5,438 matches
-
149 Lumea s-a schimbat la toate, Dar dragostea nu se poate: Că dragostea e de veci Cum o faci, așa petreci. C-așa-i lumea din bucăți Dai la unul, cere toți... Am cerut și eu odată Ș-am zăcut o vară toată. Cine te-a făcut pe tine Parcă m-a-ntrebat pe mine, Așa naltă și subțire - Am să mor cu foc de tine. Bine mi te-a potrivit Cum ești bună de iubit - Mințile mi le-am pierdut Dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
semănând, Păsărele secerând. Dumnezeu te - nvrednicească Cu căruță calicească, Să vii și la casa mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză-l focul Pân i-a trece os prin os Și carnea pe prispă-n jos. Ardă-l focul mincinos, Că de când s-o ridicat Tot cu vorba m-a purtat Ca pe-un dobitoc legat. 169 Mândră, mândră, draga
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răchiu de trei părale Să mă ung eu la spinare Că - un țăran m-a bătut tare! - Așa-ți trebe, măi cucoane, Nu te-ncepe c-un țăran Că și așa el ți-i dușman; Căci țăranul când te bate, Zaci un an și jumătate! {EminescuOpVI 235} {EminescuOpVI 236} {EminescuOpVI 237} M. CIOBĂNIE - CODRU 219 Și dac-o vei întîlni Prinde-i, drag, -a povesti. 220 Auzii, nan--, auzii, Auzii cucul cântând Și mierluța fluerînd. Eși afară și-l ascultă Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul zăcea în hol de treizeci de ani ― două tablouri: un Goya și un Rembrandt. ― Oho! ― Nu intru în amănunte. De ajuns că amicii se hotărăsc să le comercializeze și să împartă banii. La numai câteva ore, oamenii încep să moară. ― Criminală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu le-am mai bătut la ușă. Dacă nu era bătrâna, putea să zacă mult și bine! ― Ați remarcat ceva deosebit în comportarea lui? Mă refer la ultimele zile. Valerica Scurtu ridică ochii. Privirea-i strălucea. ― Nu, n-am remarcat. " A simțit ceva! Trebuie să-mi păstrez calmul. Doamne, Dumnezeule! Trebuie. Altminteri..." ― Credeam că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuia să țină seama și de grosimea de 10 cm a pardoselii. Din fericire, formula ei de rezistență se baza pe tensiune. Făcu corecțiile necesare și apoi apăsă pe butonul de declanșare. Greer se prăbuși. Hedrock se duse sus, unde zăcea acum întins individul, cu picioarele pe un scăunel. Cercetă trupul în nesimțire pentru a vedea toate amănuntele. Nu-și rupsese nici un os, iar inima îi mai bătea încă. Bun. Un mort nu poate răspunde la întrebări. Or, erau multe întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
infinite și văzu că e și acum cuplată. Asta era partea proastă. Era cuplată. Vitezometrul arăta niște cifre imposibile. Calendarul automat arăta ora șapte seara în ziua de 28 august anul 4791 de la Isher. Hedrock încuviință în sinea lui. Așadar zăcuse fără cunoștință vreme de 22 de zile. În acest răstimp nava lui înaintase ― se uită din nou la vitezometru ― și întoarse repede capul fără să îndrăznească să schițeze măcar începutul unei evaluări. Mișcarea îi aduse un adevărat vîrtej în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CE ÎNTUNERIC ERA! CIUDAT! ÎNTRUCÎT NU SE MAI AFLA LA ARSENALE, PROBABIL, JUDECÎND LOGIC, TREBUIE SĂ SE FI AFLAT ÎN "ORAȘ" SAU UNDEVA PE NAVA FIINȚELOR CARE-L CAPTURASERĂ. HEDROCK SE RIDICĂ ȘI PRIN ACEASTĂ ACȚIUNE ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ZĂCUSE CU FAȚA ÎN JOS. CÎND SE MIȘCĂ, MÎINILE ȘI PICIOARELE SE ÎNCURCARĂ ÎNTR-O PLASĂ DE FUNII ÎNTREȚESUTE. TREBUI SĂ PUNĂ MÎNA PE O FUNIE SAU ALTA PENTRU A-ȘI RECĂPĂTA ECHILIBRUL. RĂMASE CLĂTINÎNDU-SE ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ei sau cea a copilului. Convingerea ei că va scăpa cu viață după naștere este total nefondată. M-a amenințat cu moartea dacă nu supraviețuiește copilul! termină el, alb la față. Hedrock spuse: ― Dă-mi voie să-i vorbesc. Innelda zăcea nemișcată și calmă în pat. Îi dispăruseră culorile din obraji și pieptul i se ridica atît de puțin, aproape neobservat, încît părea deja moartă. Hedrock observă clar o senzație de alinare cînd doctorul puse ușurel masca pentru comunicare pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
