3,544 matches
-
La alegerile europarlamentare din 6 iunie 2009, Renate Weber a câștigat un nou mandat de europarlamentar. Și-a menținut poziția de membră în Comisia LIBE și ocupă, de asemenea, poziția de membru supleant în Comisia de Afaceri Externe (AFET). Renate Weber a publicat peste 50 de lucrări, în special referitoare la protecția drepturilor minorităților naționale, dintre care menționăm următoarele:
Renate Weber () [Corola-website/Science/307601_a_308930]
-
în funcție de poziția ocupată de ei în structurile sociale. Inițial, termenul de status a fost utilizat în sensul drepturilor și obligațiilor unei persoane, al puterii de care dispune. Durkheim a studiat anomia ca proces de dereglare a ierarhiei de status. Max Weber a conferit conceptului de status sensul de prestigiu social. Antropologul american Ralph Linton a desemnat prin status o colecție de drepturi și de datorii determinate de locul ocupat de individ în societate. Talcott Parsons a făcut diferența între status atribuit
Status social () [Corola-website/Science/307675_a_309004]
-
muzical, accentul nu se mai pune pe reguli stricte de compoziție, ci pe transmiterea sentimentelor și trăirilor prin intermediul muzicii, existând o mai mare libertate de expresie a muzicienilor prin intermediul acestei arte. Câțiva reprezentanți ai romantismului timpuriu sunt Carl Maria von Weber, Franz Schubert, Niccolò Paganini, Gioacchino Rossini, Robert Schumann și Frederic Chopin . Dacă în clasicism muzica se rezuma la câteva forme și genuri muzicale, și anume opera, concertul, sonata, simfonia și liedul, în secolul al XIX-lea, datorită noilor mișcări culturale
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
-l susțineau pe Dreyfus și ceilalți deveniseră, la acea vreme, foarte aprinse. Ambele tabere ajunseseră să organizeze demonstrații publice. Una dintre acestea a avut loc în 1899, în timpul cursei de cai de la Auteuil și l-a determinat pe istoricul Eugen Weber să descrie acest conflict ca fiind o „luptă politică absurdă” (). Printre cei implicați atunci s-a numărat și contele Jules-Albert de Dion, proprietarul fabricii de mașini De Dion-Bouton. El îl considera pe Dreyfus vinovat. Din cauza implicării sale în demonstrația de la
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Auteuil, când l-a lovit pe președintele Franței, Émile Loubet, cu o cârjă în cap, Jules-Albert de Dion a fost închis timp de 15 zile, plătind și o amendă în valoare de 100 de franci. Referitor la incidentul de la Auteuil, Weber spunea că acesta fusese „fabricat pentru presa sportivă” (). Primul și cel mai important ziar sportiv francez la acea vreme era "Le Vélo", care vindea 80.000 de exemplare zilnic. Editorul publicației, Pierre Giffard, îl considera pe Dreyfus nevinovat. El a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
doar de „provinciile pierdute” în 1903, dar și de Corsica și de posesiunile de peste mări. Timp de un secol acestea au rămas nevizitate de Turul Franței și în continuare lipsesc de pe hărțile sale. În prefața cărții "Turul Franței: 1903-2003 ()", Eugen Weber, spune: Turul a adus o mai mare contribuție Franței decât eroii lumii moderne. A pus degetul pe rană în ceea ce privește valorile predate în școală, dar rareori însușite: efort, curaj, determinare, rezistență stoică la durere și chiar fairplay. A familiarizat o națiune
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
ciclurile sale de cântece „"Die schöne Müllerin and Winterreise"”. Mama lui Max Müller, Adelheide Müller, a fost fiica cea mare a unui pastor din Anhalt-Dessau. Müller l-a cunoscut pe Felix Mendelssohn și l-a avut pe Carl Maria von Weber ca naș. În 1841 a fost admis în Universitatea din Leipzig, unde și-a abandonat interesul anterior pentru muzică și poezie, concentrându-se pe filozofie. Müller a obținut titlul de doctor în 1843, pentru o dizertație privind „"Etica"” lui Spinoza
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
înființat pe 16 ianuarie 1990. a fost înființat pe 16 ianuarie 1990, sub conducerea lui Adrian Manolache. Acesta s-a retras din conducere la 20 aprilie 1990, cănd Conferință Națională a partidului l-a ales ca președinte pe Otto Ernest Weber. PER a participat la alegerile legislative din mai 1990, obținând 1,69% din voturi pentru Adunarea Deputaților și 1,38% din voturile pentru Senat, (8 mandate la Camera Deputaților, unul la Senat). Cele mai multe voturi au fost obținute în marile orașe
Partidul Ecologist Român () [Corola-website/Science/303112_a_304441]
-
