33,474 matches
-
în scrierea sino-coreeană Hanja: 太極旗, adică Steagul Marilor Extreme, Steagul Marii Polarități sau Steagul Marilor Principii, în transcripția din rusă: Thegâki, cuvântul „gi” sau „ki” de la sfârșit însemnând „steag”) este format din 3 părți: fundalul alb; în centru - un „taegeuk”, cerc împărțit de o linie sinuoasă în două jumătăți egale:roșie și albastră, iar în jurul acestuia - patru trigrame negre, fiecare într-un colț al drapelului. Fundalul steagului este alb, culoarea tradițională a coreenilor, caracterizând îmbrăcămintea de zi de zi (din bumbac
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
trigrame negre, fiecare într-un colț al drapelului. Fundalul steagului este alb, culoarea tradițională a coreenilor, caracterizând îmbrăcămintea de zi de zi (din bumbac sau cânepă) a coreenilor în secolul al XIX-lea, și simbolizând dorința de pace și puritatea. Cercul din mijloc, „Taegeuk”, (în chineză „Taijitu” sau „Taichi-tu”) cuprinde două jumătăți - roșie și albastră, cu un aspect asemănător unor virgule îmbinate - care simbolizează principiile Yin și Yang(la coreeni:Um Yang sau Eum Yang) din filozofia daoistă. El reprezintă echilibrul
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
sau Eum Yang) din filozofia daoistă. El reprezintă echilibrul universului și concepția după care originea tuturor lucrurilor stă în armonia dintre Yin și Yang. Yin reprezintă forțele cosmice negative sau reactive simbolizate de culoarea albastră - aflată în partea inferioară a cercului, , iar Yang, forțele opuse pozitive sau proactive reprezentate în roșu - aflată în partea superioară. Cele două principii se află între ele într-un echilibru perfect și armonie. Împreună, ele se caracterizează prin mișcarea continuă, infinită. Cele patru trigrame gua (kwae
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
drapel sunt: În mod tradițional, trigramele sunt asociate celor patru elemente ale universului, celor patru anotimpuri, celor patru puncte cardinale , de asemenea soarelui, lunii, cerului și pământului. În contextul național fondul alb al steagului este uneori interpretat ca simbolul țării, cercul Taegeuk ca simbol al poporului iar trigramele ca simbol al guvernării. Proporția dintre lungimea și lărgimea steagului este 3:2. Vârful steagului este in forma unei flori de Hibiscus syriacus (mugunghwa) colorată auriu, cu cinci sepale. Catargul steagului este confecționat
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
colorată auriu, cu cinci sepale. Catargul steagului este confecționat din bambus sau din oțel, și colorat asemănător copacului de bambus. Pe la 1800 a existat un stindard personal, Eo Gi (어기), al regelui Coreei, având un fundal roșu-bordo, în mijloc un cerc divizat la mijloc iar în jur opt trigrame (Taijitu Bagua) și franjuri negre, dar el nu îndeplinea încă funcția de drapel al țării. Chestiunea absenței unui steag național a fost ridicată prima dată în anul 1876, în anii monarhiei dinastiei
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
fost propusă la un moment dat și opțiunea unui steag asemănător cu cel japonez. Diplomatul chinez Ma Jianzhong, din anturajul generalului Li Hongzhang, unul din stâlpii monarhiei Qing din China, a propus o variantă, având în mijlocul unui fundal alb, un cerc împărțit pe jumătate în roșu și jumătate în negru, iar în jur opt linioare negre. În cele din urmă, steagul actual al Coreei de sud, Taegeukgi, adica „Al Marilor Extreme” sau „Al Marilor Principii”, în versiunile sale timpurii, a fost
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
și Statele Unite, în timpul domniei împăratului Gojong. Autorul său era prințul Pak (Bak) Yeong-hyo, care fusese numit ambasador al Coreei în Japonia și care a desenat drapelul pe bordul vaporului care îl ducea spre Japonia. Pak Yeoung-hyo s-a bazat pe cercul Taegeuk și pe patru trigrame din cele opt, toate pe un fond alb. El a folosit steagul prima dată la 25 septembrie 1882. La 3 octombrie 1882 el a prezentat drapelul regelui Gojong, iar acesta l-a declarat steag oficial
Drapelul Coreei de Sud () [Corola-website/Science/322237_a_323566]
-
cu finele anului 1903, pentru care primește un onorariu de două milioane de pesete. Seria de concerte a fost un eșec comercial, publicul numind-o pe artistă „o bătrână pe care a părăsit-o vocea”. Ulterior Adelina avea să cânte în cercuri exclusiviste, numai în Londra sau la castelul său Craig-y-Nos. În anul 1905 Patti semnează un contract în valoare de 25.000 de pesete cu compania britanică de înregistrări Gramophone și imprimă peste treizeci de opere cu ajutorul gramofonului. La data de
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
