35,079 matches
-
1948, aceștia figurează în Legea cultelor. În martie 2011, numărul membrilor din România era de aproximativ 100.000. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea are un post de televiziune („Speranța TV”), dar și un post de radio („Vocea Speranței”). Canalul Speranța TV face parte din rețeaua internațională Hope Channel. De asemenea, mișcarea adventistă din România are la dispoziție și o editură - „Viață și Sănătate” -, care tipărește reviste, Biblii și diverse cărți. După 1989, Biserica Adventistă din România a început să dezvolte
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Channel International și Hope Channel Europe (). Hope Channel este un trust internațional care coordonează șase ediții regionale independente, SperanțaTV fiind cea de-a șaptea și prima produsă în Europa. SperanțaTV continuă și îmbogățește experiența acumulată din 1993 de Radio Vocea Speranței (), care face parte din același grup. Radio Vocea Speranței, SperanțaTV și Hope Media nu se angajează în partizanat politic, ci urmăresc să promoveze cauze și valori care depășesc granițele politice, etnice, naționale sau religioase. Obiectivul îl reprezintă comunicarea încrederii că
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
un trust internațional care coordonează șase ediții regionale independente, SperanțaTV fiind cea de-a șaptea și prima produsă în Europa. SperanțaTV continuă și îmbogățește experiența acumulată din 1993 de Radio Vocea Speranței (), care face parte din același grup. Radio Vocea Speranței, SperanțaTV și Hope Media nu se angajează în partizanat politic, ci urmăresc să promoveze cauze și valori care depășesc granițele politice, etnice, naționale sau religioase. Obiectivul îl reprezintă comunicarea încrederii că valorile morale și spirituale dau sens și perspectivă existenței
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
timp între 3500 î.Hr. și 5500 î.Hr. este mare. Din păcate există un obstacol insurmontabil în ceea ce privește determinarea vârstei (posibilitatea datării cu carbon radioactiv nu mai există datorită unui tratament termic). În ceea ce privește faptul că pe ele este sau nu un scris, speranțe există și în timp cercetătorii vor putea spune dacă este doar proto-scriere sau scris adevărat, în acest caz din urmă desigur vor trebui să spună despre ce fel de scris anume este vorba pe fiecare din ele (ex. pictografic, ideografic
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
persoană care nu a fost expusă în mod substanțial la ea, de obicei din cauza unui aspect nefamiliar al mâncării sau băuturii, de exemplu un miros, gust puternic sau ciudat. Procesul de "dobândire" al gustului implică consumarea mâncării sau băuturii in speranța ca vom învăța să o apreciem. În cele mai multe cazuri se consideră că această perioadă de acomodare merită parcursă, având în vedere că multe din delicatesurile lumii sunt considerate ca fiind gusturi dobândite. Câteva lucruri considerate ca fiind gusturi dobândite, in
Gust dobândit () [Corola-website/Science/304494_a_305823]
-
ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia. După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman. Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic "Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței". În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a “Venceremos”. În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă. În cursul războiului
Valter Roman () [Corola-website/Science/304507_a_305836]
-
a plăti chiria de zece cenți pe jumătate de oră. În 1934, când familia Bradbury s-a mutat în Los Angeles, California, Ray a urmat cursurile instituției Los Angeles High School, activând în cadrul clubului dramatic. În timp ce colinda prin Hollywood în speranța de a întâlni vedete, el s-a întâlnit și cu pionierul efectelor speciale Ray Harryhausen și vedeta de radio George Burns. Primii bani de pe urma scrisului i-a câștigat la 14 ani, când Burns l-a angajat să scrie pentru spectacolul
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
5 milioane de soldați. Napoleon a luat 128.000 de soldați ai Armatei de Nord și a efectuat un atac preemptiv în Belgia. El a dorit să atace forțele aliate înainte ca acestea să reușească să-și adune forțele, în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război. Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe inamicii săi. El i-a forțat pe prusaci să accepte lupta
