33,202 matches
-
Hicks, benzile desenate relatează acțiunile care au avut loc înaintea celor din joc, trecând în revistă călătoria dintre Ellie, mai tânără decât în joc, si Riley. La 6 martie 2014, Sony a anunțat că Screen Gems va fi distribuitorul unei adaptări filmografice a "The Last of Uș", cu scenariul scris de Druckmann și produs de Șam Raimi. Până în ianuarie 2015, Druckmann a terminat a doua schița a scenariului, pe care l-a parcurs alături de alți actori. De atunci pregătirile au stagnat
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
gas-oil" „motorină” scris ca în engleză se pronunță [gazɔjl] sau [gazwal], dar se scrie și "gazole", fiind pronunțat [gazɔl]. Între împrumuturile total integrate și cele deloc integrate se situează împrumuturile adaptate. Acestea sunt relativ recente, simțite ca atare, dar cu adaptare sonoră și grafică, de exemplu "bogue" „defect într-un software” (din englezescul "bug"), "disquette" „dischetă” (< engl. "diskette"), și/sau morfologică, de exemplu "débogage" „căutarea și corectarea defectelor într-un software” (< engl. "debugging"). Acestea constau în traducerea unor cuvinte compuse sau
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
activele și participațiunile statului: Reformarea sistemului de impozitare Criza a găsit România cu același sistem de impozitare introdus de guvernarea conservatoare a lui Lascăr Catargiu din 1876. Guvernele succesive, din considerente mai mult electorale, au evitat să se implice în adaptarea acestuia la noile realități economice, astfel încât, după aproape un sfert de veac acesta devenise anacronic. Sub presiunea crizei, conservatorii au fost nevoiți să procedeze la reformarea acestui sistem, prin măriri ale nivelului unora dintre impozite precum și prin introducerea unor impozite
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
și California. Există doar o excepție, varietatea "Prosopis strombulifera" (numit popular "creeping mesquite"), care este o specie invaziva sudului Californiei. Cuvântul folosit în limba engleză, "mesquite" este un cuvânt împrumutat din limba spaniolă, "mezquite", care la rândul său este o adaptare a cuvântului din limba "mizquitl". Cunoscut în Statele Unite ca "mesquite de miere" (în original, "Honey mesquite"), varietatea "Prosopis glandulosa" a fost introdusă în anumite părți ale continentelor Africa, Asia și a statului continent, Australia, după care a fost considerat de către
Mesquite () [Corola-website/Science/334064_a_335393]
-
umane, care leagă distribuirea trăsăturilor de personalitate în populație de nivelul de fitness. Este, de asemenea, ”prima carte . . . care descrie istoria naturală a spectrelor stânga-dreapta din mai multe țări din jurul lumii.” "Our Political Nature" teoretizează faptul că înclinațiile politice sunt adaptări evolutive care apar în primul rând din trei grupuri de trăsături de personalitate măsurabile. Aceste grupuri se referă la tribalism, toleranța inegalității, și percepția naturii umane. Drept dovadă, ”Our Political Nature” sintetizează studii din disciplinele științelor politice, geneticii, neuroștiinței, și
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
depășit și cele mai optimiste așteptări., fiind un bestseller cu peste 100 de milioane de exemplare vândute. Al doilea și al treilea volum din serie, "Cincizeci de umbre întunecate" și "Cincizeci de umbre descătușate" au fost publicate în 2012. O adaptare cinematografică omonimă a cărții a fost produsă de "Universal Pictures", "Focus Features", "Michael De Luca Productions" și "Trigger Street Productions", fiind lansată pe 13 februarie 2015, filmul având și el un succes remarcabil.
