36,294 matches
-
și Slobozia Blăneasa. Comuna Negrilești este una dintre cele 61 de comune ale județului Galați, situându-se în nordul județului. De la nord, în sensul acelor de ceasornic, Negrilești se învecinează cu următoarele comune: Ghidigeni, Cerțești, Corod, Munteni, Țepu, Gohor. În componența comunei intră, pe lângă satul omonim, și satul vecin, Slobozia Blăneasa (Odaia). Comuna se întinde pe direcția nord-sud, situându-se la 12 km de Tecuci si la circa 30 de km de Bârlad, fiind străbătută de DJ240. La doar 4 km
Comuna Negrilești, Galați () [Corola-website/Science/301219_a_302548]
-
compunere în 1925 satele Vizurești și Ghimpați, cu 1390 de locuitori. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Răcari din regiunea București, Răcari comasând toate celelalte comune și devenind centru administrativ regional. În 1968, comuna Răcari a trecut în componența Județul Dâmbovița, având în compunere satele Răcari, Ghergani, Bălănești, Colacu, Ghimpați, Mavrodin, Săbiești și Stănești. În 25 noiembrie 2004, comuna Răcari a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Răcari se ridică la de locuitori, în creștere
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
înființarea liceului elevii aveau o bună pregătire la toate disciplinele,deoarece concurență pentru un singur loc era de 7-8 elevi,în special în perioada 1960-1972. Începând cu anul școlar 2002-2003, functioneaza sub denumirea de Grupul ȘȘcolar ”Tudor Vladimirescu”, având în componență să patru forme de învătământ: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Tudor Vladimirescu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Tudor Vladimirescu, Galați () [Corola-website/Science/301225_a_302554]
-
cu satele Blânzi, Brătulești și Cărăpcești, număra - 2477 locuitori, din care 1210 bărbați și 1267 femei. În 1966 comuna Corod avea 8695 locuitori din care 6111 în satul Corod (3033 bărbați și 3078 femei) În 1974 comuna Corod avea în componență patru sate, cu un număr total de locuitori de 9620 din care satul Corod - 6650, Blânzi - 1230, Brătulești - 750 și Cărăpcești - 990. Din cele prezentate se desprinde concluzia că evoluția numerică a populației comunității a cunoscut de-a lungul timpului
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]
-
având în compunere doar satul de reședință. Întrucât în același județ existau două comune cu numele de Văleni (una în plasa Golești și aceasta în plasa Argeșel), în 1931, comuna a primit pentru dezambiguizare denumirea actuală de "Văleni-Dâmbovița", și având componența actuală (cu satele Văleni și Mesteacăn). În 1950, comuna a fost devenit parte a raionului Muscel al regiunii Argeș, iar în 1968, la revenirea la organizarea administrativă pe județe, județul Muscel nu a mai fost reînființat și comuna a fost
Comuna Văleni-Dâmbovița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301195_a_302524]
-
comunele Schela și Braniștea, la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant salcie și plop. Fondul forestier al comunei Independența este de 793 ha, din care 510,93 ha reprezintă pădure. Teritoriul comunei este traversat pe direcția NV - SE de DN 25 Galați - Tecuci, drum modernizat; de asemenea alte
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
sens, documentele de atestare a localităților componente sunt de data mai recentă, din epoca medievală și modernă. Conform recensământului din 2011, comuna Vânători are o populație de 4864 de locuitori. În anul 1887 Odaia lui Manolache și Vînători intrau în componență comunei Tulucești din plasa Horincea-Prut. Până în anul 1931 cele două sate au făcut parte din comuna Tulucești. În anul 1943 comună Vînători, cu satele Vînători și Odaia Manolache, făcea parte din plasa Independența. În prezent comună cuprinde satele Vînători, Odaia
Comuna Vânători, Galați () [Corola-website/Science/301226_a_302555]
-
funcționau două școli (una de băieți și una de fete) și două biserici. În 1925, Anuarul Socec arată că Alexeni făcea parte din plasa Urziceni și avea 2050 de locuitori în unicul său sat. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Urziceni din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, s-a revenit la organizarea administrativă pe județe și comuna a fost inclusă în județul Ilfov. În 1981, după o reorganizare administrativă regională, comuna Alexeni a
Alexeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301227_a_302556]
-
