33,831 matches
-
îți zicem noi". Ada Milea și Vița de Vie au susținut concerte în cadrul secțiunii "Muzică". StudentFestul din 2005 a avut tema "Identitate" și s-a desfășurat între 14 și 22 aprilie cu opt secțiuni "Arhitectură", "Teatru", "Foto și Film", "Dans contemporan", "Literatură" și "Muzică". La secțiunea "Literatură" au fost participat Mircea Dinescu, Daniel Vighi și Emil Brumaru, iar la secțiunea "Muzică" au participat Grigore Leșe și Ada Milea. În anul 2006 StudentFestul primește trofeul pentru "cel mai important eveniment cultural din
StudentFest () [Corola-website/Science/328402_a_329731]
-
din trei corpuri principale. Dintre acestea partea centrală este ocupată de "Sală Națională de Concerte Béla Bartók", în partea estică se află "Teatrul Festival" iar pe latura vestică se găsesc sălile de expoziție și de conferințe ale "Muzeului de Artă Contemporană Ludwig". Cele trei mari părți funcționale sunt unite printr-un înalt hol central, impozant, prin ale cărei pereți de sticlă se deschide vederea spre parcul înconjurător, Teatrul Național și faleză Dunării. Clădirea centrului cultural dispune de nenumărate alte săli multifuncționale
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
scenă de 750 m². Numărul locurilor este: 452. Prin dimensiuni și dotări tehnice, se numără printre cele mai bune săli de teatru din Ungaria. Corpul de clădire este sediul permanent al "Tatrului Național de Dans" ("Nemzeti Táncszínház"). Muzeul de Artă Contemporană Ludwig (Ludwig Kortárs Művészeti Múzeum) se află în corpul vestic, cu vedere spre Dunăre și are o suprafață de 12 700 m². La etajul întâi se află sălile destinate expozițiilor periodice, de conferințe și evenimente culturale legate de artele plastice
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
opera lui Sigismund de Luxemburg și a decorat fațadele exterioare și pereții interiori cu detalii renascentiste. Biserica Mátyás a fost renovată aproape în totalitate, păstrând o mare parte din trăsăturile sale gotice, dar evidențiindu-se în rândul operelor de arhitectură contemporane. Prin castel au trecut nenumărați muzicieni, scriitori, pictori, astronomi și tot felul de personalități din perioada Renașterii, clădirea devenind astfel unul dintre cele mai importante puncte de întâlnire din întreaga Europă Centrală și de Est. După moartea lui Matia, castelul
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
scria "„Laurvik”" sau "„Laurvig”". Stema localității este din perioada modernă și a fost acordată în 1989. Stema înfățișează un catarg cu trei vele argintii pe un scut albastru, și reprezintă tradiția maritimă a comunei. Orașul Larvik (pronunțat "Laurvig" în norvegiana contemporană) a fost fondat în 1671 de către Ulrik Fredrik Gyldenløve, care a devenit primul conte de Laurvig. Castelul său încă mai poate fi vizitat și astăzi. Larvik găzduiește domeniul Treschow, deținut actualmente de Mille-Marie Treschow, „cea mai bogată femeie din Norvegia
Larvik () [Corola-website/Science/328506_a_329835]
-
(n. 3 octombrie 1972, Romă) este un scriitor italian contemporan. După ce a absolvit facultatea în dreptul penal și s-a înscris la Tabloul avocaților definitivi a debutat în ficțiune cu românul "Crimina română", adoptat că și manual de lege și educație legală în diferite școli din Romă. Președintele provinciei din Romă
Gianluca Arrighi () [Corola-website/Science/336457_a_337786]
-
Mai târziu, ea a spus că folosirea unui pseudonim a fost un mod de a se distanța de tatăl și de soțul ei, mai celebri, dar nu a fost o încercare serioasă de a-și ascunde sexul: criticii și comentatorii contemporani se refereau mereu la "Madame" Gérard d'Houville. Creația ei literară a apărut în special în "Revue des deux Mondes" începând din 1894 și a fost foarte admirată, iar unii critici au comparat-o favorabil cu Mallarmé. Multe dintre aceste
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
curând a devenit emblematica pentru oraș, inspirându-i pe pictorii Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare influență asupra arhitecților contemporani imediat după finalizarea să. Printre structurile modelate după aceasta biserică se numără bazilica de pe Sfanțul Munte din Glogówko, construită de polono-italienii Jerzy Catenazzi, Jan Catenazzi și Pompeo Ferrari între 1675-1728 după planul original al lui Baldassarre Longhena. Planurile Rotondei din
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
(în venețiană "Fontego dei Tedeschi") este o clădire istorică din Veneția (nordul Italiei), situată pe malul Canal Grande lângă Podul Rialto. Ea a fost sediul și un spațiu restrictiv de locuit pentru negustorii germani din oraș. Potrivit unei definiții contemporane, termenul german include ceea ce astăzi ar fi considerate ca naționalități distincte. Construită pentru prima dată în 1228, clădirea a fost refăcută între 1505 și 1508, după distrugerea sa într-un incendiu. Reconstrucția a creat o clădire multifuncțională cu 4 etaje
