33,003 matches
-
1770, alături de Chesarie de Râmnic, din solia mitropolitului ce prezenta la Petersburg, țarinei Ecaterina a II-a, doleanțele țării și participa, în 1772, la intervenția făcută la Focșani, pe lângă generalul rus G. Orlov. Mitropolit „al Mirelor” - precum cândva Matei de la Mănăstirea Dealu - din 27 noiembrie 1776, va avea nevoie de îngăduința canonică a patriarhului din Constantinopol pentru a ocupa scaunul de episcop al Râmnicului. Perioada râmniceană (1780-1792) a însemnat pentru F. buna organizare a vieții canonice și ritualice de sub jurisdicția episcopiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
de imnuri religioase. Logofăt - se presupune - în divanul domnesc și apoi monah, F. este în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân primul autor cunoscut din Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8 ianuarie 1392 (păstrat în copie și în traducere românească din secolul al XVIII-lea), a devenit călugăr, desigur în aceeași mănăstire. Este autorul unor scurte tropare (imnuri), numite Pripeale, incluse, alături de „psalmii aleși” (alcătuiți de Nicephoros Vlemmides
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
Țările Române al unor cântări bisericești. Menționat ca scriitor al unui document de danie voievodală către mănăstirea Cozia din 8 ianuarie 1392 (păstrat în copie și în traducere românească din secolul al XVIII-lea), a devenit călugăr, desigur în aceeași mănăstire. Este autorul unor scurte tropare (imnuri), numite Pripeale, incluse, alături de „psalmii aleși” (alcătuiți de Nicephoros Vlemmides în secolul al XIII-lea), în slujba utreniei la unele sărbători creștine. Scrise în jurul anului 1400, în slavona mediobulgară, acestea s-au răspândit curând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
Europă pe care o vede desăvârșit creștină. Sub raport strict literar, R. încearcă, în colaborare cu Octavian Bârlea, o traducere liberă a Psalmilor și scrie, de asemenea, câteva povestiri, precum Omorârea lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962; Omorârea lui Robete, pref. Nicolae Florescu, București, 2001. Repere bibliografice: Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
În 1691 scoate de sub teascuri prima sa tipăritură, Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon. Un an mai târziu, semnează pentru prima dată Antim Ivireanul. În 1694 apare Psaltirea, prima carte imprimată numai de el în românește. Egumen la mănăstirea Snagov, tipărește aici, până în 1701, paisprezece cărți (în românește, grecește, în arabă, în slavonă). În jurul lui A.I. se formează, treptat, o adevărată școală tipografică: Mihail Ștefan (sau Iștvanovici), Gheorghe Radovici, ieromonahul Dionisie Floru. Părăsind Snagovul, poate și în urma unor intrigi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în politică îi va aduce sfârșitul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este cât pe ce să-și piardă scaunul mitropolitan. Iertat, păstorește în tihnă sub Ștefan Cantacuzino. Acum înalță Mănăstirea Tuturor Sfinților (1713), astăzi Antim, unde ar fi dorit să fie înmormântat. Mai puțin iertător decât Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat îi obține caterisirea. Acuzat de vrăjitorie și de alte „meșteșuguri satanicești”, dar și de uneltire contra puterii otomane și a domnitorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
înmormântat. Mai puțin iertător decât Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat îi obține caterisirea. Acuzat de vrăjitorie și de alte „meșteșuguri satanicești”, dar și de uneltire contra puterii otomane și a domnitorului însuși, imprudentul vlădică e condamnat la surghiun, în peninsula Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. În drum spre locul exilului e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
