34,136 matches
-
spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic nimic.20 Într-o scrisoare din 19 octombrie 1913 către Lucy Mary Donnely, Russell relatează eșecul încercării sale de a-l convinge pe Wittgenstein să renunțe la acest proiect. Iată care au fost răspunsurile lui Wittgenstein la întâmpinările lui Russell: „I am spus că acolo va fi întuneric, iar el mi-a spus că urăște lumina zilei. I-am spus că va
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viață pe care dorea să o ducă de acum înainte. Mai târziu, își va aminti cu nostalgie de perioada pe care a petrecut-o în Norvegia până în vara anului 1914. Spunea că pe atunci „spiritul său era aprins“24. Era convins că gânduri importante pot vizita doar mintea celui ale cărui O VIAȚĂ DE EROU? 29 relații cu sine și cu ceilalți sunt pe deplin clare, libere de orice ambiguitate și compromis. Din Viena, unde călătorește de Crăciun, cu regretul că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
A rămas pentru totdeauna în Anglia. * * * Ramsey, pe atunci cel mai bun cunoscător al Tractatus-ului, pe care Wittgenstein i-l explicase în lungile lor convorbiri din Austria, ca și Keynes, gazda lui la Cambridge, au încercat din nou să-l convingă să revină la filozofie. Keynes l-a asigurat de disponibilitatea Universității de a-i facilita întoarcerea în lumea academică. De data aceasta, Wittgenstein s-a lăsat înduplecat. După ce eșuase ca învățător de țară, după ce terminase construcția casei surorii sale, după ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Francis Skinner, care i-a devenit în scurt timp tot atât de apropiat cum i-a fost pe vremuri David Pinsent. Skinner era un foarte promițător student în matematică, care ajunsese la Cambridge în anul 1930. Profesorii, colegii și familia lui erau convinși că va face o frumoasă carieră academică. Era un tânăr foarte timid, modest și deosebit de inteligent. Atrăgea în mod deosebit atenția prin nevinovăția lui copilărească, printr-o naturalețe extremă. De aceea exprimările și reacțiile lui nu aveau nimic banal. Era
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
avut valoare și mi s-a părut întotdeauna foarte bizar că filozofia lui poate fi văzută ca banalizare a filozofiei sau drept neluare a ei destul de în serios.“87a Pe prietenii care îi frecventau cursurile, Wittgenstein se străduia să-i convingă să nu facă din filozofie o profesie. Am amintit deja că obișnuia să-i întrebe pe acei dintre studenții lui de care se apropia de ce studiază filozofia. Aprecia că îndeletnicirea cu filozofia este de cea mai mare însemnătate dacă ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege mai bine de ce Wittgenstein s-a gândit în mod serios că va trebui să 72 GÂNDITORUL SINGURATIC părăsească definitiv Universitatea și să o rupă cu filozofia și de ce a încercat să-și convingă prietenii să evite să facă din filozofie o profesie. Întrebarea care l-a preocupat continuu după ce a scris Tractatus-ul, întrebare la care nu a reușit niciodată să găsească un răspuns satisfăcător, a fost cum ar putea împăca munca lui în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
brun. Își dorea însă ca accesul la aceste însemnări să fie strict limitat. Ele urmau să fie puse la dispoziția altor persoane numai cu aprobarea lui expresă. Wittgenstein protesta împotriva oricărei relatări publice a vederilor prezentate în lecțiile sale. Era convins că ele vor deveni în acest fel obiect al distorsiunilor sau al plagiatului. Alice Ambrose, care a făcut parte din cele două grupuri de studenți alese de Wittgenstein pentru a le dicta Caietele, lucra în această perioadă la o teză
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria O VIAȚĂ DE EROU? 85 sau slăbiciunea tuturor concepțiilor susținute de noiă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
