KorAP: Find »[drukola/base=convinge & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1309 1310 1311 ...1366 >

34,136 matches

Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852

desperecheați." Un inginer pe care l-a cunoscut în lagărul italian îl întreabă dacă crede că le vor mai vedea pe femei. Încearcă să-l liniștească: e un bărbat însurat, tată al unei fetițe. În ceea ce-l privește, el e convins că e vorba de o vastă punere în scenă, menită să-i umilească înainte de a-i extermina. "Cei care-și închipuie că vor supraviețui sunt nebuni de legat, au căzut în plasă, dar eu am înțeles perfect că sfîrșitul e

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
momente cînd crezi că ai ajuns la capătul puterilor, ei bine, chiar și atunci ne gîndeam că, dacă voiam și cînd voiam, puteam oricînd să atingem gardul sub tensiune sau să ne aruncăm sub un tren aflat în manevre." E convins că îi datorează mult lui Lorenzo care l-a ajutat să nu uite "ceva de nedefinit, ca un fel de posibilitate pozitivă, pentru care merită să te menții în viață." Sunt în viață pentru că nu mai sunt destul de viu ca să

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
destinul pe mîna celui pe care-l credeau singurul "Alb nesălbatic". De cînd guvernul paraguayan hotărîse să protejeze ultimele grupuri de indieni care mai existau, acest paraguayan devotat cauzei umanitare a reușit să obțină susținerea populației Ache Gatu spre a convinge un alt trib Guayaki să părăsească pădurea și să se alăture celor din tabără. Pe lîngă cei 30 de Ache Gatu au mai venit, astfel, în 1962 și 1963, peste 70 de "Străini" (Iroiangi), cum a numit Ache Gatu acest

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
să producă (să vîneze, să culeagă) mult mai mult. Muncesc puțin și se opresc din vînat și cules îmediat ce au strîns cele necesare hranei. Sunt numeroase credințe și practici care limitează timpul de lucru: de exemplu, vînătorul care e convins că forțele magice îi sunt potrivnice, poate aștepta mai multe săptămîni în șir înainte de a porni iar la vînătoare. Organizarea primelor societăți e în defavoarea muncii. Sunt "mașini antiproducție", explică Sahlins. E o lume care se înfrînează să producă prea mult

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
celor săraci, decizie care instaurează piața muncii, a dus la triumful liberalismului și la perceperea economiei ca realitate autonomă și primordială în cadrul societății. Referindu-se la scrierile fondatorilor economiei (în special Ricardo și Malthus), Polanyi arată cum ajungem să fim convinși că legile economice sunt naturale: "De acum înainte suntem convinși că autoreglarea pieței decurge din legile inexorabile ale Naturii, că e o necesitate ineluctabilă ca piața să fie liberă și nimic să n-o îngrădească 69." Societatea se supune unei

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
triumful liberalismului și la perceperea economiei ca realitate autonomă și primordială în cadrul societății. Referindu-se la scrierile fondatorilor economiei (în special Ricardo și Malthus), Polanyi arată cum ajungem să fim convinși că legile economice sunt naturale: "De acum înainte suntem convinși că autoreglarea pieței decurge din legile inexorabile ale Naturii, că e o necesitate ineluctabilă ca piața să fie liberă și nimic să n-o îngrădească 69." Societatea se supune unei realități pe care o consideră transcendentală, de necontrolat. Din lucrările

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
extrem de greu, dacă nu imposibil, să acceptăm ideea de ființe umane fără nevoi: în ochii oamenilor moderni, Guayakii sau aborigenii australieni sunt ființe umane subdezvoltate. A susține că oamenii au nevoi pe care caută să le satisfacă înseamnă a ne convinge că suntem condamnați la insatisfacție. Proiectul lumii noastre este "insatisfacerea" perpetuă, programul modernizării. Unealta acestui proiect este o formă de organizare inventată de omul modern, întreprinderea. Oamenii au inventat lumi în care oamenii erau materialmente satisfăcuți pentru totdeauna: insatisfacția noastră

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
cu mii de vecini, ci cu milioane, îndeplinește actul impersonal de a alege un buletin de vot sau de a acționa o mașină de vot.81" Același istoric amintește că, în anii 1860, filosoful englez John Stuart Mill se declara convins de faptul că dezvoltarea căilor ferate și a ziarelor avea să facă din nou posibile Adunările cetățenești. O idee care ne face să zîmbim astăzi, nu-i așa? Omul modern a hotărît o dată pentru totdeauna, se pare că "participarea directă

