33,912 matches
-
au fost dirijate de către inginerul Ivan Costacov care, datorită întârzierilor acumulate, a fost înlocuit în octombrie 1843 cu Alexandru Costinescu. Acesta a finalizat lucrarea în 1845, recepția fiind realizată în octombrie 1847. Deși avea aspectul unui arc de triumf, arcul Academiei a fost construit într-un scop strict practic, acela de a asigura comunicarea între cele două clădiri. Deasupra bolții arcului exista un coridor aflat în prelungirea unei camere nou construite, alipite casei Cazimir. Arcul era decorat cu câte două coloane
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Arcul era decorat cu câte două coloane ionice de fiecare parte a bolții și, în proiectul inițial, cu bazoreliefuri și inscripții care însă nu s-au mai regăsit în varianta finală a construcției. În 1860 Alexandru Ioan Cuza a scindat Academia Mihăileană în două instituții diferite: o instituție de învățământ superior, care a devenit Universitatea din Iași, și o instituție de învățământ liceal, Liceul Național. Arcul a existat până în 1890 când a fost demolat pentru a permite atât lărgirea străzii cât
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
criza anilor ’30, municipalitatea ieșeană a organizat în octombrie 1935 expoziția „Luna Iașilor”. Succesul manifestării a determinat municipalitatea să organizeze în primăvara următoare o nouă ediție, atât cu scop comercial dar și pentru a comemora Junimea și a marca centenarul Academiei Mihăilene, manifestări ce erau urmate de „Congresul Ieșenilor” organizat de „Asociația pentru Progresul Iașului” împreună cu „Cercul Ieșenilor din București”. Amenajări importante au fost realizate în Parcul Expoziției, cu care ocazie a fost realizată o replică la scară redusă a arcului
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
Mihăilene, manifestări ce erau urmate de „Congresul Ieșenilor” organizat de „Asociația pentru Progresul Iașului” împreună cu „Cercul Ieșenilor din București”. Amenajări importante au fost realizate în Parcul Expoziției, cu care ocazie a fost realizată o replică la scară redusă a arcului Academiei. Osvald Racoviță, primarul Iașului, declara în presa vremii: În amintirea existenței acestui arc, strada pe care acesta a fost localizat a fost numită „Strada Arcu”.
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
și desenator polonez care a făcut parte din mișcarea Tânăra Polonie. Weiss s-a născut într-o familie de polonezi bucovineni formată din Stanisław Weiss și Maria Kopaczyńska. El a renunțat la cariera de muzicolog pentru a studia pictura la Academia de Arte Frumoase din Cracovia avândul ca profesor pe Leon Wyczółkowski. a pictat, inițial, tablouri cu tematică istorică și mitologică, trecând mai apoi sub influența expresionismului insuflat de către Stanisław Przybyszewski. Weiss a devenit, mai târziu, membru al Secesiunii vieneze. Spre
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]
-
primii designeri polonezi de afișe în stilul Art Nouveau. Wojciech Weiss a studiat la Școala de Arte Frumoase din Cracovia, după care a aprofundat pictura la Paris, Roma și Florența. Din anul 1907, el a îndeplinit funcția de profesor al Academiei de Arte Frumoase Jan Matejko. În funcție de locurile pe unde a stat, acesta a pictat o serie de peisaje (Strzyżowa, Plassow și Kalwaria Zebrzydowska) precum și nuduri și portrete. Puternice influențe, Weiss le-a avut din partea lui Edvard Munch, Jacek Malczewski și
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]
-
Edvard Munch, Jacek Malczewski și Stanisław Przybyszewski. Cel din urmă a apreciat longevitatea artistică a lui Weiss precum și meritele și recunoașterea acestuia în Polonia și peste hotare. În anul 1936 a fost distins cu medalia de aur Wawrzyn Akademicki a Academiei Poloneze de Litere pentru contribuția sa remarcabilă la arta poloneză, în general. Pasiunea lui Wojciech Weiss a fost fotografia, colecția sa cuprinzând sute de fotografii de familie de la începutul secolului al XX-lea. După moartea sa, soția sa, Irene Weissowa
Wojciech Weiss () [Corola-website/Science/330472_a_331801]
-
Casele Cazimir, clădire istorică din Iași construită în jurul anului 1800 și demolată în 1963, au fost construite de spătarul Petrache Cazimir și au adăpostit, începând cu anul 1835, Academia Mihăileană, Școala de Belle Arte, Pinacoteca ieșeană și apoi Filiala Iași a Academiei Române. Spătarul Petrache Cazimir a cumpărat de la medelnicerul Ștefan Feștilă, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, un teren gol situat în vecinătatea Bisericii Talpalari pe care și-a
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
