36,294 matches
-
baschet, karate etc. Cel mai titrat club sportiv din orașul Năvodari este clubul de fotbal AFC Săgeată Năvodari, care a evoluat în sezonul 2013-2014 în premieră în Liga 1. Un alt club sportiv titrat este CS Năvodari care are în componență mai multe sporturi sprecum rugby, box, handbal sau volei și care este reprezentat de clubul de rugby CS Năvodari în Divizia Națională.
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
la 12km de Reghin. De la gara CFR, în continuarea străzii Gării, la aproximativ 3km, se află localitatea Ideciu de Jos (cunoscută și ca "Untereidisch" sau "Alsoidecs"), atestată în anul 1319. La est se învecinează cu comuna Solovăstru care are în componență satul Jabenița. Municipiul Reghin are o suprafață de 7.282 ha, din care: 785 ha curți și clădiri; 62,5 ha străzi, 41,61 ha parcuri și zone verzi; 1.334 ha intravilan; 4.345 ha suprafețe agricole și 624
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
o economie dinamică, datorită în mare parte investițiilor externe făcute în ultimul deceniu. Prelucrarea lemnului, confecțiile și marochinăria constituie principalele domenii ale industriei. Primarul municipiului Sebeș este Alexandru Dancilă, ales în iunie 2012 pentru un al doilea mandat (precedentul 2003-2008). Componența Consiliului Local Sebeș (19 de consilieri) ales în 10 iunie 2012 este următoarea: Orașul Sebeș este înfrățit cu alte patru orașe: De asemenea, administrația municipiului Sebeș dezvoltă relații de prietenie cu localitatea Zangye din China și a purtat discuții pentru
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
pentru grădini de legume și zarzavaturi. Între pădurile statului există păduri particulare. După războaiele daco-romane din anii 101-106 d.Hr., încheiate prin victoria armatelor romane conduse de împăratul Traian și prin cucerirea Daciei, zona actualului oraș nu a intrat în componența noii provincii create. Împăratul Traian a fortificat granița de est a Daciei pe linia Oltului, construind cunoscuta "Limes alutanus", format din castre și cetăți de o parte si de alta a râului Olt, de la Dunăre (din zona Islazului de astăzi
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
Înființarea oficială a orașului Turnu, actualul Turnu Măgurele (s-a numit astfel spre a se deosebi de Drobeta Turnu Severin și Turnu Roșu) s-a hotărât la data de 27 februarie 1836 pe timpul domnitorului Alexandru Ghica. Turnu Măgurele are în componența administrativă și cele două cartiere vechi ale așezării, Măgurele și Odaia, precum și noul cartier, Taberei (cunoscut popular sub denumirea de "„Catanga”", pentru că ridicarea acestui cartier a început în anii 1960 când în Africa, mai precis in provincia Katanga din Zair
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
Cele 3 coloane care simbolizează câte unul dintre cei 3 soldați gălățeni morți în Afganistan, sunt construite în stil Doric, Ionic și Corintic, exact ca simbolurile masonilor. Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galațiului. Are în componență și un mausoleo dedicat celor morți pentru apărarea patriei noastre. Construit în perioada comunistă, în fața cinematografului Țiglina, coloana reprezintă progresul patriei socialiste. Monumentul va fi restaurat. Se găsește în cimitirul Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar și
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Alte denumiri importante care mai apar după anul 1437 sunt: "Zerna", "Villa Czerne" și "Zernyest". Orașul Zărnești s-a dezvoltat pe vechiul așezământ al localității "Zârnești", atestarea documentară a orașului fiind din anul 1367. Localitatea Tohan, care astăzi intră în componența orașului, a fost atestată documentar în anul 1294, situându-se printre cele mai vechi așezări din România care și-au păstrat un fond național nealterat. În anul 1951, Zărnești a fost declarat oraș, din el facând parte și localitatea Tohanu
Zărnești () [Corola-website/Science/296995_a_298324]
-
în anul 1294, situându-se printre cele mai vechi așezări din România care și-au păstrat un fond național nealterat. În anul 1951, Zărnești a fost declarat oraș, din el facând parte și localitatea Tohanu Vechi. În anul 1968 în componența orașului Zărnești a intrat și localitatea Tohanu Nou. Datorită diversității formelor de relief existente pe teritoriul și în jurul localității, practicarea meseriilor legate de agricultură și creșterea animalelor au fost principalele îndeletniciri ale zărneștenilor până acum nu foarte mulți ani. Procesul
Zărnești () [Corola-website/Science/296995_a_298324]
-
Orașul Comănești se întinde pe o lungime de 12 km de la punctul PECO-ȘIPOTENI până la podul care face legătura cu Straja, iar distanța este măsurată pe stăzile: Moldovei, Republicii (până la bariera CFR-ului), Ștefan cel Mare, Dumbravei și Minerului. Cartierele din componența orașului sunt amplasate de o parte și de alta a zonei prezentate mai sus. Rețeaua de drumuri a orașului este asfaltată în totalitate. Prima linie de transport public local de călători a fost de la PECO-ȘIPOTENI până la podul care face legătura