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
aztecă și-a încredințat o misiune grandioasă. Aztecii sunt, poate, nebuni, dar sunt responsabili. Pentru omul modern este imposibil ca mersul soarelui, apariția lunii, a anotimpurilor, creșterea porumbului să nu fie fenomene naturale; imposibil să fie responsabilitatea sa (știința îl convinge că ființele umane nu dețin puterea de a furniza soarelui energia necesară, de a face ca anotimpurile să se succeadă, de a face să vină ploaia). Oamenii moderni sunt, poate, savanți, dar nu simt nici o responsabilitate. Aztecii se consideră poporul

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
vieți tocmai pentru că au reușit să se elibereze de aceste imposibile. În lumea modernă se întîmplă ca oamenii să rămînă demni prin nesupunere la propria lume, făcînd imposibile schimbarea și progresul, regresînd. De ce anume se teme omul modern? Credem, suntem convinși că un scandal precum cel al sîngelui contaminat poate foarte bine să se reproducă. Nu-i așa că posibilul noastru este înfricoșător? LUMEA CA ÎNTREPRINDERE Peste tot în lume, administrația publică, armata, primăria, clubul de fotbal, asociațiile umanitare, partidele politice trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
se organizeze ca o întreprindere. Nici o activitate umană nu poate, nu trebuie să scape metodelor, tehnicilor, practicilor, limbajului de întreprindere. Imposibil să nu te organizezi și mai bine ca o întreprindere (fie că o dorim cu adevărat, fie că suntem convinși că nu avem de ales). Spre exemplu, asociațiile umanitare au fost invadate de "marketing"... Distincțiile economice tradiționale (activitate comercială/necomercială, profit/nonprofit) par din ce în ce mai puțin pertinente. Invenția omului modern un model universal de organizare se impune lumii întregi. Modernizarea lumii

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
francezi, germani, italieni, olandezi își doresc o Europă și mai extinsă? Noul mileniu debutează cu un paradox extraordinar. Oamenii moderni, pentru care libertatea este un imperativ major, au decis că nu sunt liberi. Pentru prima dată în istorie, oamenii sunt convinși că e posibilă o singură cale, că umanitatea întreagă o poate porni pe un singur și cel mai bun drum. Ce înseamnă servitutea voluntară față de ceea ce ne-am obișnuit să numim mondializare? "Realitatea mondializării" nu e oare creată de un

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
e oare creată de un non-imposibil care se extinde pe întreaga planetă? Nu-i așa că, pentru că ne spunem că este imposibil să nu aibă loc, să nu se extindă, mondializarea devine o realitate din ce în ce mai reală, adică din ce în ce mai constrîngătoare? Nu suntem convinși oare că există o realitate o constrîngere, o logică economică și tehnologică care determină întreprinderile să nu poată să nu fie într-o competiție din ce în ce mai acerbă la scară planetară? Toată lumea trebuie să participe, nimeni nu se poate sustrage războiului dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
despre acest lucru, complexitatea lumii moderne este creată de fărîmițarea lumii datorată limbajului nostru (prin multiplicarea categoriilor de artă, medicină, religie, politică, economică...). Propunem spre dezbatere o ipoteză suplimentară. A decreta lumea complexă nu e o manieră de a ne convinge că nu o putem controla, că este imposibil să o putem schimba? Nu cumva pentru că s-a convins că-i este imposibil să o mai schimbe, lumea este, pentru omul modern, complexă? Cum se face că astăzi e atît de

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
artă, medicină, religie, politică, economică...). Propunem spre dezbatere o ipoteză suplimentară. A decreta lumea complexă nu e o manieră de a ne convinge că nu o putem controla, că este imposibil să o putem schimba? Nu cumva pentru că s-a convins că-i este imposibil să o mai schimbe, lumea este, pentru omul modern, complexă? Cum se face că astăzi e atît de greu, dacă nu interzis, să ne închipuim lumea actuală drept simplă; ce reprezintă acest imposibil? Să spui astăzi

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
Grecii au construit lumea greacă plecînd de la un proiect? Ca să-și inventeze lumea, aztecii și-au imaginat-o mai întîi? Oamenii moderni au avut, la începuturi, viziunea lumii de astăzi? Spiritul modern este prizonierul unei viziuni teleologice despre lume: suntem convinși că, pentru a crea o lume, oamenii au nevoie de un scop, trebuie să știe unde vor să ajungă, să-și imagineze noua lume, să se proiecteze în timp și în spațiu ca să facă un plan de bătaie. Lumea nu