licența de medic absolvind Facultatea de Medicină din Iași cu o teză având ca subiect alcoolismul. A fost coleg de promoție cu Marta Trancu-Rainer, prima femeie chirurg din România. În anul 1895 a fost atras de mișcarea socialistă, aderând la Cercul socialist evreiesc „Lumina”. Cunoscut între prieteni și familie cu numele „Moșu'Lu” (după un vechi obicei moldovenesc), dr. Ghelerter a trăit și activat de la naștere până în anul 1920 la Iași, iar din anul 1920 până la moarte la București. A fost
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
decis că ea ar trebui să își continue studiile la München, unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase și a dezvoltat un interes pentru portret și arta anatomică. Un an mai târziu, ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Lucrările lui Edith din această perioadă, precum "Sitzender Halbakt" ("Așezată seminud") sau portretul prietenei sale Eleanor Garrett-Ward, reflectă ambițiile ei de a depăși concepțiile depășite
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
altă perioadă ulterioară, din 1948. În 1907, tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München, unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase. Un an mai târziu, ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann, unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului . Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă, ea a petrecut trei ani studiind în München. În 1911, Edith s-a întors în Transilvania, unde a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani (pictură pierdută) și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt, Viena. Din jurul anului 1846, Theodor trăiește în Transilvania, apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz, care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat. Predă pictura în Sibiu, la Galeriile de Artă Brukenthal, unde în 1847 o întâlnește, ca studentă, pe viitoarea sa soție, Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
un timbru benevol pentru susținerea aviației ("Timbrul A.R.P.A."), care din 1930 va deveni obligatoriu, sub denumirile de "Timbrul Aviației" (1931 și 1936), respectiv "Fondul Aviației" (1936). Cu fondurile obținute ARPA a înființat în 1929 două cinematografe - Cinema „Arpa” la Cercul Militar din București și unul la Câmpina - o școală de popularizare a aviației frecventată de 600 de cursanți, o școală tehnică care a brevetat o serie de 20 de mecanici de aviație și o școală de zbor cu motor la
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
anul 1930 9 piloți au obținut brevetul de pilot gradul I. ARPA a organizat filiale de propagandă aviatică în toate capitalele de județ și în orașele principale, în unele dintre acestea având școli de zbor cu sau fără motor și cercuri de aeromodelism. În cadrul ARPA au activat cpt. Mihail Pantazi în calitate de șef de pilotaj și profesor de motoare și navigație, precum și numeroși instructori ca Petre Ivanovici, Max Manolescu, Gheorghe Gherasim, Nicolae Evghenovici etc. În perioada 1930 - 1940 în școlile ARPA și-
Asociația Română pentru Propaganda Aviației () [Corola-website/Science/329676_a_331005]
-
că va media conflictul cu Anglia și în cele din urmă a declarat război Angliei, chiar dacă marina franceză nu a fost angajată în mare măsură. Prin urmare singurul potențial obstacol în fața expansiunii franceze rămâne Sfântul Imperiu Roman. Ca parte a Cercului Burgund, Țările de Jos Spaniole se află sub protecția Imperiului, datorită acordului de la Augsburg din 1548 dintre Imperiu și Sfântul Împărat Roman Carol Quintul (care fusese de asemenea rege al Spaniei), acord în urma căruia Imperiul le datorează asistență în caz
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
alocuri, o plăcere formidabilă pentru retină, sau ceva de genul. Cu toate că nu există mai multă emoție." Rafer Guzman de la "Newsday" îi oferă filmului 2 stele și jumătate, din patru, declarând: "Turbo" are inima destul de încăpătoare, pentru a face parte din cercul câștigătorilor." Cât despre recenziile înregistrare în România,putem spune același lucru: s-au bucurat de această poveste terapeutică mai bine 31.508 spectatori conform Cinemagia. Tot în cadrul aceleași platforme de film, Gloria Sauciuc,redactor Cinemagia, și critic de film, își
Turbo (film) () [Corola-website/Science/329680_a_331009]
-
la școala generală din Ocnița. La împlinirea frumoasei vârste de 50 de ani și odată cu sărbătorirea a 25 de ani de căsătorie, colegii de breaslă, din Bistrița i-au făcut o frumoasă surpriză, organizând o nuntă de argint minunată la cercul militar Bistrița, nânași fiind Alexandru și Eugenia Pugna, Matilda Pascal Cojocărița și Ștefan Cigu.Evenimentul s-a petrecut după spectacolul de lansare la Centrul Cultural Municipal Bistrița, a doua compact discuri - <nowiki>"</nowiki>M-o făcut mama jucând<nowiki>"</nowiki
