34,136 matches
-
analiza obiectivul ei. Toate comunicările scrise sau orale din organizații se află sub incidența unui sau a combinației dintre trei obiective generale: 1. a direcționa: ce este de făcut; 2. a informa (sau a întreba): cum trebuie făcut; 3. a convinge: de ce trebuie făcut. De aceea, câteva momente de gândire asupra scopului general vor fi necesare și ne pregătesc pentru identificarea obiectivului specific. Iar dacă acest obiectiv nu-l putem comprima într-o propoziție sau frază, atunci scopul final nu va
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
în a prezenta o descriere completă a problemei și apoi a arăta care este soluția care ni se pare a fi cea mai bună din punct de vedere logic. În soluția propusă va trebui să includem suficiente informații factuale ca să convingem receptorii că ea este practică și eficientă. * O altă variantă este de a oferi câteva soluții posibile pentru a arăta efectul produs de fiecare din ele și apoi să precizăm care alternativă este cea mai bună. Aceasta este calea cea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
alternativă este cea mai bună. Aceasta este calea cea mai des folosită. * În sfârșit, o altă variantă se referă la abordarea pro și contra în discutarea problemei și a soluțiilor ei posibile. Această variantă este un procedeu tipic de a convinge oamenii să accepte ideea ori să-și schimbe propriile idei. Modelul cauză-efect folosim acest model pentru a arăta cum una sau mai multe idei, acțiuni sau condiții conduc la alte idei, acțiuni sau condiții. Două variante ale acestui model sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
încheierea decurge logic din introducere și dacă îndeplinește scopul. O încheiere potrivită poate atrage mai multe probleme, așa cum ar fi să sugereze nevoia de acțiune sau să recomande un studiu ori o investigație. Însă, mai mult decât orice, trebuie să convingă cititorii că se bazează pe logică. Nu deviem, doar scriem Pe măsură ce scriem primul material (document, referat etc.) urmăm foarte strâns planul stabilit. Nu deviem. Nu revizuim. Nu schimbăm nimic. Deocamdată. Scriem, edităm sau dictăm rapid. Facem acest lucru ca și cum am
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
vrem să îl transmitem. El este focarul discursului elementul organizator al tuturor ideilor. Câteva sugestii care ne ajută să dezvoltăm un mesaj central bun includ: * Care este scopul pe care îl urmărim? Să informăm sau să educăm? Să distrăm? Să convingem sau să impunem o hotărâre? Să stimulăm o acțiune? * Mesajul îl formulăm simplu. Dacă nu îl putem redacta în una sau două propoziții, atunci probabil că nu am delimitat prea bine subiectul pe care vrem să îl tratăm. 2. Stabilim
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
să vorbească. ARISTOTEL Tezaurul cel mai de preț al omenirii este vorbirea chibzuită. HESIOD Să nu spui puține lucruri în vorbe multe, ci multe în vorbe puține. PITAGORA Cuvintele violente, chiar dacă sunt întru totul juste, rănesc. SOFOCLE Adesea, pentru a convinge, cuvântul are mai multă putere decât banul. DEMOCRIT Un cuvânt adevărat, care dovedește respectul legii și al dreptății, este imaginea unui suflet bun, în care te poți încrede. ISOCRATE Cuvântul a statornicit limitele legale între justiție și injustiție, între bine
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre textul platonician, un zoon (o vietate care fascinează, care „convinge sufletul”), de asemenea „o catedrală de cuvinte (...) o operă vie, prin însăși umanitatea ei, prin defectele sale, prin lipsurile sale (...) bogată în ambiguități, care zădărnicește orice concluzie și care o face să trăiască prin ea însăși” (S.B.) Dacă ne simțim
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
la 17 septembrie, în Breitenfeld. Armata imperială a fost zdrobită. Gustav al II-lea Adolf era conștient de pericolul pe care îl reprezintă pentru Scandinavia recucerirea catolică a Habsburgilor din Germania. Chiar în momentul în care părintele Joseph (1630) îi convingea pe Electorii de la Ratisbonne să nu cedeze pretențiilor împăratului, regele Suediei debarca în Pomerania, primind ajutorul Electorilor 235 protestanți de Saxa și de Brandenburg. Jefuirea de către forțele imperiale ale lui Tilly a orașului protestant Magdeburg va sprijini acest plan, aruncându