alianței, PER a obținut, la alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, patru mandate pentru Cameră Deputaților. Primul congres al partidului a avut loc la data de 25 aprilie 1994, fiind adoptat Statutul și Programul și fiind aleasă conducerea executivă (Otto Weber - președinte și Anghel Rugina - președinte de onoare). La congresul de la Brașov din 8-9 iunie 1996 a fost adoptat un nou Statut și un nou Program și a fost aleasă conducerea: președinte - Otto Weber, prim-vicepreședinte - Cornel Protopopescu, președinte de onoare
Partidul Ecologist Român () [Corola-website/Science/303112_a_304441]
-
Programul și fiind aleasă conducerea executivă (Otto Weber - președinte și Anghel Rugina - președinte de onoare). La congresul de la Brașov din 8-9 iunie 1996 a fost adoptat un nou Statut și un nou Program și a fost aleasă conducerea: președinte - Otto Weber, prim-vicepreședinte - Cornel Protopopescu, președinte de onoare - Anghel Rugina, vicepreședinți - Mihai Measnicov, Ioan Baraș, Ioan Roșca, Vasile Ghiga, președinte al Organizației de Tineret- Claudiu Protopopescu. La alegerile legislative din 3 noimbrie 1996, PER a participat din nou pe listele CDR
Partidul Ecologist Român () [Corola-website/Science/303112_a_304441]
-
partidului, alcătuit din Cornel Protopopescu, Valentin Vasilescu, Adrian Pânzătescu, Claudiu Protopopescu, Anton Creană, Anghel Mihăilescu, Vasile Grecu, Gabriela Bosnejoan și Nicolae Mureșan. În ședința din 21 iulie 2001 a Senatului, a fost suspendat întregul Birou Executiv, în frunte cu Otto Weber, si a fost creat un Comitet pentru organizarea unui Congres Extraordinar. Congresul Extraordinar din 1 septembrie 2001 a adoptat un nou statut, un program și a ales conducerea: Cornel Protopopescu - președinte, Grecu Vasile - prim-vicepreședinte, Iuliana Dafînoiu - secretar general. De
Partidul Ecologist Român () [Corola-website/Science/303112_a_304441]
-
libertatea de gândire și de exprimare, toleranța și dreptul la viață. Textele: Un domeniu de expertiză al Alinei Mungiu-Pippidi, atât din punct de vedere practic, cât și teoretic, este combaterea corupției. În studiul corupției, făcând apel la sociologul german Max Weber, ea diferențiază între state cu sisteme sociale particulariste și universaliste (în ceea ce privește starea de fapte, nu normele și regulile prevăzute de constituții în sine). În universalism, cetățenii sunt egali în fața legii și a statului, având oportunități egale de a exercita puterea
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
Banater Zeitung, sub titlul " Am Anfang war das Gespräch" (La început a fost discuția), au fost publicate opiniile rezultate la o masă rotundă pe tema situației tinerei generații, cu ilustrarea ei ideologică și social-politică în literatură. Cu această ocazie, Horst Weber, redactor al săptămânalului sibian Die Woche, într-un articol intitulat " Aktionsgruppe" (Grupul de acțiune), apărut la 14 mai 1972, își afirma speranța creării unui „grup de acțiune al tinerilor scriitori”. Membrii grupului au asimilat acest nume, cu care s-au
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
determina care este om și care calculator. Ar trebui arbitrul să știe despre existența calculatorului?" - Turing nu specifică clar dacă arbitrul ar trebui, sau nu, să știe faptul că unul dintre participanți este un computer. Când Colby, F.D. Hilf, S. Weber și A.D. Kramer au testat "chatbot"-ul PARRY, ei au făcut acest lucru presupunând că arbitrii nu au nevoie să știe că unul sau mai mulți dintre cei intervievați sunt de fapt computere. Așa cum au evidențiat Ayse Saygin și alții
Testul Turing () [Corola-website/Science/302051_a_303380]
-
pentru specializare și internați în lagăre de prizonieri după 23 august 1944, prizonieri din luptele ulterioare și legionari. În 1945, cu înaintarea frontului spre Viena, Sima se ascunde la Alt-Aussee, în munții Tirolului, cu acte false, pe numele de Josef Weber. Apoi se refugiază în Italia, Franța și Spania, unde se stabilește. Regimul fascist al generalului Franco îi oferă statutul de refugiat politic și posibilitatea de a preda un curs la universitatea din Barcelona. A murit în 1993, potrivit unora la
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
a avut numeroși studenți, care și-au lăsat amprenta asupra gândirii juridice din primii ani ai Republicii Federale Germania, chiar dacă unii colaboraseră și ei cu regimul anterior. Dintre aceștia pot fi menționați în special Ernst Rudolf Huber, Ernst Forsthoff, Werner Weber, Roman Schnur, Ernst Friesenhahn și Hans Barion . Cu ocazia împlinirii a 70 și 80 de ani, acești studenți au editat câte o publicație festivă, în care își declarau deschis admirația pentru profesorul lor.. Alte persoane cunoscute care fuseseră studenții lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
