33,332 matches
-
Hilandar, pare a fi singurul din țară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată venerația ctitorului Milco Băiașul și a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul național al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar ornamentat după stilul vienez conținând oseminte poate din osuarul mănăstirii, o candelă de la 1856
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
ale principiilor Metro se regăsesc în Microsoft Encarta 95 și MSN 2.0, ele fiind apoi încorporate în Windows Media Center și Zune. Mai târziu, principiile Metro au fost incluse în Windows Phone, pe Microsoft.com, în versiunea actualizată a tabloului de bord al Xbox 360, în Windows Server 2012 și în Windows 8. „Metro” are la bază principiile de design ale stilului tipografic internațional. Stilul se întrevedea deja în Windows Media Center pentru Windows XP Media Center Edition, unde textul
Metro (limbaj de design) () [Corola-website/Science/330153_a_331482]
-
construit propriile lunete și le-a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei, pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
protecție este montată mai sus iar farurile din față sunt incorporate (în afară de L), blocuri optice în spate mărite și dotate de lumini de mers înapoi (TS), frâne asistate pe toate modelele (în afară de berlina L), torpedoul redesenat (fără L) cu un tablou de bord mărit, extractoare de aer laterale horizontale din negru mat ți eliminarea capacelor de jenți. Versiunea L, ce își vede puterea redusă la 50 cai, se alimentează cu benzină standard. În 1978, gama se compune din 12 (fără litera
Renault 12 () [Corola-website/Science/330292_a_331621]
-
căreia a scris lucrările: "Neamul Șoimăreștilor", "Pădurea Vulturilor", "Luceafărul de ziuă" (balet cu cor după o baladă maramureșeană), "Inger și demon" (după poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
Surâsul orelor și Tripticul artei italiene, din volumul Copacii înalți; pentru că a privit toate problemele omenești, inclusiv raporturile cu Natura prin prisma Culturii, prin cunoștințele sale de Literatură, de Pictură și de modificare permanentă a convențiilor din acestea. De asemenea, tablourile sale înfățișând grădini, livezi, „copaci înalți”, cuprindeau trimiteri la imaginația constituită în Cultura europeană; printr-un citat , ori printr-o aluzie se refereau la imaginile grădinii biblice, la idilicele peisaje antice stabilite deja prin convenție, la conținutul și imagistica din
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
palatului din secolul al XVIII-lea s-au numărat Giuseppe Rossi, un pictor de fresce italian care a împodobit camerele cu picturi "trompe-l'œil", Francesco Fumo și Pietro Innocente Comparetti. Urmând exemplul reginei Maria Casimire, care a comandat un tablou cu ea în postura de zeiță pentru plafoanele palatului, Elżbieta Sieniawska a împodobit Vestibul de Jos cu o frescă cu Flora. La inițiativa ei pereții camerelor regale au fost acoperiți cu catifea din Genoa. De asemenea pereții de la etajul al
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
lui Anne - Louis Girodet. La sfârșitul anului 1814, revine la Varșovia și în anul 1819 are prima expoziție de arte frumoase. Această expoziție îl face să devină celebru în cercurile artistice din capitala ducatului, el primind medalia de aur pentru tabloul „"Saul se înfurie pe David"” realizat în perioada 1812 - 1819 (tabloul se află astăzi la Muzeul Național din Varșovia). Datorită acestui eveniment, Brodowski reușește ca în anul 1820 să obțină postul de profesor de desen și pictură în cadrul Secției de
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
și în anul 1819 are prima expoziție de arte frumoase. Această expoziție îl face să devină celebru în cercurile artistice din capitala ducatului, el primind medalia de aur pentru tabloul „"Saul se înfurie pe David"” realizat în perioada 1812 - 1819 (tabloul se află astăzi la Muzeul Național din Varșovia). Datorită acestui eveniment, Brodowski reușește ca în anul 1820 să obțină postul de profesor de desen și pictură în cadrul Secției de Arte Frumoase a Universității din Varșovia. După patru ani de profesorat
Antoni Brodowski () [Corola-website/Science/329130_a_330459]
-
istoria țării, Secolul Renașterii Poloneze. Sigismund al III-lea ( 1587 - 1632 ), Wladyslaw al IV-lea ( 1632 - 1648 ), Jan al II-lea Casimir ( 1648 - 1668 ), toți membrii ai dinastiei Waza, și-au pus la dispoziție colecțiile și au fondat galeria de tablouri a palatului regal din Varșovia. Astfel, Wladislaw al IV-lea a donat printre altele o imensă colecție de picturi semnate de Rubens, iar Jan Casimir mai multe tablouri semnate de pictorul olandez, Rembrandt. Urmând exemplul regal, s-au adunat colecții