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principesa Ecaterina de Würtemberg (22-23 octombrie 1807). Noul regat a fost încorporat în Confederația Rinului. Napoleon a părăsit Könisbergul la 13 iulie 1807, mulțumit că îngenunchease Prusia și îl învinsese de două ori pe Alexandru 302. În Austria, Metternich era convins că numai o confruntare armată cu Franța va împiedica dezmembrarea Imperiului său. Războiul Austriei cu Franța era necesar, o altă explicație regăsindu-se cu claritate în instrucțiunile date la 29 ianuarie 1809 generalului conte Wallmoden, de a cere ajutor Angliei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
I, țarul Rusiei, Francisc I împăratul Austriei, și Frederic Wilhelm al III-lea, regele Prusiei 318. În mai 1821, Metternich îi spunea țarului Alexandru I: "Scopul rebelilor este unul și același, anume de a răsturna starea de lucruri existentă [...] Sunt convins că este imposibil să o păstrezi și să o reformezi în spiritul justiției și al rațiunii, atâta timp cât masa poporului este în mișcare"319. Tratatele din 1815 asigurau echilibrul european, dar îngrădeau aspirațiile naționale. Noua hartă a Europei se conforma de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Friedrich Engels au pus bazele unui socialism "științific" și autoritar. Între anii 1840-1850, atunci când Karl Marx (1818-1883)374 și-a elaborat teoria, el nu avea niciun motiv să creadă că sistemul capitalist intra în criza finală, așa cum ulterior a fost convins că va putea demonstra 375. Pentru marxiști democrația este mai întâi socialistă, ea trebuie gândită "în termeni de clasă", nu de indivizi. În Manifestul Partidului Comunist 376, Marx proclama că primul pas în revoluția proletariatului este cucerirea puterii politice. Și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
colectiv de către cele două puteri (condominium 414). Abil diplomat, Bismarck a urmărit de la început anexarea celor două ducate, și ulterior s-a orientat spre un conflict deschis cu Austria. Înainte de a începe războiul cu Austria, Bismarck a încercat să o convingă să părăsească de bună voie Confederația germană, oferindu-i în schimb anexarea României, Bosnia și o parte din Serbia 415. Franța trebuia menținută într-o stare de neutralitate prietenoasă. Pentru aceasta, într-o discuție personală la Biaritz în toamna anului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Bavaria, Würtenberg, Hessa-Darmstadt. După cum cel dintâi război, împotriva Danemarcei (1864), l-a provocat după o logică impenetrabilă pe cel de-al doilea, împotriva Austriei (1866), tot astfel acesta din urmă a atras un al treilea, contra Franței (1870). Pentru a convinge statele Germaniei de Sud, neîncrezătoare în Prusia, să accepte unitatea, cancelarul a căutat un adversar comun tuturor statelor germane. Îl vor ajuta "gafele" lui Napoleon al III-lea. El a început prin a-l discredita pe împărat în ochii principilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
sa de către Franța 422. Atunci, într-un gest final prin care dădea totuși o speranță, Bismarck a cerut lui Benedetti ca Franța să formuleze în scris toate doleanțele ei teritoriale. A fost "arma ucigătoare" cu care cancelarul a reușit să convingă și să atragă statele Germaniei de Sud în război de partea sa. Apoi s-a folosit de un pretext pentru a-l provoca și a-l face să declare război Prusiei în iulie 1870. În acest fel va înlătura și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
După tragedia cehă, Polonia părea că se trezește brusc la realitate. Restituirea portului Danzig devenea tot mai limpede un pretext de război. "Coridorul în coridor", așa suna cererea germană, pe care polonezii o respingeau cu vehemență. La 3 aprilie, ferm convins de existența unei înțelegeri secrete între Polonia și Anglia, Hitler a hotărât aplicarea planului de distrugere a Poloniei: Fall Weiss ("Planul alb"). Franz Halder notează în Jurnal de război că în cadrul consfătuirii din 14 august 1939 de la Obersalzberg cu Führer-ul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
la Moscova Convenția de armistițiu, angajându-se total în război alături de Aliați. La 25 octombrie 1944, întregul teritoriu al României era eliberat. Victoriile sovietice de la începutul anului 1944, prezența Armatei Roșii în Bulgaria, România și o parte a Poloniei au convins destul de repede Aliații să cedeze în fața tuturor cererilor URSS cu privire la Europa de Est. Problema poloneză s-a rezolvat pe loc, prin instalarea de către sovietici a unui Consiliu Național, un adevărat guvern, stabilit la Lublin și care era considerat unicul deținător al autorității
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Arciszewski, decis să apere integritatea teritorială a țării sale. Dar acest fapt nu a modificat cursul evenimentelor. Marile puteri aliate erau hotărâte să regleze soarta Poloniei peste capul conducătorilor săi. Victoriile Armatei Roșii obținute în cursul anului 1944 l-au convins pe Churchill că URSS va deține o poziție puternică în Europa. Acesta a fost punctul de plecare al unor noi proiecte și discuții între cei Patru Mari: deschiderea celui de-al doilea front în Balcani; promovarea unui proiect de constituire