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
la reliefarea, în linii generale și pentru fiecare lume în parte, a cîtorva posibile și imposibile. Lumile construite de oameni (inclusiv lumile arhaice) sunt, cu siguranță, mai puțin omogene și mult mai contradictorii decît o sugerează studiul de față. Sunt convins, scrie Claude Lévi-Strauss115, că societățile umane și indivizii nu creează niciodată în mod absolut, în jocurile, visele sau delirurile lor, ci se limitează la a alege cîteva combinații dintr-un repertoriu ideal, pasibil de a fi reconstituit. Făcînd inventarul tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
Omul ar dispune de o "marjă de libertate" pentru a crea lumi. Oamenii ar inventa, ar potrivi, ar experimenta în interiorul acestei "arii de posibilități", bucurîndu-se de o "marjă de libertate" pe care cercetătorul ar putea-o identifica și explora. "Sunt convins..." Avem dreptul, nu-i așa, să venim cu o altă convingere de cercetător. Putem, precum Lévi-Strauss, să studiem lumile construite de oameni pentru a demonstra că libertatea lor este limitată. Putem postula că facultatea omului de a crea lumi este

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
grup." Ceea ce propune Bourdieu este, după propria sa expresie, "un utopism sociologic, adică realist." Fernand Braudel încearcă să surprindă "realitățile de bază ale Istoriei", Pierre Bourdieu pretinde că dezvăluie "realitatea cea mai reală" a lumii sociale. Istoricul și sociologul sunt convinși că sunt cercetători, descoperitori de realitate. Și unul și celălalt pretind că arată oamenilor o realitate pe care doar ei, pentru că sunt oameni de știință, sunt în măsură să o reveleze. Istoricul recunoaște că lucrează împotriva libertății, sociologul notează, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
Problema care se pune este cea a relațiilor dintre cunoaștere, realitate, libertate și responsabilitate. Limitînd libertatea oamenilor, în numele pretinsului imperativ științific, științele umane le reduc responsabilitatea. Ele produc ceea ce vom numi a-responsabilitate. A fi a-responsabil înseamnă a fi convins și a demonstra că decizia și comportamentul nefiind libere, pentru că sunt, de exemplu, condiționate sociologic, problema responsabilității nici măcar nu se pune. Ne întrebam ce înseamnă nevoia noastră de a înțelege, dorința de a explica ființa umană. Prizonier al științelor autoproclamate

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
asupra faptului că oamenii de știință americani nu dețineau mai multe cunoștințe decît omologii lor germani. Contrar a ceea ce s-a susținut după război, ei nu beneficiază de un avans considerabil. Atunci de unde această decizie diametral opusă? Militarii americani sunt convinși că războiul va mai dura cîțiva ani. Pentru americani este imposibil să-i învingă pe nemți și pe japonezi mai înainte de doi-trei ani. Și le este la fel de imposibil să nu facă orice pentru a pune la punct bomba atomică precum

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
bombă atomică. Mark Walker arată diferența de "percepție" între responsabilii militari germani și americani. Cercetarea sa face trecutul și prezentul incerte. Și dacă, la începutul anului 1942, deținînd cunoștințe științifice și tehnice comparabile cu ale americanilor, nemții ar fi fost convinși că războiul va mai dura cîțiva ani? Ce s-ar fi întîmplat dacă s-ar fi hotărît în acel moment să fabrice și ei bomba atomică? Cum ar mai arăta lumea noastră astăzi? A te întreba de ce Germania a luat

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
probabil, care comportă mai multe sau mai puține șanse/riscuri de a se întîmpla; este un eveniment despre care credem că se poate produce. Un imposibil nu este un eveniment improbabil, cu puține șanse/riscuri de a se întîmpla; suntem convinși că avem de a face cu un eveniment care nu se va întîmpla. Dar, mai ales, un eveniment improbabil este un eveniment posibil. "Probabilismul" face dovada unei gîndiri a continuității: un eveniment este considerat ca fiind mai mult sau mai

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
în discuție. Demersul nostru de cercetare constă în a face să apară posibilele și imposibilele protagoniștilor ca răspunsuri implicite la întrebări pe care nu și le pun135. De exemplu, la sfîrșitul lui 1941 și începutul lui 1942, comandanții germani sunt convinși că vor învinge sau vor fi învinși în cel mult un an de zile. Pentru omologii lor americani, războiul nu poate să nu continue încă doi sau trei ani. E vorba, în ambele situații, de evidențe care condiționează modul de

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
de culoarea licorii, de aperitivul servit la primărie în ajun, de sentimentul că organizatorii și instituțiile regionale se străduiesc să promoveze specificul ținutului normand pe lîngă participanții la congres. Poate că dacă n-aș fi întrebat nimic, ar fi fost convinsă pînă la sfîrșit că ceea ce bea era calvados. Deși, făcînd studii de medicină la Caen, colega mea știa perfect ce este acela calvados. De cîte ori nu ni s-a întîmplat același lucru, să vedem și să auzim ceea ce posibilele

[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]