multă experiență. Aveam mare încredere în acest ofițer, deoarece până lAșacea dată rezolvase multe cazuri grele. Împreună cu procurorul și medicul legist sau deplasat în comuna respectivă și la Banca de credit în biroul cașieriei s-a gășit un cadavru care zăcea întro baltă de sânge, care a fost identificat în persoana lui Miclăuș Ionel. Cercetările au stabilit că victima a primit mai multe lovituri de cuțit în urma cărorAșa căzut în mijlocul cașieriei, unde se aflau un scaun răsturnat, mai multe hârtii și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de mistere : la orele 22 ale zilei de Ă, deasupra închisorii de maximă securitate se lăsase un nor arămiu, ce aducea cu sine mireasma stranie și indicibilă a gazului ucigaș. În doar câteva secunde, întreg personalul de pază din curte zăcea inert, ca sub povara unui somn de plumb. Sunetul palelor anunța aterizarea unui elicopter. Ieșind din el, doi oameni purtând mantii negre și măști se îndreptaseră către celula în care Olrik era deținut. O explozie și ușa se dădu în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a ieșit pe ușă cu spatele. Am auzit-o alergând pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a venit să mă ia. Am zăcut la spital câteva săptămâni. Întors acasă, am găsit ușa încuiată și cheia pusă sub o cârpă. Livia dispăruse, luîndu-și toate lucrurile. Se speriase, probabil. Nici n-am mai văzut-o vreodată. Sincer să fiu, n-am suferit din pricina plecării ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se găsea în arhivă, într-un plic special, sigilat cu ceară roșie, dar cei mai mulți, auzind asta, zîmbeau: "Basme". În orice caz, pentru acest ipotetic secret fuseseră întreprinse, cu ani în urmă, singurele tentative de forțare a arhivei. "Odată, când Arhivarul zăcea bolnav ― mi-a povestit Domnul Andrei ― Mopsul a reușit să desfacă broasca și a încercat să se strecoare înlăuntrul. A împins ușa, dar ce spaimă a tras! În încăpere, ce credeți, fusese lăsat de pază un câine uriaș care a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împins și s-a lovit cu capul de zid. S-a prăbușit pe trotuar. M-au trecut sudori reci. Din fericire, fiind târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-aș fi îndrăgostit probabil de ea. Chipul plin de pistrui era încă plin de farmec. Dar fiindcă nu era normală, îi strigam, când îmi aducea aminte de propriul meu trecut, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă apropii de trupul întins pe masa de piatră. Apoi, aplecîndu-mă, am văzut că mortul avea o rană îngrozitoare la gât, pe jumătate ascunsă de un ghemotoc de alge. Nu mai simțeam nici un fel de repulsie pentru cel care zăcea acum, în fața mea, fără viață. Dimpotrivă, îl priveam cu milă. Și cum pielea lui albă, veștedă, era luminoasă sub cerul înstelat, trupul întins pe masa de piatră mi s-a părut la un moment dat de-a dreptul frumos. Aveam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dată. Și numai pentru o clipă. Mergeam într-o seară spre casă și, brusc, am avut senzația că eram urmărit. M-am întors și l-am observat. Imediat s-a pierdut în mulțime... Iar acum, cadavrul lui, luminat de stele, zăcea întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar din vorbele mele se năștea o liană cu care, râzând, m-am legat de primul copac întîlnit, pe urmă de al
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: "Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!" Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat", zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. "N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis să... " Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învîrtit o dată roțile căruciorului și s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor și să mă port normal. Eram convins că mai devreme sau mai târziu bătrânii vor veni singuri să mă roage să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
asta era tot? ― da, cam atât, prea puțin ca să nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să meargă foarte bine după ce vor fi dispărut. Dar în dimineața următoare, 18 aprilie, doctorul, care își aducea mama de la gară, îl găsește pe domnul Michel și mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod, vreo zece șobolani zăceau pe scări. Umpleau și lăzile de gunoi ale caselor vecine. Mama doctorului află știrea fără să se mire. Sunt lucruri care se întâmplă ! Era o femeie micuță, cu părul argintiu, cu ochii negri și blânzi. Sunt fericită că te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]