E. L. James () [Corola-website/Science/334108_a_335437]
-
la culoare (asemănătoare morlocilor) formată din oameni robuști și păroși care consumă hrană solidă și au păstrat obiceiul somnului. Cele două rase par să fie inspirate din romanul " Mașina timpului" al lui H.G. Wells. Existența acestei asimetrii biologice provine din adaptarea la mediu și la necesitățile sociale, autorul încercând prin reducerea omului la absurd să atragă atenția asupra degradării rasei umane ce ar putea decurge din degradarea mediului natural sau social al planetei. Analizat din punct de vedere strict științific, "Orașele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
românească era un gen literar de nișă până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În afara romanelor "Un român în Lună" de H. Stahl și "Orașele înecate" de F. Aderca, apăruseră până atunci doar povestiri risipite prin diverse publicații și adaptări fără prea mare valoare ale unor lucrări străine («Cetatea Radiului», «Raza misterioasă» etc.). "Orașele scufundate" a fost considerat una dintre cele mai reușite scrieri SF în limba română din perioada interbelică. Văzut din perspectiva istoriei literaturii române, el are un
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
de inamici uciși în timpul Războiului din Irak, dintre care 160 au fost confirmați oficial de Pentagon. În 2009 el a scris bestsellerul autobiografic, "American Sniper", care a fost publicat în ianuarie 2012. Ulterior, în baza cărții a fost realizată o adaptare ecranizată în regia lui Clint Eastwood, care a fost lansată în decembrie 2014. a murit pe 2 februarie 2013, împușcat la un poligon de antrenamente împreună cu prietenul său, Chad Littlefield, de către Eddie Ray Routh, un veteran al războiului din Irak
Chris Kyle () [Corola-website/Science/334151_a_335480]
-
1945 din locul său natal în așa-zisul „Marș al morții de la Brno“.<br> Cartea a fost propusă pentru Premiul lui Jiří Orten și Premiul lui Josef Škvorecký. Până la urmă a obținut Premiul cititorilor, Magnesia Litera, pentru anul 2010.<br> Adaptarea românului a fost pusă pe scena teatrului "HaDivadlo" din Brno (regia: Marián Amsler, trailer: https://www.youtube.com/watch?v=ot-rk4iYyFs). În cartea "Zeițele din satul Žítková" s-a orientat din nou asupra istoriei cehe, relatând povestea faimosului neam de
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
protectoratului, însă până la urmă a fost distrus de către regimul comunist.<br> Pentru românul "Zeițele din satul Žítková", a obținut Premiul lui Josef Škvorecký, Premiul Český bestseller (Bestsellerul ceh), Premiul Magnesia Litera - Premiul cititorilor Kosmas și Premiul cititorilor Cărții cehe.<br> Adaptarea pentru teatru se joacă la Teatrul Municipal din Zlín (regia: Dodo Gombár, trailer: https://www.youtube.com/watch?list=UUR0fMxWNQCHqRidvJ6oW1tA&ț=17&v=UuAWocGoulg).<br> Românele scrise de Kateřina Tučková sunt publicate și sub formă de cărți audio (editură cehă
Kateřina Tučková () [Corola-website/Science/334209_a_335538]
-
vârstelor omenirii”. Excesul de muzicalitate face ca acest poem al lui Poe să aibă o valoare artistică indiscutabilă, poetul exprimându-și uneori bucuria față de muzică. Serghei Rahmaninov (1873-1943) a compus o simfonie corală intitulată "Clopotele", Op. 35, bazată pe o adaptare rusească a poemului de către Konstantin Balmont. Simfonia urmează forma clasică de sonată: prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în limba engleză, nefolosind textul original al lui Poe, ci
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de către Konstantin Balmont. Simfonia urmează forma clasică de sonată: prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în limba engleză, nefolosind textul original al lui Poe, ci o traducere a adaptării lui Balmont realizată de către Fanny. S. Copeland.) Compozitorul scoțian Hugh S. Roberton (1874-1947) a compus „Hear the Tolling of the Bells” (1909), „The Sledge Bells” (1909) și „Hear the Sledges with the Bells” (1919), inspirate de poemul lui Poe. Josef
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
și frustrant hit detectare.Eurogamer și a exprimat dezamăgirea față de tratamentul jocului de"lore surprinzător care a crescut în jurul valorii de (Sa-nceapă aventura),asa cum pur și simplu o draperie pentru Sa-nceapa aventura,reflectând materialul sursa fără o adaptare".
