36,294 matches
-
armatele germano-române la 5 iulie 1941. Între anii 1941-1943, întreaga populație evreiască din oraș a fost omorâtă sau deportată în lagărele de concentrare din Transnistria. Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în martie 1944, orașul Storojineț intrând în componența RSS Ucrainene. Școlile cu predare în limba română din orașul Storojineț au fost închise de către autoritățile sovietice după cel de-al doilea război mondial. În anul 1967 s-a construit aici Palatul Culturii și un cinematograf, apoi în 1970, un
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
în luna mai, atrag atenția florile de syringa vulgaris, fraxinus ornus, cytissus sp., sedum sp., toamna sunt foarte evidente tufele de scumpie care devin roșiatice. Așezarea geografică și diversitatea formelor de relief, clima și evoluția peisajului biogeografic se răsfrânge asupra componenței și repartiției elementelor faunistice. Pădurea adăpostește animale că: șoarecele gulerat ( apodemus tauricus ), veverița ( scirus vulgaris ), viezurele ( meles meles ), mistrețul ( sus scrofa ), lupul ( caniș lupus ), căprioara ( caprecrus caprecrus ). În ultimii 10 ani, în aceste păduri își face apariția și ursul brun
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
tradiții locale. Cert este că acest nume are aceeași rădăcină - "Zor" - cu alte două sate vecine: Zorlenț și Zorlencior, ceea ce ar putea explica adoptarea unui nume apropiat ca formă. Începând cu 1953, Zorile a trecut din administrarea comunei Zgribești în componența comunei Copăcele. În perioada comunistă satul a fost cruțat de colectivizare.
Zorile, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301102_a_302431]
-
spune că pe aici ar fi trecut Voievodul în ultimul său drum ca domn al Țării Românești, către Istanbul, unde a fost ucis, împreună cu fiii săi și cu postelnicul Ianache, la 15 august 1714. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, satul a revenit la județul Ialomița, reînființat, pierzându-și statutul de comună. În 1982, odată cu înființarea județului Călărași, prin reorganizarea județelor Ialomița și Ilfov, satul este
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, satul a revenit la județul Ialomița, reînființat, pierzându-și statutul de comună. În 1982, odată cu înființarea județului Călărași, prin reorganizarea județelor Ialomița și Ilfov, satul este arondat județului nou creat, în componența comunei Dragalina. Conform recensământului din 2002, satul are o populație de 1.140 de persoane, dintre care 1.135 (99,6%) români. 1.137 de persoane (99,7%) au declarat ca limbă maternă româna.
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
În comună funcționau două biserici la Mitreni și Clătești, o școală mixtă și o mașină de treierat cu aburi, iar principalul proprietar de terenuri agricole era Eforia Spitalelor Civile. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu numele actual și în componența actuală, plus cătunul Jăianu, după ce satul Luica-Mihai Vodă a primit numele de "Valea Roșie"; ea făcea parte din aceeași plasă și avea 1850 de locuitori. În 1931, cătunul Jăianu nu mai este consemnat. În 1950, comuna a fost transferată raionului
Comuna Mitreni, Călărași () [Corola-website/Science/301120_a_302449]
-
terminarea bisericii a fost închinată Sfântului Munte. Mânăstirea a fost desființată odată cu secularizarea lui A.I. Cuza, iar biserica a rămas în grija locuitorilor satului până în 1970-1971, când aceștia au fost strămutați de regimul comunist. În prezent satul mai are în componență doar cateva case care mai sunt în picioare, și Biserica mănăstirii cu gospodăriile aferente acesteia. Biserica Tăriceni este ridicată din cărămida nuruită cu nuiele și pământ, o caracteristică pentru toate bisericile din Bărăgan, unde lipsește piatra de râu.Materialul și
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea au părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). După terminarea războiului de independență, când Dobrogea intră în componența României, apar primii locuitori români. Un rol deosebit de important în stabilirea mocanilor (crescători de oi) l-a avut Mihail Kogălniceanu care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a încurajat luarea în stăpânire a pămînturilor de către români. În intervalul care corespunde ocupării acestor
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
din satul Valea Rusului și gospodăria din Hoinari). Situația revine la normal până la organizarea administrativ teritorială din 1968, când localitățile comunei Plevna, respectiv satele Plevna și Valea Rusului, devin componente ale comunei Lupșanu, iar satul Domnița Maria- Modelu-Înfrățirea trece în componența comunei Dor Mărunt. Acestor considerente socio-economice, prin care satul Plevna, în doar 12 ani de la întemeiere, dobândește un caracter precumpănitor asupra localităților învecinate, i se adaugă și unul bisericesc, în faptul că aici se află și sediul parohial, celelalte comunități