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin culturile agricole. Pe lunca Oltului a existat o vegetație tipică: păduri de plută, arin, răchită, care au fost defrișate făcând loc culturilor agricole. Municipiul are în componența sa și următoarele localități: Capu Dealului, Zlătărei, Zărneni și Valea Caselor. Teritoriul municipiului este străbătut de două cursuri de apă: râul Olt în partea de est și pârâul Peșceana la sud. Apa subterană este cantonată în două straturi, unul la
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
aflau 2 biserici (una zidită de localnici, alta de principesa Trubetzkoi), și o școală datând de la 1856. Restul localităților orașului actual alcătuiau comuna Țintea, ambele comune făcând parte din plasa Filipești a județului Prahova. Tot atunci, comuna Țintea avea în componență satele Țintea, Dâmbu și Liliești, totalizând 1240 de locuitori. Ea avea atunci o școală și trei biserici, precum și o pepinieră de viță americană deținută de statul român. În 1925, comuna Băicoi avea 5946 de locuitori, în satele Băicoi, Cotoiu și
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
Sfinții Împărați Constantin și Elena din Băicoi” fiind chiar monument istoric. Aceste lăcașe sunt dispuse geografic în toate cartierele astfel: De câțiva ani, prin truda părintelui D. Iarca, funcționează la ieșirea din oraș, schitul-bisericuță „Popasul Călătorului”. Orașul Băicoi are în componență următoarele localități: Stema orașului Băicoi este un scut despicat. Prima parte, tăiată, cuprinde sus, în câmp verde, trei lacrimi de argint; în câmp inferior, pe azur, se află o acvilă bicefală ieșindă de argint. În partea din stânga, pe azur, sunt
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
de vedere geografic orașul Luduș este situat la intersecția dintre paralele 24 07’ longitudine estică și 46 29’ latitudine nordică, la 279 m altitudine. Ludușul ocupă peste 67 km² si circa 1% din suprafața județului Mureș. Administrativ orașul are în componența sa localitățiile Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja și Roșiori, cele mai însemnate fiind Gheja cu peste 1.500 locuitori și Roșiori cu 900 locuitori. Orașul Luduș se găsește pe ambele maluri ale râului Mureș, pe drumul național DN15, între Turda
Luduș () [Corola-website/Science/297020_a_298349]
-
politico-administrativ, Bocșa a fost declarată oraș începând cu 1 ianuarie 1961 și a luat ființă prin unirea comunelor Bocșa Română, Bocșa Montană și Vasiova (cărora li s-au alăturat anterior localitățile Bichistin, Altwerk și Neuwerk). Festivaluri: Orașul Bocșa are în componență să și cartierul Bocșa Montană care inițial a fost comună Bocșa Montană și care prin Deciziunea nr. 46.713 din 25 iulie 1931 a Ministerului Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale a fost declarată stațiune climaterica. Conform suscitatei deciziuni "Localitatea climaterica
Bocșa () [Corola-website/Science/297018_a_298347]
-
Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileștilor, acolo unde fluviul începe să-și adâncească cel de-al doilea meandru, respectiv la 43˚, 58΄ și 14˝ latitudine nordică și 22˚, 56΄ și 40˝ longitudine estică. În prezent, Calafatul include în componența sa administrativă și satele Ciupercenii Vechi, Basarabi și Golenți. La sud și sud-vest, peste Dunăre, se află Bulgaria. Spre sud-est, la o depărtare de 14 km, se găsește comuna Poiana Mare, una dintre cele mai mari așezări rurale din țară
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Timișoara are pentru prima dată, după Revolție, un viceprimar de etnie maghiară reprezentant al partidului UDMR. Nicolae Robu a fost reconfirmat în funcția de primar al municipiul Timisoara, el fiind preferat de 52,9% din alegatorii prezentați la urne. Pentru componența istorică a Consiliului Local Timișoara vezi: Guvernarea locală din Timișoara. În 2003 au fost înființate „Consiliile Consultative de Cartier” ca „instrumente de participare cetățenească pentru îmbunătățirea procesului decizional în administrația publică locală, în scopul realizării în comun a unor acțiuni
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
care în anii următori va construi "Imperiul Hermes". În forma administrativă actuală, municipiul Slobozia este format din orașul Slobozia propriu-zis și cartierele Bora și Slobozia Nouă. Orașul propriu-zis este împarțit în urmatoarele cartiere: Primarul orașului este Adrian-Nicolae Mocioniu, din PSD. Componența Consiliului Local Slobozia, ales la 1 iunie 2008 (21 membri): Prefectul județului Ialomița este domnul Mocănescu Georgian iar subprefecții Bitea Cristian-Vasile și Marin Silviu. În urma alegerilor locale din 1 iunie 2008, componența Consiliului Județean este următoarea: Consilieri județeni (30): Instituția