Adventure Time: Explore the Dungeon Because I Don't Know! () [Corola-website/Science/334257_a_335586]
-
regizat de Stellan Rye și Paul Wegener și avându-l în rolul principal pe Wegener. O altă versiune a fost realizată în 1926 tot în Germania, aceasta fiind regizată de Henrik Galeen și interpretată de Conrad Veidt. O a treia adaptare germană, realizată în 1935, a fost regizată de Arthur Robison și l-a avut în rolul principal pe Anton Walbrook. În 1943, „William Wilson” a fost adaptată ca piesă radiofonică pentru "The Weird Circle" de către Mutual Broadcasting System. O colaborare
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
formației Smithereens de pe albumul „11” din 1989. Romanul „The American Boy” al lui Andrew Taylor, în care Edgar Allan Poe este un personaj, are câteva scene inspirate din povestirea „William Wilson”. Editora Taika din Brazilia a publicat în 1968 o adaptare pentru benzi desenate în "Album Classicos De Terror #6". Partea artistică a fost realizată de Osvaldo Talo. Cartea a fost retipărită în "Classicos De Terror" (seria a II-a) #5 în iunie 1973. Skywald a publicat în 1974 o adaptare
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
adaptare pentru benzi desenate în "Album Classicos De Terror #6". Partea artistică a fost realizată de Osvaldo Talo. Cartea a fost retipărită în "Classicos De Terror" (seria a II-a) #5 în iunie 1973. Skywald a publicat în 1974 o adaptare pentru benzi desenate în "Nightmare" #19 (iunie 1974), adaptată de Al Hewetson, cu desene realizate de Alfonso Font. Ea a fost retipărită de Mehmet K. Benli (Turcia) în "Vampirella" #3 (25 octombrie 1976) și "Vampirella" # (1977); și de Eternity Comics
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Mehmet K. Benli (Turcia) în "Vampirella" #3 (25 octombrie 1976) și "Vampirella" # (1977); și de Eternity Comics în "Edgar Allan Poe: The Tell-Tale Heart and Other Stories" #1 (iunie 1988). Ediciones De La Urraca în Argentina a publicat în 1979 o adaptare de benzi desenate în "El Pendulo" #2 (octombrie 1979). Adaptarea a fost realizată de Guillermo Saccomanno, iar desenele de Alberto Breccia. Ea a fost retipărită de Les Humanoides Associes în Franța, în "Le Coeur Revelator" (1992 și septembrie 1995), și
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
și "Vampirella" # (1977); și de Eternity Comics în "Edgar Allan Poe: The Tell-Tale Heart and Other Stories" #1 (iunie 1988). Ediciones De La Urraca în Argentina a publicat în 1979 o adaptare de benzi desenate în "El Pendulo" #2 (octombrie 1979). Adaptarea a fost realizată de Guillermo Saccomanno, iar desenele de Alberto Breccia. Ea a fost retipărită de Les Humanoides Associes în Franța, în "Le Coeur Revelator" (1992 și septembrie 1995), și de Doedyeeditores în Argentina, în "El Gato Negro Y Outras
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Ea a fost retipărită de Les Humanoides Associes în Franța, în "Le Coeur Revelator" (1992 și septembrie 1995), și de Doedyeeditores în Argentina, în "El Gato Negro Y Outras Historias" (2011). Bloch Editores din Brazilia a publicat în 1979 o adaptare de benzi desenate în "Aventuras Macabras" #12 (1979). Adaptarea și desenele au fost realizate de Jose Menezes.
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
Franța, în "Le Coeur Revelator" (1992 și septembrie 1995), și de Doedyeeditores în Argentina, în "El Gato Negro Y Outras Historias" (2011). Bloch Editores din Brazilia a publicat în 1979 o adaptare de benzi desenate în "Aventuras Macabras" #12 (1979). Adaptarea și desenele au fost realizate de Jose Menezes.
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
contract pentru regizarea sequelului, "", dar a abandonat proiectul, fiind înlocuit de Bryan Singer, regizorul rpimelor două filme din seria "X-Men"; Vaughn a colaborat la scenariu. Următorul proiect regizoral al lui Vaughn, confirmat 20th Century Fox în martie 2013, este "", o adaptare a lui Mark Millar și David Gibbons după comicsul "The Secret Service". Screnariul a fost scris de Vaughn și Jane Goldman. Filmul a fost lansat pe 13 februarie 2015. Vaughn a mai produs filmul "Fantastic Four" din 2015.
Matthew Vaughn () [Corola-website/Science/334299_a_335628]
-
lui Poe despre vocea care venea de la muribundul hipnotizat și vă veți da seama pe jumătate de groaza acelei voci.” Povestirea „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată de mai multe ori pentru radio, televiziune și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către regizorii Gianni Hoepli și Ubaldo Magnaghi. Emisiunea de teatru radiofonic "The Weird Circle" a prezentat în 1943 o adaptare intitulată „The Case of Monsieur Valdemar”. „Faptele în
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
ori pentru radio, televiziune și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către regizorii Gianni Hoepli și Ubaldo Magnaghi. Emisiunea de teatru radiofonic "The Weird Circle" a prezentat în 1943 o adaptare intitulată „The Case of Monsieur Valdemar”. „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată în Argentina în anul 1960 ca un segment al filmului "Masterpieces of Horror", prezentat mai întâi în SUA în 1965. El a fost, de asemenea, ultimul
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
of Horror", prezentat mai întâi în SUA în 1965. El a fost, de asemenea, ultimul dintre cele trei segmente inspirate din povestirile lui Poe în filmul "Tales of Terror" (1962) al lui Roger Corman. Narciso Ibáñez Serrador a inclus o adaptare în serialul "Historias para no dormir" ("Povești pentru a nu adormi") în anul 1966, care a fost refăcută 16 ani mai târziu cu aceeași actori, dar de această dată în culori. Povestirea a fost adaptată apoi de George A. Romero
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]