filozofie care este caracterizată negativ prin respingerea sinteticului a priori și a metafizicii speculative a idealismului german“ (op. cit., p. 22). Încadrarea Tractatus-ului în această tradiție de gândire nu va surprinde din partea unui autor care afirmă că Wittgenstein „ar fi fost convins că întrebările metafizice vor fi eliminate doar printr-un criteriu al sensului, acel criteriu care stabilește condițiile ce fac enunțul adevărat“ (op. cit., p. 205). 81 Atrăgând atenția asupra recepției diferențiate a Tractatus-ului în Cercul de la Viena, Stadler nota: „Pentru Hahn
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a cuvintelor adevăr și adevărat. Autorii care argumentează pentru una sau alta din teoriile adevărului nu țin însă seama de această constatare elementară. Ei acceptă, ca o quaestio facti, că există mai multe folosiri ale termenului, dar insistă să-i convingă pe cei care îi citesc că numai una dintre ele ar fi legitimă, adică ar putea fi justificată rațional.14 Pentru Wittgenstein o asemenea pretenție se sprijină pe supoziția iluzorie că este posibilă și necesară o reglementare a folosirii cuvintelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
un fel care nu sprijină buna părere despre noi înșine ș.a.m.d. Sunt, oare, toate aceste folosiri ale expresiei doar cazuri particulare ale uneia și aceleiași imagini generale ale unui proces mintal? Sau să ne gândim la expresia „sunt convins“, folosită în exprimările : „Sunt convins că în curând va izbucni un război îngrozitor.“, „Sunt convins că vremea va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
buna părere despre noi înșine ș.a.m.d. Sunt, oare, toate aceste folosiri ale expresiei doar cazuri particulare ale uneia și aceleiași imagini generale ale unui proces mintal? Sau să ne gândim la expresia „sunt convins“, folosită în exprimările : „Sunt convins că în curând va izbucni un război îngrozitor.“, „Sunt convins că vremea va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
toate aceste folosiri ale expresiei doar cazuri particulare ale uneia și aceleiași imagini generale ale unui proces mintal? Sau să ne gândim la expresia „sunt convins“, folosită în exprimările : „Sunt convins că în curând va izbucni un război îngrozitor.“, „Sunt convins că vremea va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe care le jucăm cu el au o anumită asemănare. Și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale uneia și aceleiași imagini generale ale unui proces mintal? Sau să ne gândim la expresia „sunt convins“, folosită în exprimările : „Sunt convins că în curând va izbucni un război îngrozitor.“, „Sunt convins că vremea va rămâne frumoasă astăzi.“, „Sunt convins că în acest calcul există o greșeală.“. La întrebarea de ce în aceste exprimări folosim unul și același cuvânt, Wittgenstein răspunde: „Jocurile pe care le jucăm cu el au o anumită asemănare. Și de asemenea senzațiile care însoțesc folosirea cuvântului au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
durere și expresiile ei este distincția dintre o realitate lăuntrică, la care are acces doar subiectul, și una exterioară, publică. Această reprezentare se bazează între altele, pe observația că putem 290 GÂNDITORUL SINGURATIC ascunde adeseori ceea ce simțim sau îi putem convinge pe alții că simțim ceea ce nu simțim de fapt. Este o reprezentare care va putea fi zdruncinată doar prin raportare la acele jocuri de limbaj care ne indică cum folosim aceste expresii. Vedem atunci că tendința noastră de a distinge
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Russell, ceea ce îl motivează nu este acel vag interes pentru filozofie pe care îl întâlnim la tinerii cu înclinații spre reflecție, și cu atât mai puțin interesul pentru o carieră academică. Studiul unor lucrări ale lui Frege și Russell îl convinsese că filozofia se află în pragul unei prefaceri radicale. Cei capabili să-și însușească un nou mod de a gândi și noi instrumente de cercetare vor avea șansa de a aduce în scurt timp contribuții de însemnătate capitală. În această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viitorului filozofiei, cuprinse în cartea lui Our Knowledge of the External World, publicată în 1914, nu ne va fi greu să ne închipuim în ce spirit se desfășurau discuțiile aproape zilnice dintre Russell și Wittgenstein. Mentorul lui Wittgenstein era ferm convins că este unul din primii exploratori ai unor ținuturi cu totul noi ale gândirii. Patosul caracteristic al celor care se angajează în înfăptuirea unor reforme radicale străbate cartea lui de la un capăt la celălalt. „Din timpurile cele mai vechi, filozofia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât de greu este de convins Russell că indivizii care au o înzestrare aparte ar trebui să-și consacre resursele și puterile exclusiv producerii unei opere mari, respingând tentații care nu favorizează concentrarea deplină asupra țelului, cum ar fi tribulații sentimentale sau acele ademeniri ale vanității