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
și având 1297 de locuitori. Aici funcționau o moară cu apă și două biserici. În 1925, cele două comune erau în continuare separate și aflate în două județe diferite. Comuna Vizurești era în plasa Ghergani a județului Dâmbovița, având în componență satele Ghimpați și Vizurești, cu 1390 de locuitori. Comuna Ciocănești era în plasa Buftea-Bucoveni din județul Ilfov și avea în compunere aceleași sate, plus satul Cocani, și o populație totală de 3450 de locuitori. În 1950, cele două comune au
Comuna Ciocănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301159_a_302488]
-
Cojocaru este un sat în comuna Mogoșani din județul Dâmbovița, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Cojocaru era reședința unei comune de sine stătătoare din plasa Cobia a județului Dâmbovița, comună ce avea în componență satele Cojocaru, Meri și Chirca, cu 756 de locuitori și 2 biserici. În 1925, comuna Cojocaru, cu satele Cojocaru, Kirca și Meri, se afla în plasa Găești a aceluiași județ, și avea 1083 de locuitori. În timp, comuna Cojocaru s-
Cojocaru, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301160_a_302489]
-
Sterianu de Sus, Sterianu de Mijloc și Sterianu de Jos într-o singură localitate, denumită "Sterian", precum și schimbarea numelui satului Linia-Lucianca în "Linia". În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Răcari din regiunea București. În 1968, comuna a căpătat componența actuală și a revenit la județul Ilfov, reînființat, iar satele Linia și Sterianu au fost desființate și incluse în satul Butimanu. În 1981 a avut loc o nouă reorganizare administrativă a zonei și comuna a fost transferată la județul Dâmbovița
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
comuna Pătroaia avea 1350 de locuitori în satele Baloteasca, Pătroaia din Vale și Potloganii din Vale. În 1950, comunele au fost incluse în raionul Găești din regiunea Argeș. În 1968, comunele au fost comasate în comuna Crângurile, ce a căpătat componența actuală, și a fost arondată județului Dâmbovița, reînființat. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Crângurile se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (73,63%), cu
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
influențat de climatul de luncă al Ialomiței. Teritoriul comunei este brăzdat de râul Ialomița și mai multe pâraie: pârâul lui Pătru, vâlceaua Hotarului, pârâul Priporului, pârâul Cârlionțu, vâlceaua Hotarului. De-a lungul timpului comuna a suferit modificări de suprafață și componență administrativ-teritorială. Numele localității Brănești este menționat în scris pentru prima dată la 28 martie 1451 cu ocazia donării întregii averi de către Radu către mănăstirea din Deal. Printre cei 17 martori care au luat parte la această donație a fost consemnat
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
În cursul anului 2008, întreaga localitate a fost racordata la rețeaua de gaze naturale. Asigurarea debitului de gaze naturale face obiectul de activitate al SC Distrigaz Sud SĂ Sucursală Târgoviște, prin filiala să din Moreni. Localitatea I.L. Caragiale are în componență 2148 gospodării, care cuprind 2440 de locuințe, după cum urmează: Locuințe Ghirdoveni I.L. Caragiale Mija Gospodării la case 1315 753 8 Locuințe la bloc 0 12 278 Se constată că majoritatea populației (peste 85%) locuiește la case, situație firească pentru așezările
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
Speriețeni este un sat în comuna Gură Șutii din județul Dâmbovița, Muntenia, România. Este situată la 28 de km de Târgoviște și 18 km de Găești. Fosta comună până în anul 1968 a fost inclusă în componență comunei Gură Șutii prin Legea 2 din 16 februarie 1968. Locuitorii acestui sat sunt în proporție de 100% de naționalitate română.Conform recensământului populației făcut în martie 2002 În zonă, localitatea mai este numită și Ursoaia. Diplomă cavalerilor ioaniți menționează
Speriețeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301190_a_302519]
-
biserici (Frasinu și Băltita) și o moară cu apa. Este probabil ca aceasta moară să fi funcționat pe raza satului Ibrianu deoarece așa cum știm, în partea de V a satului curge râul Ialomița. În 1950, comună Frasinu a trecut în componența raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județul Dâmbovița este reînființat, iar comunele Frasinu și Cătunu au fost desființate și împărțite între comunele Butimanu și Cornești, ultima luând cu această ocazie structura actuală