aici până la sfârșitul domniei, în 1828. Casa a adăpostit apoi, între 1831-1832, Divanul împlinitor și ulterior, după desființarea acestuia, a devenit Palatul Ocârmuitor. La 6 septembrie 1834, Epitropia Școalelor cerea cumpărarea caselor răposatului spătar Cazimir pentru a instala în ele Academia și Institutul fiilor de dregători, cerere care obținea avizul favorabil din partea Sfatului administrativ al Moldovei și era aprobată de domnul Moldovei, Mihail Sturdza. Arhitectul Jean Freywald a fost angajat de Epitropia Școalelor pentru repararea clădirii, lucrări care s-au încheiat
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
al Moldovei și era aprobată de domnul Moldovei, Mihail Sturdza. Arhitectul Jean Freywald a fost angajat de Epitropia Școalelor pentru repararea clădirii, lucrări care s-au încheiat în iunie 1835, urmând apoi amenajarea și dotarea cu mobilier. Inaugurarea solemnă a Academiei a avut loc la 6 iunie 1835 în prezența domnului Moldovei Mihail Sturdza, care a ținut o cuvântare, a consulului general al Rusiei, Rückmann, și altor notabilități străine. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
și dotarea cu mobilier. Inaugurarea solemnă a Academiei a avut loc la 6 iunie 1835 în prezența domnului Moldovei Mihail Sturdza, care a ținut o cuvântare, a consulului general al Rusiei, Rückmann, și altor notabilități străine. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie Voinescu de peste drum, ocupate de Hotelul Petersburg, unde a instalat administrația și internatul, casele Cazimir fiind folosite doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
Petersburg, unde a instalat administrația și internatul, casele Cazimir fiind folosite doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a propus în decembrie 1839 construirea unui pasaj care să treacă pe deasupra uliței. Arcul Academiei Mihăilene a fost construit în 1841 și a dăinuit până în 1890, când a fost demolat pentru a permite lărgirea străzii și construirea noii clădiri a Liceului Național. Clădirea a devenit apoi, din 1895 și până în 1948, sediul Școlii de Belle
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
de 50 de ani, între 1895 și 1950, în casele Cazimir. La 13 august 1948 a fost înființată Filiala Iași a Academiei Române; începând cu 24 ianuarie 1949 administrația acesteia și o parte a institutelor s-au instalat în clădirea vechii Academii Mihăilene, Pinacoteca mutându-se în Palatul Culturii. În iunie 1963, ca urmare a lucrărilor de sistematizare a zonei Pieței Unirii, clădirea a fost demolată, Filiala Iași a Academiei mutându-se în Palatul Calimachi. Clădirea era formată dintr-un corp principal
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
acesteia și o parte a institutelor s-au instalat în clădirea vechii Academii Mihăilene, Pinacoteca mutându-se în Palatul Culturii. În iunie 1963, ca urmare a lucrărilor de sistematizare a zonei Pieței Unirii, clădirea a fost demolată, Filiala Iași a Academiei mutându-se în Palatul Calimachi. Clădirea era formată dintr-un corp principal, cu parter și etaj de aceeași înălțime, de formă rectangulară și cu un acoperiș în patru ape, și un corp secundar, de formă cilindrică, pe jumătate angajat în
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
rectangulară și cu un acoperiș în patru ape, și un corp secundar, de formă cilindrică, pe jumătate angajat în fațada dinstre stradă, cu ferestre „oeil de boeuf” la etaj și un acoperiș în formă de cupolă. În organizarea inițială a Academiei Mihăilene sălile de la parter erau destinate a fi săli de clasă, rotonda de jos fiind rezervată ca aulă și pentru ședințe. La etaj sălile era destinate internatului iar rotonda adăpostea sala de lectură; după achiziționarea caselor Voinescu internatul a fost
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
clădirii: în curtea clădirii au fost construite atelierele de pictură și sculptură, parterul a fost folosit pentru sălile de cursuri ale școlii iar la etaj s-a instalat muzeul de pictură, în rotondă fiind expuse lucrările cele mai importante. Arcul Academiei, construit în 1841, a fost ridicat în partea dreaptă a clădirii, comunicarea cu corpul principal al caselor Cazimir făcându-se prin construirea a două încăperi, cea de la etaj având acces la acoperișul arcului. Biserica Talpalari, cu care Academia era vecină
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
importante. Arcul Academiei, construit în 1841, a fost ridicat în partea dreaptă a clădirii, comunicarea cu corpul principal al caselor Cazimir făcându-se prin construirea a două încăperi, cea de la etaj având acces la acoperișul arcului. Biserica Talpalari, cu care Academia era vecină, a funcționat ca paraclis al Academiei, comunicarea fiind asigurată printr-un pasaj în zidul de incintă al bisericii. Pe locul în care s-au înălțat casele Cazimir se găsește astăzi blocul turn de locuințe cunoscut ca blocul TAROM
