pe Blaise Pascal cu celebrul său dicton Eul este vrednic de ură. În orice desprindere de sine poate să existe o doză de ipocrizie. Dar sper că o am din ce în ce mai puțin. Cine sunt nu pot să spun eu, fiindcă ar trebui să-ți vorbesc despre un om banal, cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
posibilitatea și, pentru o zi, prietenii plecați la îngeri ar putea să se întoarcă pe Pământ, pe cine ați dori să revedeți? Sincer, nu cred în viața de apoi și nici în paradisul care-i așteaptă, acolo sus, pe cei vrednici. Sunt sigur însă că Infernul e aici pe pământ, cu toate grozăviile lui. Poate acolo sus e doar acea bibliotecă în care Borges vedea paradisul. Pentru mine marii prieteni nu au plecat cu adevărat căci spiritul lor continuă să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
proprie, nu împotriva, ci alături de el.” Al. Vlahuță (1858-1919) Încă un argument că armatele nu se odihneau: ...” Mare jale a cuprins pe toți românii ardeleni din pricina morții bunului român George Pop de Băsești. Patruzeci de ani a luptat bărbatul acesta vrednic pentru țăranii români și acum, la moarte, a lăsat toată averea lui cu testament pentru o școală românească, pentru țărani” - scrie Glasul Bucovinei de sâmbătă 16 februarie, 1 martie 1919, încheind: Duminică are să fie parastas la toate bisericile pentru pomenirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
4 aprilie 1919. Și se și explică: excelentul foileton al Bucovinei a fost un început strălucit al literaturii românești din Bucovina, „Junimea Literară”, ai cărei întemeietori se numără printre conducătorii Glasului Bucovinei, susținută prin colaborarea aceleași grupări a fost continuatoarea vrednică a acelui foileton.” Bucovina, pe jumătate în haină nemțească, iar cealaltă scrisă în limba română, dar cu litere chirilice a constituit temelia românismului în Bucovina - pământ românesc... 114 Continuatoare a promovării românismului în Bucovina, gazeta Glasul Bucovinei a avut parte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
gazetă din Moldova, profesor, autor de cărți, ctitor de școală românească, inclusiv Academia Mihăileană, promovează știința și cultura în Moldova. Despre istoricul și folcloristul Bucovinei Dimitrie Dan s-a scris prea puțin în presa Bucovinei cu atâția cărturari. Un student vrednic, absolvent al Seminarului din Dorohoi, nădăjduim să ne dea un studiu asupra vieții și lucrărilor harnicului cercetător. Până atunci, sub titlul „Cei care au creat România” dl. N. Iorga așează între alți fruntași cărturari și pe preotul Dimitrie Dan, diaconul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de Istoria Românilor, dl. ministru Ion I. Nistor, rectorul Universității „Regele Carol al II-lea” a dat publicității o carte menită să câștige larg inimile și sufletele noastre, ale tuturor prin dovezile concrete ale realizărilor d-sale și ale tuturor vrednicilor dsale colaboratori. (T. Cordun, din Junimea literară nr.19/1937) * La Cernăuți s-au tipărit multe anuare dintre care ne referim la cel al Liceului de fete din Rădăuți (1919-1923), al Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava (1922-1923), al Școlii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Dragomirna; prof. Chindriș Codrescu, Mănăstirea Vatra Moldoviței. (Din Revista Bucovinei) * „Sub noul ei aspect, Bucovina Literară mobilizează toate condeiele disponibile ale presei noastre. Eseurile sunt scrise de domnii Gh. Drumar, Tr. Cantemir, Mel. Mayek, I. Mandiuc ș.a., proza literară e vrednic reprezentată prin domnii: N. Tcaciuc, Albu E., Ar. Zaharia, S. Anton, G. Antonescu, Gr. Bodnărescu, I. Munteanu, N. Istrati ș.a., poezia prin domnii G. Noveanu, N. Tăutu, T. Stoica, G. Voevidca, Seb. Popovici, A. Bolohan, T. Lianu ș.a. Este meritul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