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
din regiunea Prahova și apoi, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județul Dâmbovița este reînființat, iar comunele Frasinu și Cătunu au fost desființate și împărțite între comunele Butimanu și Cornești, ultima luând cu această ocazie structura actuală, având în componența satele: Bujoreanca , Cătunu, Cornești (reședința), Cristeasca, Crivățu, Frasinu, Hodărăști, Ibrianu, Postârnacu și Ungureni. Bătrânii spun că perioada în care a luat ființă satul era una în care plouase foarte mult și răul Ialomița își ieșise din matcă. Șuvoaiele surprinseseră pe
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
Sus, Cazaci, Movila și Nucet, cu o populație de 3318 locuitori. În 1950, comuna a fost transferată la raionul Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, în actuala componență și cu actualul nume. Mănăstirea Nucet a fost ctitorită de Gherghina Pârcălab și soția sa Neaga la sfârșitul secolului al XV-lea. I-au fost aduse transformări în 1746 și în secolul al XIX-lea. Se păstrează ruinele incintei, chiliilor
Comuna Nucet, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301181_a_302510]
-
Miulești, având în total 3000 de locuitori, acolo funcționând două biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna Odobești avea 1835 de locuitori în unicul său sat și făcea parte din plasa Titu a aceluiași județ. Comuna Crovu, în aceeași componență, făcea parte din aceeași plasă și avea 2662 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Titu din regiunea București, iar în 1968 au revenit la județul Dâmbovița, reînființat, tot atunci comuna Crovu fiind desființată și inclusă
Comuna Odobești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301182_a_302511]
-
este consemnată în plasa Bogați a aceluiași județ, având în compunere satele Ludești și Telești, cu 1660 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Găești din regiunea Argeș, iar în 1968 a revenit la județul Dâmbovița, în componența actuală. Biserica din Ludești, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost ridicată în 1680, de către logofătul Stoica Ludescu,cu sprijinul domnitorului Șerban Cantacuzino. Această biserică a fost cercetată de istoricul Nicolae Iorga, probabil în 1936. În biserică sunt înmormântate soția
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
comunele Greci, Petrești și Puntea de Greci apar deja comasate, sub numele de "Greci", comună din care făceau parte satele Greci, Puntea de Greci și Petrești, cu 2248 locuitori, și arondată plășii Găești din același județ. Comuna Ionești își păstra componența. În 1950, comunele au trecut în compunerea raionului Găești din regiunea Argeș. Comuna Greci a căpătat în timp numele de "Petrești". În 1968, cele două comune au revenit la județul Dâmbovița, reînființat, dar comuna Ionești a fost desființată și inclusă
Comuna Petrești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301183_a_302512]
-
distanță de 45 kilometri de municipiul Târgoviște, pe drumul județean DJ611 ce o leagă de satele Petrești și Șelaru. Cele mai apropiate orașe de comuna Vișina sunt: Găești la 18 km și Titu la 36 km. Comuna Vișina are în componență următoarele sate: Comuna Vișina are ca vecini: în nord - comuna Petrești; în sud - comuna Șelaru; în est - comunele Uliești și Corbii Mari și în vest comunele Răscăieți (fostă componentă a comunei Vișina până în 2005) și Morteni. Suprafața comunei este de
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
Cobia din județul Dâmbovița, având în compunere satele Broștenii de Jos și Broștenii de Sus, cu 586 de locuitori, o moară cu aburi, o biserică și o școală. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă și cu aceeași componență, populația sa fiind de 3034 de locuitori. Comuna Broșteni trecuse la plasa Găești din județul Dâmbovița, și avea în compunere satele Broștenii din Deal, Izvoru și cătunul Broștenii de Jos, cu o populație totală de 1077 de locuitori. În 1931
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
din satele Priseaca și Ghimpați, comună aflată în plasa Ialomița a județului Dâmbovița și având 1297 de locuitori. Aici funcționau o moară cu apă și două biserici. În 1925, comuna Vizurești era în plasa Ghergani a aceluiași județ, având în componență satele Ghimpați și Vizurești, cu 1390 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Răcari din regiunea București și, înainte de 1968, a fost desființată, iar satul ei de reședință a fost inclus în comuna Ciocănești.
Vizurești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301198_a_302527]