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
ridicat în partea dreaptă a clădirii, comunicarea cu corpul principal al caselor Cazimir făcându-se prin construirea a două încăperi, cea de la etaj având acces la acoperișul arcului. Biserica Talpalari, cu care Academia era vecină, a funcționat ca paraclis al Academiei, comunicarea fiind asigurată printr-un pasaj în zidul de incintă al bisericii. Pe locul în care s-au înălțat casele Cazimir se găsește astăzi blocul turn de locuințe cunoscut ca blocul TAROM. Pe micul spațiu verde rămas între cinematograful Victoria
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
este numit asistent la Catedra de Geometrie a profesorului Gheorghe Vrânceanu, în 1952 lector. În 1960 obține titlul de conferențiar la aceeași catedră. În paralel cu activitatea didactică, în perioada 1952 - 1955 funcționează ca cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, la secția de geometrie. Începând cu 1965, este profesor la Institutul de Construcții. Pronin de la lucrările clasice ale lui W. Willing și Élie Cartan privind clasificarea grupurilor lui Sophus Lie, a cercetat în ce măsură metoda tensorială a lui Gheorghe Vrânceanu, utilizată
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
fundul apei și coadă pentru a înota. „Peștele umblător mexican” se hrănește cu insecte, pești mici și crustacee, preferând apele cu temperaturi mai scăzute. Ambystoma mexicanum este inclusă în lista speciilor pe cale de dispariție cu mențiunea "în pericol critic". Conform Academiei Mexicane de Stiinte, în 1998 erau 6000 de exemplare pe km pătrat, în 2003 numărul scăzuse la 1000, iar în 2008 era de numai 100. Într-o cercetare derulată în anul 2013, timp de patru luni, biologii Universității Naționale Autonome
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]
-
Pe 13 august 1859 este numit director al Școlii de profesori. Aici reformează instituția, metodele de admitere și tipurile de examinare. În acest timp scrie și o carte cu informații religioase pentru școlile secundare. Sultanul Abdulmecit înființează în 1851 o academie după modelul francez iar Ahmet Cevdet este ales drept membru permanent al acesteia. Academia nou înființată hotărăște să se scrie o istorie a Imperiului otoman iar lui Ahmet Cevdet i se dă să scrie despre perioada 1774-1826. În acest timp
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
metodele de admitere și tipurile de examinare. În acest timp scrie și o carte cu informații religioase pentru școlile secundare. Sultanul Abdulmecit înființează în 1851 o academie după modelul francez iar Ahmet Cevdet este ales drept membru permanent al acesteia. Academia nou înființată hotărăște să se scrie o istorie a Imperiului otoman iar lui Ahmet Cevdet i se dă să scrie despre perioada 1774-1826. În acest timp Imperiul otoman trece printr-o perioadă intensă de reforme și Ahmet Cevdet este trimis
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
A acumulat o experiență bogată în teoria construcțiilor navelor și a fost apreciat în acea epocă. Mai târziu a deținut și funcția de raportor al bugetului marinei. După o călătorie în Olanda, s-a stabilit la Toulon. Numit secretar al Academiei Insulelor Ioniene, a funcționat ca profesor de mecanică și fizică. A înființat Muzeul Maritim de la Toulon. De asemenea, în 1824 a înființat "Conservatoire des Arts et Métiers de l'enseignement de la Mécanique et de la Chimie appliquées aux arts". În 1832
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
Revoluția franceză. A fost un patriot militant. Astfel, în 1848 a redactat un memoriu de protest împotriva doctrinelor subversive care amenințau industria Franței. A fost președinte pe lângă Expoziția Universală din Londra din 1851. În 1822 a devenit membru străin la Academia Regală de Științe a Suediei. Încă din 1802, pe când era elev, a soluționat complet o problemă dificilă din domeniul geometriei descriptive. La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
din 1980 l-a determinat să revină în Franța. În 1976, Gürsel a publicat "O vară lungă la Istanbul", o colecție de povești. Pentru această colecție, în 1977, Gürsel a primit cel mai înalt premiu pentru literatură în Turcia, Premiul Academiei Limbii Turce. După lovitura de stat din 1980, un tribunal militar a decis că prin această colecție, Gürsel a defăimat armata turcă. În 1983, primul său roman, "Prima femeie", a fost cenzurat de către regimul militar. Deși autoritățile turce au renunțat
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]