doua oară o asemenea lucrare, dând viață celei dintâi reviste românești, purtând titlul: Biblioteca Românească întocmită în 12 părți, după numărul lunilor anului. Editorul revistei o motivează astfel: „De vreme ce dovedit lucru este că românii sunt viță a romanilor vechi, pre vrednic lucru este ca românii să aibă cunoștințe despre acei preastrăluciți ai săi strămoși și să știe minunatele lor fapte, începutul și lățirea împărăției lor. Întru aceasta eu vreau să slujesc neamului mieu și să dau la lumină istoria romanilor cea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scriau ziarele. * Din august 1941-iunie 1944, se pare că șia mutat sediul la Râmnicul Vâlcea (nr.2-6/1944 apărea precis la Râmnicul Vâlcea). * ...” Ne-a pricinuit mare bucurie noua revistă de literatură și folclor a dlui Leca Morariu, intitulată Făt-Frumos. Vrednica și inimoasa soră se tipărește la Suceava, unde trăiesc cele mai alese amintiri despre munca lui S. Fl.Marian și unde, în fiecare an, miile de săteni de pretutindeni se întâlnesc în jurul Sfântului. Fiind cea dintâi revistă de folclor din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mai ales în nordul Bucovinei, curiosul fenomen al țăranului îmbrăcat nemțește, al răzeșului și mazilului devenit castă, care ține la titlu și nu se amestecă cu țăranul.” Schimbându-i haina, sufletul răzeșului nu s-a schimbat: „Dimpotrivă, răzeșul bucovinean, urmaș vrednic al plăieșilor, a rămas mai departe credincios limbii și credinței străbune, rezistând mai mult valului cotropitor de înstrăinare. Chiar atunci când unii răzeși, forțați de împrejurări vitrege, și-au pierdut limba, totuși și-au păstrat conștiința românească, mărturisind-o mereu cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
George Gregorian, Al. Bibescu, Dem. Păssărescu (cu doi de „s”), Gabriel Drăgan și George Șoimu. Poezii, nici bune, nici proaste. Unde e, oare, viața acestor, poeți? Proză de: Octav Desila, V. Hâim și , Victor Brătulescu (un minunat subiect ratat și vrednic de Damian Stănoiu de odinioară). Documentare, critice, note: A. Davidescu, Caterina Popovici, Iulian Giurgea, Paul I. Papadopol (bine intenționat, însă...), Nec. Răduleanu, A. Nour, C. Bradu, V.Odobeșteanu și C.D. Pantazescu”. (Din Iconar nr.1.6.1936, Cernăuți, reeditat și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
viitorul le va confirma tot mai mult valoarea. Este critic și autocritic cu multe aspecte ale prozei epice. Despre una din cărțile sale precizează: Vom întîlni confundarea temei cu subiectul în Drum fără pulbere de Petru Dumitriu, unde singura intrigă vrednică de acest nume din punct de vedere al închegării artistice este povestea de dragoste a lui Pangrati". Craii de Curtea Veche este amendată pentru că se adresează numai unui public de artiști. Este aberant cînd afirmă senin că "fenomenul îngrădirii oficiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și Înfricoșat nu puține ore, seri, nopți sau dimineți. Sau vise! Și azi, aflat În al optulea deceniu de existență, la patruzeci de ani de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Jorjîcă. Deci bunicul nostru. Acesta, la rândul lui, este fiul unui Todică venit din Ardeal cu un cal, o nevastă și doi copii și s-au așezat pe moșia Horodnicenilor. Auzind boierul că este un om gospodar și foarte vrednic l-a chemat la curte și i-a spus să rămâie pe moșia lui și să-și ia cât pământ are nevoie pentru gospodăria lui. Și așa a făcut. Apoi au venit alți gospodari și În acest mod s-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rugarea mea: să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci nu mai vreau să dau lucrarea la București. Stăruie, parcă, un regionalism, regretabil, Încă. Ce zici? Se poate? După plecarea matale am primit o scrisoare de la tov. Ilioaia - vrednicul director adjunct al liceului „N. Gane”, prin care-mi face cunoscut, că s-a fixat Sărbătorirea Centenarului la 13, 14 și 15 septembrie. E mare succes. Într-adevăr, cu oricare fost elev mă Întâlneam, se plângea de data de 1
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
3) Dacă citești Anuarul Șc. de Meserii din Flt. , vei găsi, că am mers În fruntea unei delegații la Ministerul Înv. și am obținut Înființarea acestei școli românești, astfel că pe Pop l-am cunoscut prea bine și a fost vrednic director al Școalei . Nu știam, că fiica sa e pictoriță . 4) Și Ionel Șiadbei, ca și frații săi mi-au fost elevi la „Gane”. 5) I. Irimescu e generos. Bravo lui! (63 sculpturi!). 6) D-na Ungureanu se plânge, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-lea complect distrus, iar acolo colectivul se folosește de ce-a rămas din conac. Ceea ce mai poți găsi important, e biserica zidită În acel timp, cu odăjdiile mai Însemnate. Cât privește Brădățelul , În adevăr e poziție minunată, brădet frumos, impozant, vrednic de văzut. S-ajungem cu sănătate În primăvară, prin mai, să vii, să te conducă cumnatul Costică <footnote id=”664”><Prof. preot Constantin Todicescu, fost director al Seminarului teologic „Sf. Andrei” din Galați. Din corpul profesoral a făcut parte și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]