consilier și asesor la Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Sibiului (1895-1909), este hirotonit diacon în 1900 și arhidiacon în 1901. În 1902 a fost tuns în monahism cu numele de Miron (numele său mirean de botez era Ilie sau Elie) la mănăstirea Hodoș-Bodrog de lângă Arad. În 1903 a devenit ieromonah, iar în 1908 protosinghel. A fost redactor (1898-1900) la „Telegraful român” și președinte (1905) al despărțământului Sibiu al Astrei. În decembrie 1909 e ales episcop al Caransebeșului. Ca episcop, a luptat pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
să scrie despre un om "pe care l-am cunoscut personal, alături de care am trăit, ale cărui aspirații și idealuri le-am împărtășit, pe care l-am însoțit în lungi călătorii și cu care am petrecut o perioadă în chilia mănăstirii Célestine din Paris unde se retrăsese, total deziluzionat, cu o singură dorință, ca moartea să-l mîntuiască de toate suferințele îndurate"71. Astfel s-a născut istoria ultimului cancelar al Ciprului, care militase pentru o cruciadă în secolul al XIV
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și făcînd cercetări în toată Europa. După călătoriile și studiile sale în străinătate, a petrecut mulți ani răscolind colecțiile românești, inscripțiile bisericești, mănăstirile din România și proprietăți particulare. După opinia lui Iorga, un naționalist trebuie să fie conștient de faptul că națiunea lui (ca și orice altă națiune) este un produs al istoriei. Istoria are caracteristici permanente și manifestări instructive și organice. Acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă și a stat de vorbă cu românii din toate părțile acesteia. Ceremonia comemorării a avut loc la mănăstirea Putna, unde este înmormîntat Ștefan. Iorga a reușit să stabilească legături strînse cu intelectualii români din Bucovina. A scris o carte despre experiențele sale: Neamul românesc în Bucovina. În România, a publicat o carte despre domnia lui Ștefan cel Mare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
exista încă o cale ferată spre Văleni, așa că au ajuns acolo cu trăsura, ai cărei clopoței "îi speriau pe lupi și-i avertizau pe hoți"; Iorga a fost entuziasmat: satul nu era corupt și era așezat lîngă o serie de mănăstiri "ale căror inscripții așteptau să fie descifrate". Vălenii erau un sat binecuvîntat de o atmosferă sămănătoristă (l.r.). Era pace și bună înțelegere românească, o armonie a zilelor de demult, netulburată de elementele străine care au distrus-o în alte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
părăsit țara în suferință și, îmbrăcat într-o uniformă de ofițer rus, a plecat la Odessa cu dansatoarea Zizi Lambrino ca să se căsătorească cu aceasta. După acest gest pripit, a fost arestat și, drept pedeapsă, exilat pînă în toamnă la Mănăstirea Bistrița. Carol era elevul lui Iorga. Primise cea mai bună educație posibilă și nu numai de la Iorga. Nu felul în care fusese educat constituia problema prințului Carol, ci mai curînd felul cum se comporta. Scandalul a avut un efect zguduitor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deveni un oraș de provincie. Și Viena înseamnă Austria". Iorga vedea acum prezentul din perspectiva trecutului: "și vor veni gloatele vulgare și nu vor înțelege însemnătatea mormintelor capucinilor, ceva ce ei au distrus acum pe vecie"61. Mormintele Habsburgilor din Mănăstirea Capucinilor era ultimul lucru la care se gîndeau aceste "gloate vulgare". Cîteva sute de mii din rîndul acestora l-au întîmpinat pe Hitler în spațiul imens de la "Hofburg" cu un tunet de "Sieg-Heil!" Ce devenise Viena în zilele acelea, Viena