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
clare. Un radicalism care îi devenise străin lui Russell. Chiar și mediul intelectual rafinat de la Cambridge, unde Russell se simțea bine, a început în curând să fie perceput de Wittgenstein drept un loc al deșertăciunii și al pierzaniei. Tot mai convins că gânduri importante nu 326 GÂNDITORUL SINGURATIC pot răsări decât în mintea unor oameni ale căror relații cu sine și cu alții sunt libere de orice ambiguitate și compromis, Wittgenstein a decis în toamna anului 1913 să părăsească Cambridge pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pătrunzătoare. După această întâlnire, Wittgenstein nu a mai dorit să-l vadă pe Russell. Când, în 1925, a vizitat Anglia, nu a încercat să-l întâlnească. La rândul său, Russell nu s-a mai străduit să păstreze contactul, să-l convingă pe Wittgenstein să revină în Anglia pentru a-și relua preocupările filozofice. Iar atunci când, în vara anului 1929, Moore l-a invitat pe Russell să facă parte din comisia care urma să-i acorde lui Wittgenstein titlul de doctor, pe
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ar avea bune motive să creadă că anumite evoluții din lumea largă nu îl vor afecta direct, indiferența sa față de suferințele semenilor va fi condamnabilă. Din această perspectivă putem înțelege mai bine de ce cu trecerea anilor Russell era tot mai convins că excelența unui om care gândește constă, în egală măsură, în WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 339 capacitatea de a produce idei și de a le exprima în mod accesibil și atrăgător.28 Trebuie să-i fi făcut plăcere aprecierea dintr-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-i ajute pe cei apropiați. Chiar și faptele socotite bune, aprecia el, sunt până la urmă menite, nu atât să schimbe starea de lucruri, cât să ne ajute să câștigăm pacea și liniștea sufletească. Prietenului său Drury îi va spune: „Sunt convins că îți vei găsi în cele din urmă drumul spre Dumnezeu dacă vei încerca să-i ajuți pe alți oameni.“31 Iar profesoarei lui de rusă de la Cambridge, care tocmai fusese aleasă într-un comitet, i-a declarat că pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
opinia curentă potrivit căreia ar fi avut loc evoluții dăunătoare deoarece oamenii au inițiat anumite schimbări sau, dimpotrivă, s-au împotrivit anumitor schimbări, Wittgenstein nota: „Dar cu ce drept spunem asta? Cine cunoaște legile după care se dezvoltă societatea? Sunt convins că nici cel mai inteligent nu are habar de ele. Dacă lupți, ei bine, lupți. Dacă speri, ei bine, speri. Se poate lupta, spera și crede, fără a crede în mod științific.“36 Lui Wittgenstein orice discurs despre legi ale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
spunea: „Marx a putut descrie tipul de societate pe care i-ar fi plăcut să o vadă, asta este totul. [Ă] El poate să-i facă și pe alții să gândească așa cum gândește el. Dar există alții care nu sunt convinși nici de faptele pe care le invocă, nici de raționamentele sale.“37 Sugestia lui Wittgenstein era că cei care vorbesc de legi ale istoriei vorbesc doar despre ceea ce cred și speră ei, adică vorbesc „la persoana întâi“, că în această
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pagini mai încolo, întâlnim următoarea exprimare semnificativă: „De la despărțirea mea de Kant și de Hegel, m-am străduit WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 363 continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]