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
Waza, și-au pus la dispoziție colecțiile și au fondat galeria de tablouri a palatului regal din Varșovia. Astfel, Wladislaw al IV-lea a donat printre altele o imensă colecție de picturi semnate de Rubens, iar Jan Casimir mai multe tablouri semnate de pictorul olandez, Rembrandt. Urmând exemplul regal, s-au adunat colecții importante și în castelele latifundiarilor polonezi. Invazia armatei suedeze în Varșovia, petrecută între anii 1655 - 1656, a adus după sine o catastrofă culturală în sensul distrugerii clădirilor istorice
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
de către negustorul Petru Fiorentini ce a trăit la Varșovia. De asemnea exponatele muzeului au fost întregite cu colecția de sculptură antică a regelui Stanislaw August Poniatowski. În această perioadă este de semnalat și achiziția de către muzeu dintr-o licitație de tablouri din colecția arhitectului I. P. Weyer din Koln, a 36 de pânze, printre care: „"Sfânta Familie"” a lui Jacob Jordans, „"Madona cu pruncul"” al lui Pinturicchio, etc. După ce colecția a fost reunită, s-a trecut la faza a doua, la găsirea
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
000 de opere de artă. O data cu anul 2012, galeriile permanente ale Muzeului Național din Varșovia au suferit amenajări revoluționare. Astfel, curatorii au rearanjat majoritatea galeriilor de artă din incintă și au completat galeriile cu exponate noi luate din depozitele muzeului. Tablourile au fost așezate în simeze pe criterii tematice cum ar fi: peisaje, naturi statice, peisaje urbane, mitologice, biblice și nuduri. Lucrările nu au fost aranjate în ordine cronologică și operele artiștilor italieni, olandezi, flamanzi, polonezi și germani au fost puse
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
ierarhia temelor create de arta renanscentistă și caraterul formator al picturii. Această galerie se împarte în trei secții. Etajul al doilea al muzeului prezintă teme biblice celebre, mitologie și/sau alegorice. La primul etaj este expoziția de peisagistică formată din tablouri cu conținut eroic, altele "doar frumoase" sau realistice. Parterul este rezervat naturilor statice și al lucrărilor tematice. Galeria de artă poloneză veche expune o mare varietate de efigii care scot în evidență mulțimea de artibuții pe care-l are portretistica
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
la Rijksmuseum din Amsterdam. În pictarea peisajelor, temele preferate au fost scenele biblice și cele fantastice, un exemplu în acest sens fiind o pânză epică cu multe personaje care are subiectul din Vechiul Testament, intitulat „"Moise, storcând apă din piatră"” (1714), tablou care este păstrat la Muzeul Național din Varșovia. Imaginea pictată are pe fundalul ei un peisaj sumbru stâncos, reprezentarea oamenilor adunați în grupuri plastice, eliberează vizual bucuria participării la această minune. Peisajul fantastic și interpretarea sculpturală a figurilor omenești sunt
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
Wyczółkowski, Władysław Podkowiński și Józef Pankiewicz. Gerson a scris comentarii de artă și a publicat o carte de anatomie pentru artiști. O mare parte din opera sa a fost furată de către Germania nazistă în cel de al doilea război mondial, tablouri inestimabile care nu au fost niciodată recuperate. Wojciech Gerson s-a născut în Varșovia pe timpul Revoltei din Noiembrie împotriva rușilor. El s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din Varșovia în anul 1844 și a absolvit-o cu „"magna
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
origine neromână. În ambele provincii a urmat o puternică politică de colonizatoare (vezi și: Colonizarea Basarabiei) și germanizare/rusificare, astfel că în Bucovina procentajul românilor a scăzut de la 85.3% în 1776, până la 34.4% în 1910. În Basarabia același tablou, dacă în 1817 români erau 86%, atunci în 1898 numai 47.6%. Spre deosebire de ucraineni, a căror procentaj în Ducatul Bucovinei a crescut de la 10.7% la 38.9%, în Basarabia de la 6.5% la 19%. Marea Unire din 1918 a
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