1802, Monok, Ungaria - d. 20 martie 1894, Torino) a fost un revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848. s-a născut într-o familie din mica nobilime sărăcită, lipsită de proprietate funciară. Mama lui Kossuth, Karoline Weber, a fost de etnie germană și confesiune evanghelică-luterană. Părinții ei erau originari din "Eperjes", azi Prešov în Slovacia. Studiile și le-a facut în Sátoraljaúhely, Eperjes și Sárospatak, unde și le-a încheiat. În 1823 a dat examen la avocatură
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
cu mama sa, exilata la castelul Babenhausen. Predicatul de nobilitare a fost schimbat mai târziu în "Freiherr/Freifrau von Haynau". Generalul a fost căsătorit cu Theresia (n. 29 mai 1787 - d. 21 octombrie 1851), fiica generalului de divizie () Franz baron Weber von Treuenfels (d. 1809). Soții au avut o fiică, Clotilde (n. 27 septembrie 1809 - d. 25 noiembrie 1897). După absolvirea școlii în educație privată de la Hanau, Haynau a dorit să urmeze carieră militară. Tatăl său a acceptat acest pas și
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
Karl Emil Maximilian "Max" Weber (; ) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
Karl Emil Maximilian "Max" Weber (; ) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber a fost un mare susținător al antipositivismului metodologic, argumentând în favoarea studiului acțiunii sociale prin mijloace interpretative (mai degrabă decât pur empirice), bazat
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
Weber (; ) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber a fost un mare susținător al antipositivismului metodologic, argumentând în favoarea studiului acțiunii sociale prin mijloace interpretative (mai degrabă decât pur empirice), bazat pe înțelegerea scopului și sensului pe care indivizii îl atribuie propriilor lor acțiuni. Spre deosebire de Durkheim, el nu credea
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
pe înțelegerea scopului și sensului pe care indivizii îl atribuie propriilor lor acțiuni. Spre deosebire de Durkheim, el nu credea în monocauzalitate și a avansat în schimb ideea că pentru orice rezultat pot fi mai multe cauze. Principala preocupare intelectuală a lui Weber a fost înțelegerea proceselor de raționalizare, secularizare, și „dezvrăjirea” pe care le-a asociat cu creșterea capitalismului și modernității, și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume. Weber este cel mai bine
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
preocupare intelectuală a lui Weber a fost înțelegerea proceselor de raționalizare, secularizare, și „dezvrăjirea” pe care le-a asociat cu creșterea capitalismului și modernității, și pe care o vedea ca un rezultat al unui nou mod de gândire despre lume. Weber este cel mai bine cunoscut pentru teza lui ce combina sociologia economică si sociologia religiei, elaborată în cartea sa "Etica protestantă și spiritul capitalismului", în care el propunea ideea că protestantismul ascetic a fost una dintre cele mai importante „afinități
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
și a statului național rațional-legal în lumea Occidentală. El a susținut că stimularea capitalismului se sprijină pe principiile de bază ale protestantismului. Astfel, se poate spune că spiritul capitalismului este inerent valorilor religioase protestante. Contrar materialismului istoric al lui Marx, Weber sublinia importanța influențelor culturale încorporate în religie ca mijloc pentru înțelegerea genezei capitalismului. "Etica protestantă "a format prima parte a mai amplei investigații a lui Weber în lume religiei; el a continuat examinând , și iudaismul antic, cu atenție deosebită acordată
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
că spiritul capitalismului este inerent valorilor religioase protestante. Contrar materialismului istoric al lui Marx, Weber sublinia importanța influențelor culturale încorporate în religie ca mijloc pentru înțelegerea genezei capitalismului. "Etica protestantă "a format prima parte a mai amplei investigații a lui Weber în lume religiei; el a continuat examinând , și iudaismul antic, cu atenție deosebită acordată diferitelor lor consecințe economice și condiții de stratificare socială. Într-o altă lucrare majoră, „Politica ca vocație”, Weber definește statul ca o entitate care deține „monopolul
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]