Fondaco dei Tedeschi () [Corola-website/Science/333442_a_334771]
-
pe unde se ajunge la biserică Santa Maria del Giglio. Palatul datează din secolul al XIV-lea, când a fost proiectat că o clădire cu trei etaje. Fațadă dinspre Campo del Traghetto este rezultatul schimbărilor din secolul al XVI-lea, contemporană frescelor comandate lui Giorgione pentru fațadă dinspre canal care s-au pierdut (similar celor de la Fontego dei Tedeschi). În secolul al XIX-lea, palatul a fost înălțat cu un alt etaj. În secolul al XX-lea a fost adaptat pentru
Palatul Pisani Gritti () [Corola-website/Science/333461_a_334790]
-
timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citește la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scînteii tineretului”, este remarcat de Ana Blandiana la Poșta redacției a revistei „Contemporanul” și de Adrian Păunescu în pagina „Ave” a revistei „Tribuna”. În urma eșecului la examenul de admitere la Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu se pregătise, intenția sa fiind să dea admitere la regie film - un vis adolescentin -, proiect
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
2000; în Wurzeln im Licht/ Rădăcini în lumină, Antologie de poezie românească, Editura „Solstițiu”, Satu Mare, 2006, în Poeți români de azi/ Poètes roumains d'aujoud'hui, Bistrița-Paris, 2007; în Cartea Maratonului de Poezie - Sibiu 2007; în antologia de poeți români contemporani traduși în limba maghiară Egy zacsko cseresznye - Kortas roman koltok, trad. Balazs F. Attila, Editura AB-ART, Bratislava, Slovacia; în Antologia alcătuită de Constantin Abăluță Mi-ar trebui un șir de ani/ It Might Take Me Years, Editura Casa Cărții de
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
pentru a evidenția elementele arhitecturale originale. De la intrarea în palat dinspre Canal Grande se trece prin Sala Armelor. Ea este decorată cu steme vechi ale localităților din regiunea Veneto și simboluri ale celor șapte provincii, precum și cu lucrări ale artiștilor contemporani din Veneto. O statuie din ghips a unui leu, simbol al Republicii Venețiene, se află în centrul camerei. Primul etaj al clădirii este "Piano nobile" cu camere de primire pentru oaspeți și delegații. Pe pereți și tavane se află picturi
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
loc. Având singurele nave dintre flota franceză și marea deschisă și neavând contact cu restul flotei aliatei, ei au decis să folosească sfărșitul valului mareic pentru a trece prin flota franceză și a se reuni cu linia englezească. Mărturiile franceze contemporane prezintă această manevră ca o greșeală, deoarece poziția lor îl punea într-o oarecare dificultate pe Tourville, dar este admisibil că dacă întreaga flotă franceză ar fi tăbărât pe ei odată cu refluxul, i-ar fi copleșit. Ca atare, manevra nu
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
câștigătorul Premiului Nobel, Henryk Sienkiewicz. Atacurile radicale ale lui Brzozowski îndreptate către lucrările lui Sienkiewicz a făcut el persona "non grata" în mediul literar polonez. Brzozowski a avut un loc de o poziție unică, ca un critic viclean al culturii contemporane poloneze, cunoscut sub numele de Tânăra Polonie (modernismul polonez) sau neoromantismul. „Legenda Tinerei Polonii” reprezintă denunțarea cea mai cuprinzătoare dintre aceste forme ale minții poloneze, care, în cuvintele lui Brzozowski, reprezintă "iluzia conștiinței culturale." În ceea ce privește patrimoniul său filosofic, Brzozowski a
Stanisław Brzozowski (scriitor) () [Corola-website/Science/330463_a_331792]
-
(în arabă: طارق رمضان, n. 26 august 1962) este un scriitor elvețian, profesor de studii islamice contemporane în cadrul Facultății de Studii Orientale de la Universitatea Oxford ("Oriental Institute, St Antony’s College"). predă și la Facultatea de Teologie din Oxford. Este directorul Centrului de Cercetare al legislației și eticii islamice (CILE) (Doha, Qatar). Susține studiul și reinterpretarea textelor
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
2007, el a aplicat cu succes pentru profesorat în studii islamice la Universitatea din Leiden, dar apoi a refuzat să ocupe poziția, invocând motive profesionale. Începând cu septembrie 2009, Ramadan, a fost numit în funcție la Catedra de Studii islamice contemporane de la Universitatea Oxford. Ramadan a stabilit mișcarea musulmanilor elvețieni ” Mouvement des Musulmans Suisses”, care se angajează în diverse seminarii interconfesionale . El este un consilier al UE pe probleme religioase și a fost solicitat pentru consultanță de către UE pe idea de