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a contrabalansa Uniunea Sovietică, el urmărea reașezarea Franței între marile puteri ale lumii, menținerea Imperiului britanic și prezența americană postbelică în Europa. O organizație internațională urma să dețină un rol constructiv în sprijinul rezolvării conflictelor între puterile mici. Churchill era convins că marile puteri vor avea de jucat un rol decisiv și distinct în politicile internaționale. Era necesară continuarea colaborării între aceste puteri, pentru a avea garanția că niciodată nu va mai avea loc o agresiune germană și pentru o politică
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
XX-lea / al războiul rece. Este dificil să ne gândim la toți cei care au contribuit la unitatea germană, dar personalități precum George Bush, Mihail Gorbaciov sau Helmut Kohl se impun în prima linie a scenei politice 854. Gorbaciov era convins că istoria îi va reconsidera rolul, apreciindu-l ca acela care a dorit eliberarea poporului său. Dacă poziția și activitatea lui au creat o adevărată "gorbimanie" în Occident, propria sa țară nu a manifestat față de el decât indiferență. Într-adevăr
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
poartă ne oferă geometria greacă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster dar esențial. Se poate vorbi de un umanism modern, se întreabă Ion Barbu, de un sistem complet de cunoștințe capabil să formeze omul, bazat însă pe matematică? Sînt convins, că da. Ba chiar, cum știți, între două spirite din toate punctele de vedere asemenea cel care are de partea lui geometria va triumfa totdeauna". Recunoaște că singura slăbiciune în cele afirmate este că o face un geometru. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se roagă pentru morții lor. Nu altfel se întîmplă în ortodoxie. Pe măsură ce Dante urcă Purgatoriul, cei șapte "P" - semnul celor șapte păcate: Trufia, Invidia, Lenea, Zgîrcenia, Risipa, Lăcomia, Desfrînarea, sînt rînd pe rînd șterși. În Cîntul XXVII călăuza îl convinge să treacă prin foc, singura cale de a putea continua urcușul și de a accede la Beatrice. Dante, curățat de păcate prin foc, este părăsit de Virgiliu, care, mut continuă să-l însoțească pînă la întîlnirea cu marea lui iubire
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale de bază și complementare între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și progresul erau la fel de necesare unei bune funcționări a societății. Cel care a oglindit, printr-o analiză acribioasă, cu instrumentele filosofiei politice democrația americană a fost Alexis de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
direct cu indivizii liberi, și-i smulge tot mai devreme de la cămin. Publicitatea ocupațiilor, ca și a petrecerilor se face tot mai largă; și o tristețe nouă s-a născut: tristețea sufocantă în jurul mesei, sub lampa familială. Tinerii sînt irevocabil convinși de inferioritatea părinților. Pater familias moțăie resignat în fotoliu: fiindcă nu mai inspiră frică, el, pe toată linia, n-are dreptate. Nerăbdarea de a nu-l mai vedea sau de a-l neutraliza complet de abia se mai ascunde. Interesele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
urmă numai în funcție de cel dintîiu". Preocupările etice și estetice vor fi, în perioada postbelică, cadrul în care își vor susține afirmațiile Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, ultima cu esteticele consacrate la Europa liberă. Istoricul literar crede că, astăzi - și sînt convins că este un astăzi mereu valabil - mai mult ca oricînd se impun atitudini nete, cu evitarea oricărei tranzacții de conștiință. Într-o recenzie la Anarhismul poetic, semnată Const.I. Emilian, constatăm imparțialitatea și echilibrul autorului: "Și extremiști ca Voronca, Vinea, Tzara
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
studiu imensul material, ca să-l prelucreze acum, după ce-l are acasă, adunat în forma strînsă a celor șase volume, să amputeze ecrescențele, să elimine sensaționalele speculații și, cu respectul cuvenit înaintașilor, să ne dea, în spiritul disciplinei obicinuite, ceea ce suntem convinși că ar fi în măsură să ne dea: Adevărata viață și operă a lui Mihai Eminescu". În Prefața la ediția în două volume a Operei lui Mihai Eminescu (1969) G. Călinescu recunoaște că și-a însușit observațiile lui Torouțiu, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]