Rădulești", desprinsă în 1931) și a fost arondată județului Ilfov. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei înapoi la județul Ialomița. Satul Bărbulești s-a separat din nou de comună în 2006, comuna rămânând atunci în componența actuală. În comuna Armășești se află școala agricolă „Iordache Zossima” din satul Armășești, construită în 1887, și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă ea și datând din 1778 (cu transformări în 1859), clasificate ca monumente istorice de arhitectură de interes național
Comuna Armășești, Ialomița () [Corola-website/Science/301229_a_302558]
-
locuitori. Și acolo funcționau două școli și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Giurgeni cu 877 de locuitori în unicul său sat, în plasa Țăndărei a aceluiași județ, și comuna Piua Petrii în aceeași plasă și în aceeași componență, cu 1737 de locuitori. În 1950, comunele Giurgeni și Piua Petrii au trecut în administrarea raionului Fetești din regiunea Ialomița, apoi (după 1952) din regiunea Constanța și după 1956 din regiunea București. În 1968, cele două comune au revenit la
Giurgeni, Ialomița () [Corola-website/Science/301240_a_302569]
-
atunci peste 300 de familii provenite din județele Buzău, Prahova și Ialomița. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Amara era un cătun cu 190 de familii al comunei Slobozia Veche. Din 1903 Amara a avut statut administrativ de comună, în componența sa intrând și satul Motalva. În 1925 Anuarul Socec consemnează comuna Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
intrând și satul Motalva. În 1925 Anuarul Socec consemnează comuna Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara, Amara Nouă și Motalva, a revenit la județul Ialomița, reînființat. Între anii 1974-1977 a primit locuitorii satelor desființate Motalva și Amara Nouă în partea estică. Din aprilie 2004 stațiunea a
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
a primit denumirea de "Bârnova", întrucât satul Buciumi a fost desființat și inclus în Iași. În 1950, comuna Bârnova a fost inclusă în orașul regional Iași, reședința regiunii Iași. În 1968, Bârnova a devenit comună suburbană a municipiului Iași, având componența actuală. În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. În comuna Bârnova se găsesc mănăstirile Bârnova (1626-1629) din satul Bârnova și Mănăstirea „Piatra Sfântă” (secolele al XVIII-lea-al XIX-lea) din
Comuna Bârnova, Iași () [Corola-website/Science/301260_a_302589]
-
școli cu 84 de elevi (dintre care 9 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2741 de locuitori în satele Albești, Brăești, Buda, Cristești și Prigoreni. Comuna a fost desființată în 1931, satele ei intrând în componența comunei Lungani, dar a fost însă reînființată ulterior. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) a raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, ea a revenit în componența actuală la județul Iași, reînființat
Comuna Brăești, Iași () [Corola-website/Science/301262_a_302591]
-
în aceeași plasă, având 2741 de locuitori în satele Albești, Brăești, Buda, Cristești și Prigoreni. Comuna a fost desființată în 1931, satele ei intrând în componența comunei Lungani, dar a fost însă reînființată ulterior. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) a raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, ea a revenit în componența actuală la județul Iași, reînființat. Două obiective din comuna Brăești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca
Comuna Brăești, Iași () [Corola-website/Science/301262_a_302591]
-
1931, satele ei intrând în componența comunei Lungani, dar a fost însă reînființată ulterior. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) a raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, ea a revenit în componența actuală la județul Iași, reînființat. Două obiective din comuna Brăești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de „la Moara lui Chilcoș”, aflat la sud de satul Albești, unde
Comuna Brăești, Iași () [Corola-website/Science/301262_a_302591]
-
ce trăiau în 555 de case. În comună existau cinci biserici. Prin Decretul Regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925 satul Boatca apare sub numele Botea, satul Crucea-Roșie iese din compunerea comunei și intră satul Lingurari-Ursari, satul Holm intră în componența comunei Poienari iar Piscu-Rusului trece la comuna Stănița. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2618 locuitori în satele Bălușești-Mici, Boatca, Ciurea, Crucea-Roșie, Dagâța, Lingurari, Mănăstirea, Ursari, Piscu Rusului, Vovriești și Zece Prăjini. În 1931, satele Lingurari