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a fost de lungă durată: în timpul războaielor de eliberare antinapoleoniene, Deutz-ul și-a pierdut importanța ca orășel de agrement. Isaac Eberst (sau Offenbacher, cum se numea el atunci), a fost nevoit să devină, pentru scurt timp, legător de cărți. În speranța de a putea supraviețui totuși dând ore de muzică, el s-a mutat în 1816 la Köln cu întreaga familie. Om cu foarte multe talente, cantorul nu stăpânea numai diverse instrumente muzicale (chitara, flautul și vioara), ci nutrea și anumite
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
comunității evreiești, micii muzicieni au fost și ei obligați să contribuie la întreținerea unei familii ajunse între timp la doisprezece membri, uneori chiar cu câte două reprezentații pe zi. Totuși, tatăl nu a neglijat educația copiilor. El și-a pus speranțele mai ales în Jacob, căruia i-a plătit în continuare lecții de violoncel, întâi la Alexander, mai târziu la profesorul Bernhard Breuer (1808-1877), care l-a instruit pe adolescent probabil și în teoria compoziției. Breuer însuși devenise celebru în Köln
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
pentru mult timp; revoluția din 1848 a obligat plutocrația și anturajul ei bulevardier, în majoritate monarhist, să fugă peste noapte din Paris. În februarie, Offenbach a plecat la Köln împreună cu tânăra sa soție și cu fetița lor nou născută, cu speranța să aibe acolo mai multe angajamente. Se pare că muzicianul nu dispunea pe atunci de nici un mijloc de trai și a avut nevoie de o perioadă de acomodare la Köln, unde izbucniseră incidente, ca peste tot în Europa. Ca și cum nu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
în care ajunsese să facă cunoștință cu jurnalistul Jules Janin, cel mai redutabil critic de teatru parizian și viitorul său adversar, Offenbach a prezentat de-abia în 1853 o nouă compoziție publicului, idila pastorală "Le Trésor à Mathurin". Tot în speranța de a se vedea în fine reprezentat pe scena Operei Comice el a dedicat la scurt timp după aceea opera "Pépito" soției directorului acelei instituții, Madame Perrin. Rezerva Operei Comice față de compozițiile lui Offenbach a fost criticată după această premieră
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Motivul principal se pare că a fost lipsa de abilitate a artistului în chestiunile pecuniare, evidentă în cazul alocării de fonduri nepermis de mari pentru rechizite, decoruri și diverse lucrări de renovare. Ruinat, el și-a pus în 1858 mari speranțe în reprezentația operei "Orfeu în infern", o satiră la adresa vieții burgheze reprezentată de zeii olimpieni. Pregătirea reprezentației a fost plină de eșecuri: interpretul de flaut piccolo a căzut la pat în seara premierei, soprana din rolul Euridicei nu și-a
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
secolului al XIX-lea, apar semne că Lituania ar dori un tratament mai deosebit din partea conducerii imperiale, însă fără a reuși niciodată de a se bucura de vreun privilegiu. Invazia trupelor franceze din 1812 a fost considerat un act eliberator. Speranța lituanienilor a fost spulberată la scurt timp după retragerea armatelor lui Napoleon, deoarece țarul Nicolae I intensifică rusificarea regiunii. Partea de sud-vest a teritoriului lituanian care fusese anexată de Prusia în 1795 și apoi în efemerul "Ducat de Varșovia" în
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
titlul "Essai de philosophie concrète", în colecția "Idées”. Figurează pe lista autorilor interziși de către autoritățile germane. În timpul Ocupației, trăiește în zona liberă, administrată de către guvernul de la Vichy. În 1944 publică "Homo viator" la Editura Aubier. Elaborează principiile unei metafizici a speranței. Ca și Socrate, care își termina dialogul "Fedru (Phaidros)" cu o rugăciune adresată marelui Pan, Gabriel Marcel își încheie "Homo viator" cu invocarea geniului tutelar al umanității. Noua ediție este revăzută și întregită în 1963, an în care apare și
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
găsesc în Ganj Dareh în Iran. Rămășițe de capră au fost găsite la siturile arheologice din Ierihon, Choga, Mami, Djeitun și Cayonu, datând de acum 8000 și 9000 de ani în urmă. Există peste 300 de rase distincte de capră. Speranța de viață pentru caprine este cuprinsă între 15 și 18 ani. Un exemplar a avut chiar 24 ani. Caprele sunt extrem de curioase și inteligente. Cele mai multe capre, în mod natural, au două coarne, de diferite forme și mărimi în funcție de rasă. Caprele
Capră () [Corola-website/Science/304628_a_305957]
-
diminuarea comerțului, au constituit încă un factor determinant pentru emigrarea armenilor în Transilvania. Pe de altă parte, numeroși armeni din Moldova imigrați în Polonia, fiind siliți de autoritățile locale să se convertească la catolicism, s-au refugiat în Transilvania, în speranța că vor reveni în Moldova. Cum speranța aceasta nu s-a împlinit, 3.000 de familii armenești conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei - pe care l-am găsit citat anterior - au rămas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