Tariq Ramadan () [Corola-website/Science/331110_a_332439]
-
și Etiopiene au înregistrat, de asemenea, victoriile lor acolo. Aceasta principală intrare a complexului de templu a fost inițial flancată de șase statui colosale ale lui Ramses - patru scaune , și două picioare - dar numai două ( ambele scaune) au supraviețuit . Vizitatorii contemporani pot vedea , de asemenea, un) înalt obelisc de granit roz, de 24 de metri. Prin poarta de acces stâlp duce într-o curte peristil , de asemenea, construit de Ramses al II-lea . Această zonă , și pilonul , au fost construite la
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
patru bătălii: Durham, Deerness (pe mare), Thurso și Burghead. La două săptămâni de la moartea lui Duncan I, Macbeth a preluat tronul. Macbeth a fost fiul Findláech-ului mac Ruaidrí, Mormaer de Moray. Despre mama lui, care nu este menționată în surse contemporane lui, se presupune că ar fi fost fiica regelui scoțian Malcolm al II-lea (Máel Coluim mac Cináeda). Acesta s-ar putea trage dintr-o nepoată a lui Malcolm, mai degrabă decât dintr-o fiică a sa. Cel mai bătrân
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
(n. 5 aprilie 1951, în Gaziantep) este un scriitor turc. Spre sfârșitul anilor ’60 a început să publice nuvele și eseuri în reviste turcești, fiind la momentul actual unul dintre cei mai bine cotați autori contemporani. După ce a absolvit Liceul Galatasaray în 1970, a studiat la Sorbona. În 1974 a absolvit în cadrul Departamentului de Literatură Franceză Modernă. În 1979 a terminat doctoratul în literatură comparată, cu teza despre lucrările lui Louis Aragon și Nazim Hikmet. S-
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]
-
ani. În iunie 2009, un tribunal din Istanbul l-a achitat pe Gürsel de această acuzație. Astăzi Gürsel trăiește în exil în Franța. Gürsel este un membru fondator al Parlamentului Internațional al Scriitorilor. Astăzi, cetățean francez, Gürsel predă literatură turcă contemporană la Sorbona și lucrează în calitate de director de cercetare în literatura turcă în cadrul Centrului Național de Cercetare (CNRS).
Nedim Gürsel () [Corola-website/Science/331123_a_332452]
-
aprig conflict poetic între Anvari și rivalul său Rashidi. Puterile sale literare sunt considerabile, după cum observă în celebra sa tragedie despre daunele provocate de membrii tribului Ghuzz în Khorasan. El a fost interesat și de astrologie și este considerat superior contemporanilor săi în logică, muzică, teologie, matematică și toate celelalte preocupări intelectuale. Conflictele cu rivalii l-au făcut pe Anvari să renunțe să scrie elegii. Fără îndoială satirele sale i-au creat mulți inamici. Stilul și limbajul său este obscur, Dawlatshah
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
o varietate de practici aflate în continuă transformare și care nu pot fi reduse la o ”esență” sau la un numitor comun, modernizarea islamului rămâne un proces spinos și dificil. Contribuția lui O. Roy, unul dintre cei mai influenți sociologi contemporani ai islamului, combate o bună parte dintre prejudecățile curente privitoare la islam și propune o reconstrucție a raporturilor dintre laicitate, creștinism și islam. Roy urmează teza creștinismului ca ”religie a ieșirii din religie” propusă de M. Gauchet, conform căreia matricea
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
islamiști. De asemenea, este esențial să nu cădem într-o poziție idealistă care se limitează la analizarea aspectelor discursive și dogmatice ale islamului, în loc să studieze antropologic și istoric practicile concrete ale societăților islamice. În realitate, în țările musulmane, ”până în epoca contemporană secularizarea s-a produs de facto fără să există tensiune între puterea seculară și cea religioasă (mai puțin în Iran, în secolul XX, dar aceasta tocmai pentru că în Iran există un fel de Biserică nemaiîntâlnită în restul lumii semite)”. Pentru
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
Adam, ceea ce ar stabili legătura lor mai puțin fericită cu sabeenii din Ḥarran si cu gnosticii sethieni, care îl identificau pe Seth fie cu Hristos, fie cu Zaratustra . Cât despre rolul gândirii eline, încă se problematizează adevăratele influențe de către specialiștii contemporani. Într-o recenzie a cărții lui John Walbridge se subliniază faptul că John Walbridge se îndreaptă către o altă perspectivă de interpretare suhrawardiană, accentuând influența platoniciană și nicidecum cea zoroastriană, așa cum postulează și Corbin. Analizând această interpretare, Gutas precizeaza că
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]