Comuna Dagâța, Iași () [Corola-website/Science/301272_a_302601]
-
În 1931, satul Pribești a fost transferat comunei Codăești, comuna rămânând cu satele Ciortești, Coropceni, Deleni și Șerbești. În 1950, comuna a fost transferată raionului Codăești și apoi (după 1956) raionului Iasi din regiunea Iași. În 1968, a trecut, în componența actuală, la județul Iași. Două obiective din comuna Ciortești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat la „Fundătura 11”, la sud-vest de satul Șerbești, el cuprinzând așezări
Comuna Ciortești, Iași () [Corola-website/Science/301265_a_302594]
-
satul Chilișoaia) cuprinde așezări din secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor) și secolele al XIV-lea-al XV-lea; situl de la „Siliștea” din partea de nord-vest a aceluiași sat are în componența sa urmele unor așezări din secolele al IV-lea-al V-lea, secolele al VII-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al IX-lea-al X-lea, secolele al XI-lea-al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și secolele
Comuna Dumești, Iași () [Corola-website/Science/301275_a_302604]
-
79%), cu o minoritate de romano-catolici (1,56%). Pentru 7,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Dovezi ale locuirii continue încă din timpuri străvechi pe aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componență ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Prima menționare documentara a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
Albina este un sat în comuna Moșnița Nouă din județul Timiș, Banat, România. Albina este un mic sat din componența comunei Moșnița Nouă, la 9 km est de Timișoara, amplasat în imediata apropiere a drumului județean DJ592 care leagă Timișoara de Buziaș și la 3 km de Râul Timiș. Se învecinează la nord cu Bucovăț, la nord-est cu Bazoșu Nou
Albina, Timiș () [Corola-website/Science/301334_a_302663]
-
care afectau tocmai această parte, așezarea s-a mutat cu timpul pe partea dreaptă, măi ferita, unde se găsește și azi. În 1924-1925 se numea Cernești. La împărțirea administrativ-teritorială din 1956, era centru de comună, după care a intrat în componență comunei Giarmata. Pe teritoriul localității au fost descoperite vestigii române, pe aici trec urmele sântului român. Prima atestare documentara datează din 1470. În evul mediu, după cum reiese din documente, era denumită Cserneczhaza. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
este de 4084, din care: 3672 români, 203 maghiari, 89 germani, 20 rromi, 15 bulgari și 7 sârbi. Localități aparținătoare Comunei Orțișoara: Comună Orțișoara se întinde pe o suprafață de 12960 ha, din care 12907 ha reprezintă terenul agricol. În componență acestui teritoriu administrativ se regăsesc localitățile: Orțișoara, Călacea, Cornești și Seceani. La distanță de 4 km de Orțișoara se află satul Calacea, atestat încă din 1356. Satul Cornești, atestat în1230, se află la 6 km distanță față de comună, iar la
Comuna Orțișoara, Timiș () [Corola-website/Science/301384_a_302713]
-
1890 făcea parte din Comitatul Caraș-Severin, districtul Birchiș și avea 397 locuitori. O dată cu reorganizările administrativ-teritoriale, a trecut mai întâi în județul Caraș-Severin, plasa Birchiș, apoi în 1956 în Regiunea Timișoara, raionul Făget, comuna Remetea-Luncă, pentru ca în 1966 să treacă în componența comunei Mănăștiur, din care face parte și astăzi. Populația cea mai numeroasă a fost înregistrată în 1935, când la Pădurani locuiau 553 de suflete. Satul Pădurani deține o curiozitate din arhitectura construcțiilor rurale. Cele 40 de case existente astăzi sunt
Pădurani, Timiș () [Corola-website/Science/301386_a_302715]
-
ținut se înțelege totalitatea plantelor ce cresc în mod spontan în acel ținut. Ca peste tot de altfel, și în acest spațiu condițiile de climă, sol, relief, influențează mult repartiția diferitelor specii de plante sau a asociaților de specii. În componența vegetației naturale spontane din munții Poiana Ruscăi, deci inclusiv în zona Padeșului, se întîlnesc elemente aparținând celor mai variate domenii floristice ca de pildă: elemente specifice Europei centrale (pădurile de fag), Europei răsăritene (stepele cu graminee), cele mediteranene (castanul comestibil
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]