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
cartiere: Primarul orașului este Adrian-Nicolae Mocioniu, din PSD. Componența Consiliului Local Slobozia, ales la 1 iunie 2008 (21 membri): Prefectul județului Ialomița este domnul Mocănescu Georgian iar subprefecții Bitea Cristian-Vasile și Marin Silviu. În urma alegerilor locale din 1 iunie 2008, componența Consiliului Județean este următoarea: Consilieri județeni (30): Instituția comunală a Sloboziei a luat ființă la 9 august 1864 când, în conformitate cu legea comunală de la 2 aprilie același an, a fost ales primul Consiliu Comunal (localitatea avea atunci 285 de case și
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
său, liberalul Florin Gherman, din partea Convenției Democrate. Rezultatul turului al doilea a fost: Ioan Pinter - 10.399 voturi, cu care a câștigat, Florin Gherman - 5.143 de voturi. La 22 iunie 1996 s-a constituit Consiliul Local, care avea în componență: Viceprimari fost aleși Gabi lonașcu și Nicolae Costea. La 4 iunie 2000, Ioan Pinter va câștiga al treilea mandat de primar al Sloboziei. Candidând din partea PDSR, el va acumula în turul al doilea 66,4% din voturi, în competiție cu
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Orșovei. 1660 - Orșova este stăpânită de otomani, este reședință de sandjeac; localitatea civilă este un sat de pescari și de agricultori. 1739 - 1740 - pentru a stăpâni Orșova, turcii construiesc “Canalul Cernei” (~ Diernei). 1790 - prin pacea de la Sistov, Orșova trece în componența Austriei. 1772 - 1870 - Orșova face parte din "Regimentul grăniceresc". 1829 - se termină lucrările la șoseaua Caransebeș - Orșova. 1830 - Orșova devine însemnat punct în navigația pe Dunăre, sediul unor agenții de navigație. 1834 - 1846 - se construiește șoseaua de pe malul stâng al
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
februarie 1968, Orșova este inclusă pentru prima oară în județul Mehedinți, pierzând o serie de instituții: judecătoria, notariatul, agențiile de navigație. 1966 - 1974 - are loc strămutarea orașului ca urmare a construirii sistemului hidrotehnic și de navigație “Porțile de Fier”; în componența noului oraș intră și satele Jupalnic, Tufări, Coramnic. 1990 (noiembrie) - orașul primește statut de municipiu. Actualul oraș nu se află pe vatra orașului vechi, deoarece acesta a fost mutat mai sus față de nivelul Dunării, în prima parte a anilor '70
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
De altfel, în vecinătatea orașului Mizil se află o zonă considerată rezervație hidrologica cu izvoare minerale — Băile Boboci. Suprafața totală a zonei administrative a orașului este de 1931 ha, din care 432 ha intravilan, 1499 ha extravilan. Orașul are în componență și localitatea Fefelei. Școala, în Mizil, a fost construită în 1855, de către boierul Ion Carnaciunescu, dar carte a început să se învețe de prin 1838. În urma stăruințelor lui Leonida Condescu, prin 1902, lua ființă în Mizil și o Școală elementară
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
Neamț și-a luat numele cetatea din apropiere, Cetatea Neamț, respectiv Mănăstirea Neamț. Toponimul Neamț s-a extins asupra loculului și ținutului care și-a avut centrul în oraș sau la cetate. În cele din urmă a intrat și în componența numelui Piatra, care din Piatra lui Crăciun (în ), cum se numea la început, a devenit Piatra Neamț. Cetatea, aflată deasupra târgului, va avea cea mai înfloritoare perioadă în timpul lui Ștefan cel Mare care o include în sistemul defensiv de cetăți ce
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
face parte din plasa Baltă. Acum are loc separarea puterii administrative de cea judecătorească, problemele administrative ale județului sunt rezolvate de o Cârmuire, iar cele litigioase de Tribunal. Din anul 1859 până în 1864, Țăndăreiul a avut statut de sat în componența căruia intrau câteva cătune. După aplicarea Legii comunale elaborate de către domnul A.L.Cuza, devine comună, reședința plasii Baltă.În legătură cu populația localității, cea mai veche informație provine din anul 1861, când Țăndăreiul, cu cătunele Câineasca, Strachina și Musteanca avea 261
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
comunistă, comunele au trecut în raionul Sinaia din regiunea Prahova. În 1952, localitățile Podu Vadului, Breaza de Jos și Breaza de Sus au fost contopite în unitatea administrativă denumită "Breaza" și declarată oraș, și arondată raionului Câmpina din regiunea Ploiești. Componența actuală o are din 1968, când a fost arondat județului Prahova. Conform documentelor de arhivă, Breaza a fost în stăpânirea mai multor familii de boieri și dregători ai țării, printre care spătarul Drăghici și vistierul Udriște (anul 1538); Elena Cantacuzino
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]