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea Camarilei de la căderea lui în dizgrație, în 1938. Fusese surghiunit la mănăstirea Bistrița și doar intervențiile conjugate și prompte ale ambasadorului german Fabricius și ale doctorului Neubacher pe lîngă Carol (în apărarea lui Antonescu) îi salvaseră viața. Acum însă era eliberat. Carol nu alesese calea luptei, iar retragerea militară din Transilvania nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Europa rămâneau numeroase - de la uniații ucraineni la metodiștii din țara Galilor, de la greco-catolicii din Transilvania la luteranii norvegieni -, numărul creștinilor practicanți a continuat să scadă. În Spania, care se mândrea Încă, la sfârșitul secolului, cu 900 de abații și mănăstiri (60% din totalul mondial), credința activă era În declin și corelată mult prea strâns cu izolarea, bătrânețea și Înapoierea rurală. În Franța, numai un adult din șapte admitea că merge la biserică și atunci În medie doar o dată pe lună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
venețieni precum Iacopo Robusti, supranumit Tintoretto, sau Paolo Caliari, zis Veronese, au sporit fastul în reprezentarea nunții din Cana. Leonardo da Vinci a pictat una din cele mai celebre Cine în frescele din trapeza mânăstirii dominicanilor din Santa-Maria-della-Grazie din Milano. Mănăstirea Champmol în apropiere de Dijon, ctitorită de Filip cel Îndrăzneț în anul 1383 pentru a servi drept necropolă familiei regale, conservă opera sculptorului francez de origine olandeză Claus Sluter, Puțul lui Moise, unde artistul a simbolizat amestecul dintre apa și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cardinalii de la curtea din Avignon nu voiau să se întoarcă la Roma unde nu se găsea această băutură, pe care o prețuiau ca pe un al cincilea element. Tot în acest sens, vom mai menționa și invenția celebrei licori a mănăstirii Chartreuse, a cărei formulă secretă se pierde în negura vremii. Mânăstirea de pe masivul Grande Chartreuse, situat în Alpi, ale cărei baze au fost puse în anul 1084 de sfântul Bruno, semăna la început cu o alăturare de cabane din lemn
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ocupată în 1814 de către cazacii generalul Olsufiev. Pierre-Gabriel Chandon de Briailles, ginere al lui Jean Rémy Moët, cumpără domeniul în anul 1823. Astăzi, ceea ce a mai rămas din abația benedictină aparține casei Moët & Chandon, care a transformat o aripă a mănăstirii și o fostă pivniță restaurată în muzeu, în memoria glorioasă a lui Dom Pérignon, ce însuflețește încă aceste locuri. Creștinismul a fost în Franța propagatorul viei și propagandistul vinului. Moștenitoare a patrimoniului galo-roman, viticultura ecleziastică va hrăni puterea și gloria
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
înveșmântat în jumătatea de mantie oferită sărmanului amărât. Ca urmare, mărinimosul binefăcător s-a botezat în ziua de Paști din anul 334. În anul 361, acesta a înființat o comunitate religioasă în Ligugé, în regiunea Poitiers, care a fost prima mănăstire din Galia centrală. Hirotonit preot de episcopul din Poitiers, viitorul sfânt Hilariu, Martin a fost apoi numit episcop de Tours în anul 371. S-a stins din viață la vârsta de 81 de ani în sătucul Candes, lângă Chinon (care
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se bucure de rodul muncii sale împreună cu familia sa. La fel și neamurile, care sunt o familie mai mare, au nevoie de un teritoriu propriu din care să scoată pâine, să înalțe lăcașuri de cultură, mijloace de trai, școli, biserici, mănăstiri și cimitire (nu crematorii). Dar nu tot ce acuză și cere străinul e drept și nu orice răutate sau conspirație bine înveșmântată poate fi tolerată, mai ales atunci când e vorba de suveranitate, care exprimă dreptul de proprietate și de stăpânire
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
că a doua zi ofițerul poliției, securistul, ne va despărți. Eram doi oameni cu aceleași convingeri. Pentru acest fapt trebuia să fim izolați. Nu ne-am culcat și toată noaptea am depănat de toate. Părintele Nil Dorobanțu a servit la Mănăstirea Vladimirești împreună cu părintele Iovan și cu maica Mihaela care, după zece ani de temniță, a murit la Miercurea Ciuc. Am primit de la cucernicia sa, în acea noapte, împărtășanie sub formă de bucățele de prescură pe care le voi duce la Aiud
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]