aceasta fiind primul său succes artistic. Wyczółkowski vizitează Expoziția Universală de la Viena, din anul 1873, după care se mută la Munchen. Mai târziu, studiază în atelierul pictorului Alexandru Wagner în Ungaria la Academia de Arte Frumoase din Budapesta. Aici pictează tablourile „"Studium starej kobiety w czepku"” () și „"Studium Włoszki"” (). Se întoarce în Polonia și între anii 1877 - 1879 urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cracovia, fiind fascinat de metodele de lucru ale lui Jan Matejko. Sub influența puternică a maestrului
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
în Polonia și între anii 1877 - 1879 urmează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cracovia, fiind fascinat de metodele de lucru ale lui Jan Matejko. Sub influența puternică a maestrului Matejko, Leon Wyczółkowski pictează o serie de portrete și celebrul tablou „"Ucieczkę Maryny Mniszchówny"” (). În 1878 vizitează Expoziția Universală de la Paris, ocazie cu care ia contact cu opera lui Claude Monet. În 1880, se întâlnește cu Adam Chmielowski (preotul Brother Albert, , fondatorul congregației Albertine Brothers and Sisters) și se stabilește la
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
concluziile lor științifice cu studiile sale detaliate. El s-a inspirat dintr-o mare varietate de surse, de multe ori exotice sau chiar biblice, dar neglijent traduse înapoi în folclorul și tradiția polonez, și motivele din propria sa pictură. Dintre tablouri sale cele mai cunoscute se numără "Błędne koło" (Cercul nebun, 1895-1897), "Melancolia" (1890-1894), "Natchnienie malarza" (Muza pictorului, 1897), "Wizja" (O viziune, 1912), seria Thanatos, precum și Bajki (basme), și multe altele. Multe dintre picturile sale sunt autoportrete în costume elaborate, o
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
mulțime de pictori polonezi cum au fost Stanisław Grocholski și Alfred Wierusz-Kowalski. Similar la München au venit Roman Kochanowski și Władysław Czachórski. În Munchen era și Ignacy Korwin Milewski, mare colecționar, protector și patron al artelor. Majoritatea celor 200 de tablouri colecționate de el sunt acum expuse la Muzeul Național din Varșovia. Munchenul era denumit în glumă „"Călugării"” sau „"Bavarezii atenieni"”. Între anul 1836 și primul război mondial numărul polonezilor munhenezi era de circa 600 de persoane (din care aproximativ 322
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
gură îi curge spumă. Femeia este agățată de gâtul calului cu ambele brațe cu ochii închiși, părul ei zburlit împletindu-se cu coama calului. Pânza are peste 3 metri în înălțime, rezultând figuri în mărime naturală. Se spune că acest tablou descrie orgasmul feminin. Gama de culori este destul de îngustă fiind compusă din negru, maro și gri în contrast cu alb și galben. Imaginea este împărțită în zone de lumină și întuneric (clar-obscur). Colțul din stânga sus este iluminat, atrăgând atenția asupra figurii feminine
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
1893 au fost consecința dramei tot mai mari provocate de o iubire neîmpărtășită. În viziunea sa, Podkowiński ridică extazul erotic la valoarea absolută de putere cosmică și factor determinant al condiției umane, în conformitate cu tendința psihologică a acelor vremuri. Pregătind executarea tabloului imens, Podkowiński a folosit metoda academică prin schițe pregătitoare care corespund versiunii finale, diferind ușor una de alta prin mărime și culoare. Schema de culori era redusă, variind de la versiunea ultramarină (variantă pierdută), spre variantă animată cu verde, la cele
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
iar tensiunea dintre lumină și umbră a fost mai bine polarizată. Aceasta ar putea fi rezultatul dramei private a artistului și al îndelungatei sale boli pulmonare (a murit de tuberculoză la doar 28 de ani). Podkowiński a început să picteze tabloul în Varșovia între 1893 și 1894. Procesul de creare a durat cel puțin trei luni și, în conformitate cu spusele unui prieten, Podkowiński, aflat în faza terminală a bolii "a pictat din pat", așa terminând lucrarea. Pictura a fost prezentată la expoziția
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
putea fi Ewa Kotarbińska, pe care a întâlnit-o în timpul șederii sale de vară într-un palat lângă Varșovia. Deși ea era o femeie brunetă, unele surse susțin că familia ei a văzut o asemănare între ea și femeia din tablou condamnându-l aspru pe artist. După moartea lui Podkowiński pictura a fost restaurată de Wiktor Urbański. Lucrarea restaurată a fost împrumutată altor expoziții din Łódź, Cracovia, Moscova și Sankt Petersburg. În cele din urmă, pânza a fost achiziționată de către Feliks
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]