5,010 matches
-
să o sun pe Angela, am spus printre lacrimi. Și apoi, cu un singur telefon, m-am transformat În cea mai fericită fată din lume. Aveam să fac parte din spectacol, așa cum fusese menit. Fusta neagră de mătase mi se zbătea În jurul gleznelor În timp ce alergam de la studioul de balet către casă. Reîncepusem antrenamentul de numai câteva zile și, deși mai erau patru săptămâni până la spectacol, Îmi era Îngrozitor de frică că nu aveam să fac față tuturor noilor coregrafii. O mașină decapotabilă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pleci de la ușa mea, am spus răspicat. Victor scutură dezaprobator din cap. ― Îți pot dovedi că nu-i așa. ― Pleacă, acum. În clipa aceea Victor Își apăsă buzele pe ale mele. După primele secunde de șoc, am Început să mă zbat. El Însă mă ținea cu o forță mult mai mare decât a mea. Era inutil. Când În sfârșit mă lăsă din nou să respir, de-abia dacă mă puteam mișca. Eram paralizată din cauza șocului. Îmi luară câteva secunde să realizez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
alte sfinte lăcașuri care s-au ridicat și au supraviețuit tocmai datorită bunăvoinței drept-credincioșilor; fie el vodă sau alți enoriași... Mă gândesc să vorbim despre o mănăstire tare dragă nouă. De fapt, dragostea pornește de la ctitor, pentru că mult s-a zbătut ca această mănăstire să rămână după el... Uite cum mă duce în ispită sfinția ta. Așa o ispită merită să fie luată în seamă. Spune-mi dacă bănuiești despre ce ctitor și mănăstire ar putea fi vorba? Dacă voi spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
văzduh, în timp ce el mă pivea cu oarecare fereală... M-am prefăcut nepăsător. Vorba ceea: „Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase”... M-am așezat cuminte la locul meu și am cătat în jur... Într-o vârșă se zbăteau o mulțime de chitici... Călugărul a tăcut oarecare timp și până la urmă m-a făcut atent: Chiticii aiștia ne-or aștepta până mâine la prânz, pentru că îi zi de slobozenie la pește. Cum ai dormit, fiule? Fără vise, părinte. Înseamnă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și sfinției tale pentru că mereu te afli lângă mine atunci când am nevoie de ajutor! Te-ai aprins, dragule, și peștele din undița ta îi gata să se înece. Nu de alta, dar nu-i frumos să-l lași să se zbată agățat în cârlig. Mă reculeg repde și trag chiticul afară din apă... Bătrânul nu mă slăbește: Dacă tot ai terminat treaba cu peștele, spune-mi, te rog, ce știi despre începuturile mănăstirii Sfântul Spiridon? Nu am încotro, părinte, și trebuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
impunea respect. Am coborât privirea și am descoperit că mă uitam la abdomenul lui. Tricoul lui alb ieșise din pantaloni, așa că îi puteam vedea stomacul plat și bronzat și dunga de păr care mergea în jos, către... Repede, cu inima zbătându-mi-se în piept, am ridicat ochii și i-am întâlnit privirile. Luke s-a uitat și el în jos, către locul la care mă uitasem eu, după care și-a fixat din nou privirea în ochii mei. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facem orice vrem noi. Adică ce? am întrebat eu. în mod ciudat, mi-am dat seama că furia aia teribilă mă lăsase fără suflare. — Vino cu mine, o să-ți fac un mic tur al clinicii, s-a oferit el. Mă zbăteam între curiozitate și aversiunea pe care o simțeam la gândul de a-mi petrece timpul alături de el. însă Mike se îndrepta deja spre ieșire, așa că, respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de corpul lui Luke. însă, cel puțin, situația avansa și totul avea să se sfârșească în curând. Ce greșeală! A durat o veșnicie. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai termină odată? m-am rugat cerului și pământului, în timp ce Chris se zbătea deasupra mea. Firește, nu aveam nici o șansă să ajung la orgasm, dar am mimat extazul în speranța că, dacă mă aștepta cumva pe mine, atunci o să se grăbească și-o să termine. Dar Chris a continuat să pompeze, până când a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aplecat peste linia de cocaină, prietena mea cea mai bună, salvatoarea mea, protectoarea mea. Și am inhalat profund. 66tc "66" M-am trezit la spital. Doar că atunci când mi-am revenit nu știam că eram într-un spital. M-am zbătut să mă rup din mrejele somnului și să urc la suprafață. Aș fi putut fi oriunde. în patul oricărui străin. Până când am deschis ochii, aș fi putut fi în oricare din milioanele de paturi din lume. Când am văzut perfuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ardei care e echivalentul greutății mele corporale. Sigur că nu eram supărată numai din cauza pierderii emoționale sau de faptul că n-aveam să-l mai văd pe Jackson în fiecare zi. Aveam și o serie de temeri practice. Jackson se zbătuse pentru mine de nenumărate ori - se asigurase că Gordon Haas, editorul general, acorda atenție unora dintre propunerile pe care le puneam eu pe masă, se luptase ca să fiu promovată, se luase la harță cu cei de la Resurse Umane pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian pe Coasta de Vest - încă un detaliu care o făcea să iasă în evidență fată de ceilalți publiciști. Vivian mereu bătea palma pentru contracte media pentru cărțile noastre, convingea producătorii diverselor emisiuni de televiziune să ne includă conceptele, se zbătea pentru vânzarea drepturilor de ecranizare. — Bine, o să vorbesc cu ea atunci. Mulțumesc, Gregory. A urmat o bătaie la ușă și noul meu asistent, David, a băgat capul în birou. Îl îndrăgisem pe David de când îl văzusem prima oară. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încastrat în perete să am umerașe de haine din satin sau din mătase). Unde pizda mă-tii ești, Claire! a revenit la viață intercomul. Când spun ACUM, tu ce crezi că înseamnă asta? Mâinile îmi tremurau. Ochiul stâng mi se zbătea. Cinci secunde ca să mă adun. Stomacul mi s-a strâns din nou. Ce mai făcusem, în dimineața asta, ca să fac să explodeze mânia lui Vivian? Ca de obicei, se părea că șefa mea era pusă pe tăiat capete. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înseamnă că și era unul. Imaginația le joacă uneori feste oamenilor. Poliția e de altă părere, zise o tânără masivă, al cărei tată era ceva important în City. E clar că sunt siguri, altfel de ce s-ar apuca să se zbată atâta? O dată a avut loc o crimă pe terenul nostru de golf și poliția a găsit bucăți din cadavru tăiate mărunt și aruncate în obstacolul cu apă de la gaura 15. Stătuseră șase luni acolo. Cineva a lansat o minge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul amicului Gafton, unde avea și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ferestrei, paharul greu, de cristal, înroșit de vinul dens și leneș. Arsura, apoi, poate altceva, ca o amețeală. Mâinile mici alunecaseră în jos, tot mai jos. Atins centrul de foc. Sângele pompat sălbatic, lovituri furioase, de berbec. Buzele, sânii, mâinile zbătându-se... sângele lovind iarăși și iarăși, adânc, mai adânc. O mai sărutase vreodată cineva, o mai sărutase vreodată alt bărbat? Concentrare absolută, parcă începutul începuturilor... Minune, se produsese minunea, învierea! O forță ascunsă, professore, forță de concentrare a pasiunii, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziarul Asociației. Era turtit, mai avea puțin până la pensie. Ne-am împrietenit, e un om delicat, m-a ajutat... — Vedeți, domnule Ianuli, se dezlănțuie iar doctorul. Acest Mauriciu e cel mai bun exemplu. Dintr-o familie foarte săracă, s-a zbătut, a studiat... oho, câte n-a studiat. În slujba marii cauze! Sincer, slujind sincer cacealmaua... ce ziceți! Și povestea aia cu numele... și-a schimbat numele, bineînțeles. Nu poți fi ziarist în țara asta cu orice fel de nume, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e rău. Ce v-ar putea face să îl credeți pe el și nu pe ceilalți doi? — A fost foarte convingător, a spus Trumbell. Dacă e să cumpăr manuscrisul, nu poate exista nici un dubiu. Absolut nici unul. — Înțeleg, a replicat Harry, zbătându-se să scape din cursa pe care i-o întinseseră, dar fără îndoială începând să își piardă energia, deja extrem de demoralizat. Vreau doar să știți că eu am fost de bună credință, domnule Trumbell. Gordon a găsit manuscrisul în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pentru că a respins-o. Însă acum îi simte bătăile inimii, căldura trupului. Se simte îndrăgostită într-o manieră stranie, emoționată de propria-i pasiune. Personajele își rostesc replicile. Ea se desprinde cu putere de Dan. El o ține. Ea se zbate, îl împinge, dându-i ocazia de a o îmblânzi. El vine înapoi, îi imobilizează brațele la spate, înclinând-o spre podea. Ajung în poziția de final. Părul ei se desface spre spate, sânii i se lipesc de Dan. Vede cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
râului îi duce în stufărișul des. După jumătate de milă, ea se întoarce brusc, zice că nu mai poate merge mai departe, că trebuie să plece. Ca un leu care prinde o căprioară, el o saltă de la pământ. Ea se zbate să se elibereze. El devine mai înverșunat. Îi sfâșie uniforma cu mâinile. Nu poți face asta! Îl împinge la o parte. Nu mai poți face asta! Dar ea i se deschide. Se sprijină de el, stă în brațele lui. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cererile privind o explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja chestiunea, începe Kang Sheng. Concluzia este pozitivă - rezistența tovarășei Jiang Ching a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
De ce nu terminăm cu afacerea asta înainte să obosesc prea tare? îi cere iubitul. Ea protestează. Mintea mea își are propria-i plăcere și nu pot să forțez nimic. Cu degete încordate, el o apucă de brațe. În timp ce ea se zbate, el o trage deasupra și își croiește drum cu forța înăuntrul ei. Ea tremură, simțindu-se ca alungată din trupul ei. El se mută deasupra. Ea privește totul cu un al treilea ochi. El îi simte opoziția și se luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
grăbiți. poartă o jachetă Mao și pare mic și slab, ca și cum s-ar vedea prin niște lentile cu unghi amplu. Deodată, în spatele lui apar două gărzi. Îi sar în spinare și-l culcă la pământ. Îi scot ochelarii. Nu se zbate deloc și e luat de acolo. E ora 8:15. Decorul se schimbă. Acum e Sala din Aripa de Est. Intră discipolul Yao. Apar două gărzi și îi blochează calea. El privește în jur și cade în genunchi. Apoi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Apar două gărzi și îi blochează calea. El privește în jur și cade în genunchi. Apoi vine Wang Hong-wen. Când Wang vede gărzile apropiindu-se, el se răsucește pe călcâie ca să fugă, dar nu reușește să ajungă până la poartă. Se zbate, se împotrivește, dar până la urmă este legat fedeleș. O gardă pășește spre camera de filmat. Pe chipul lui e exaltare. Își întinde brațul și oprește camera. * Nimeni nu răspunde la apelurile ei telefonice după ajutor. Nimeni nu e acasă. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]