determinant pentru emigrarea armenilor în Transilvania. Pe de altă parte, numeroși armeni din Moldova imigrați în Polonia, fiind siliți de autoritățile locale să se convertească la catolicism, s-au refugiat în Transilvania, în speranța că vor reveni în Moldova. Cum speranța aceasta nu s-a împlinit, 3.000 de familii armenești conduse de episcopul Minas Zilihtar al Sucevei - pe care l-am găsit citat anterior - au rămas definitiv în Transilvania, invitate de principele Mihail Apafi să se stabilească la Bistrița, Gheorgheni
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Maestrul este un personaj fictiv din universul Războiul stelelor, ce apare în ambele trilogii, cu excepția filmului Războiul stelelor - Episodul IV - O nouă speranță. Frank Oz a reprezentat vocea lui în fiecare film, oferind talentul său că păpușar în portretizarea din trilogia originală și Războiul stelelor - Episodul I - Amenințarea fantomei. În varianta radio a dramatizărilor Războiul stelelor - Episodul V - Imperiul contraataca și Războiul stelelor
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
ca fiind vechiul Padawan Learner; Mace Windu; Obi-Wan Kenobi (parțial, înainte ca Qui-Gon Jinn să preia responsabilitatea instruirii acestuia); Ki-Adi-Mundi; Kit Fisto și, în cele din urmă, pe Luke Skywalker. Yoda apare în toate filmele în afară de episodul IV - „O nouă speranță”. Vocea îi aparține lui Frank Oz, care în episoadele V și VI era și cel care mânuia păpușă Yoda. În episoadele I ÎI și III Yoda este complet generat pe calculator.
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
în oraș și să sufere de foame, (rațiile de pâine scăzuseră până la 180 g pe zi), să încerce să traverseze linia frontului și să ajungă la mila sovieticilor, sau să încerce să traverseze podul de ghiață spre portul Pillau în speranța că vor găsi un vapor care să-i evacueze spre Germania. Sute de oameni au ales să traverseze linia frontului, iar cam 2.000 de femei și copii pe zi au ales să traverseze pe jos podul de ghiață. Erich
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
23 iulie 1881 Tratatul Frontierelor, Țara de Foc devenind atât pentru Argentina (22.000 km), cât și pentru Chile (50.000 km) un important areal geopolitic introdus în programele naționale de colonizare. Ambele state considerau noile frontiere ca provizorii în speranța că numai o colonizare masivă și rapidă a acestor teritorii sub-populate va decide granițele definitive. În anul 1884, primul guvernator argentinian, Felix M. Paz, și-a stabilit reședința la Ushuaia. Guvernul național argentinian și Administrația Guvernului Teritorial aveau în vedere
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
o perspectivă cosmică și cu ironie. În poeziile sale, ea pune întrebări legate de sensul și scopul tuturor eforturilor și experiențelor oamenilor. Szymborska vede ființele umane ca fiind subiecte ale legilor istorice și biologice inevitabile care le pun la încercare speranțele și aspirațiile. Szymborska a folosit frecvent tehnici literare că precizia ironică, paradoxul, contradicția și atenuarea, pentru a ilumină teme filosofice și obsesii. Multe dintre poemele sale vorbesc despre război și terorism. Totuși, este important de remarcat ambiguitatea poeziei sale. Deși
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
funerară a executat pe loc pe oricine a întâlnit pe drum, pentru a păstra secretul locului de îngropăciune pentru a face imposibilă descoperirea lui. În 2004, un dig arheologic a descoperit ceea ce se crede a fi ruinele palatului lui Genghis. Speranța rămâne faptul că mormântul său ar putea fi încă găsit. Despre personalitatea hanului mongol au circulat diferite versiuni și legende. Potrivit unor izvoare, că i-ar fi dat fiului său Öghedei "„Istoria secretă a mongolilor”", un amestec de cronică și
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
refuzat, apoi la Cagliari, în , și în Gibraltar înainte de a sfârși, la 14 noiembrie, la Tanger. El și-a reluat redactarea memoriilor, începute în La Maddalena și, după câteva luni, la 27 iunie 1850, a debarcat la New York City în speranța de a-și relua activitatea de marinar. Până în martie 1851, a muncit în fabrica de lumânări a lui , cunoscut ca inventator al unui precursor al telefonului lui Alexander Graham Bell. A plecat apoi în Peru pentru a se angaja drept
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]