Cornelia Ardelean Archiudean () [Corola-website/Science/329736_a_331065]
-
9 piese), studioul Mirebon, Bistrița și Iisuse veșnic călător produs de Studioul Libris din Brașov ( 12 piese). Colinde străbune - artista a înregistrat, prima în România,după 1989 două CD-uri cu colinde originale, cu grupul de colindători VIN COLINDĂTORII de la Cercul militar Bistrița - S-a născut un prunc în iesle, Glas Transilvan Cluj Napoca, 1996 ( 16 colinde) și albumul Hai cu toții să suim, Studio Center Beclean, 1998 (13 colinde). În anul 2003 a înregistrat cu grupul de copii Doinita al Cercului militar
Cornelia Ardelean Archiudean () [Corola-website/Science/329736_a_331065]
-
de la Cercul militar Bistrița - S-a născut un prunc în iesle, Glas Transilvan Cluj Napoca, 1996 ( 16 colinde) și albumul Hai cu toții să suim, Studio Center Beclean, 1998 (13 colinde). În anul 2003 a înregistrat cu grupul de copii Doinita al Cercului militar Bistrița, 25 de copiii, albumul de colinde Copilule cu ochi senini (17 colinde culese din satele câmpiei transilvane) Interviuri
Cornelia Ardelean Archiudean () [Corola-website/Science/329736_a_331065]
-
face Întunericul să-l constrângă să-l omoare pe Rephaim. Dragon apare și-l protejează pe Rephaim dându-i îndeajuns timp lui Thanatos să-și termine vraja, apoi îi permite lui Aurox să-l ucidă ca să o încheie. Zoey și cercul ei îl opresc și-l alungă pe Aurox, dar nu înainte ca acesta să-l rănească de moarte pe Rephaim. Disperată, Stevie Rae îl sună pe Kalona, care ajunge la timp ca să-și ceară iertare și să se roage pentru
Predestinare (roman) () [Corola-website/Science/329732_a_331061]
-
Ioan Sima.” Ioan Chezan. Tot în cadrul liceului își desfășoară activitatea și corul „Camerata Academica Porolissensis”, înființat și dirijat până în prezent de Ioan Chezan, acesta a fost fondat încă din primii ani de existență a învățământului cu profil vocațional din Sălaj. Cercul literar ” Hrană pentru minte și suflet” - coordonator prof. Lucreția Usinevici. La inițiativa doamnei prof. Mihaela Popa s-a relansat revista ”Amis” la care a colaborat și prof. Simona Ardelean. ”Dor de Eminescu”-șezătoare literară - prof. Lucreția Usinevici
Liceul de Artă „Ioan Sima” () [Corola-website/Science/329795_a_331124]
-
media în Europa este de 17.8% 28.6% din populația României se confruntă cu deteriorarea severă a locuințelor, acesta fiind procentajul cel mai mare din toată Europa De la fondarea sa în 1996, Habitat for Humanity România a spart acest cerc vicios pentru mai mult de 4.000 de familii și comunitățile lor. Când spunem condiții precare, ne referim la cocioabe din carton asfaltat, fără încălzire și fără acces la apă curentă sau wc, case ce s-au degradat atât de
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
oameni, care de cele mai multe ori nu poartă o vină directă pentru situația în care i-a adus soarta, se adaugă efectul profund negativ pe care îl are o zonă cu clădiri sau locuințe improprii și dărăpănate asupra întregii comunități locale. Cercul vicios se va propaga la nivelul întregii localități: zona sărăcăcioasă va fi evitată, investițiile vor fi din ce în ce mai puține, utilitățile nu se vor aduce până acolo, etc. Rezultatul este o ghetoizare aproape naturală din care toți au numai de pierdut. De la
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
fi evitată, investițiile vor fi din ce în ce mai puține, utilitățile nu se vor aduce până acolo, etc. Rezultatul este o ghetoizare aproape naturală din care toți au numai de pierdut. De la fondarea sa în 1996, Habitat for Humanity România a spart acest cerc vicios pentru mai mult de 4.000 de familii și comunitățile lor. Habitat for Humanity nu este un program despre cărămizi, lemn și mortar. Habitat for Humanity este un program despre și pentru oameni și schimbarea radicală a vieții lor
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
și speranță, el a format prima asociație Habitat la Beiuș, asociație care a crescut de atunci într-un mod constant și binecuvântat. După o perioadă de pregătire intensă în Statele Unite, Adrian Ciorna s-a întors în țară și împreună cu un cerc de prieteni entuziaști a organizat construirea primelor case Habitat în 1997. Un an mai tarziu erau finalizate primele trei case și primele trei familii nevoiașe s-au putut muta în propria locuință nouă. La inceputul lui 1999 urmatoarele patru case
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]