35,511 matches
-
nenulă. Această lege este o extensie a observațiilor lui Galilei că viteza constantă este asociată cu lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru cu "viteza constantă
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
echivalență a fost una din importantele fundamente ale dezvoltării teoriei relativității generale. O formulare modernă a celei de-a doua legi a lui Newton este o ecuație diferențială vectorială: unde formula 3 este impulsul sistemului, iar formula 4 este forța totală. La echilibru, forța rezultantă este zero prin definiție, dar forțele pot fi totuși prezente (și pot avea ca efect modificări egale și de sens contrar ale impulsului). Legea a doua afirmă că o forță "neechilibrată" ce acționează asupra unui obiect va avea
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
simplu, dacă nu se știe direcția forțelor, nu se poate decide dacă rezultanta se calculează prin adunarea celor două sau prin scăderea lor. Reprezentarea forțelor prin vectori evită aceste probleme. La început, forțele au fost investigate cantitativ în condiții de echilibru static, în care mai multe forțe se anulau reciproc. Astfel de experimente demonstrează proprietatea esențială că forțele sunt mărimi vectoriale aditive: ele au modul și direcție. Când două forțe acționează asupra unui obiect, rezultanta se poate determina folosind regula paralelogramului
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Este de dorit alegerea unei baze cu un vector pe direcția uneia dintre forțe, deoarece acea forță va avea atunci o singură componentă nenulă. Vectorii forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Vectorii forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz de echilibru static are loc atunci când două forțe sunt egale
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
forță pot fi și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz de echilibru static are loc atunci când două forțe sunt egale în
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și tridimensionali, a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz de echilibru static are loc atunci când două forțe sunt egale în modul dar de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
a treia componentă fiind în unghi drept cu celelalte două. Echilibrul apare atunci când forța rezultantă ce acționează asupra unui obiect este zero (adică suma vectorială a tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz de echilibru static are loc atunci când două forțe sunt egale în modul dar de sens contrar
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
tuturor forțelor este zero). Există două feluri de echilibru: echilibru static și echilibru dinamic. Echilibrul static a fost înțeles înainte de inventarea mecanicii clasice. Obiectele în repaus au forță totală acționând asupra lor egală cu zero. Cel mai simplu caz de echilibru static are loc atunci când două forțe sunt egale în modul dar de sens contrar. De exemplu, un obiect pe o suprafață orizontală este tras (atras) către centrul Pământului de greutate. În același timp, forțele de la suprafață opun rezistență forței îndreptată
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
o situație fără mișcare, forța de frecare statică echilibrează "exact" forța aplicată, având ca rezultat absența accelerației. Frecarea statică crește sau scade ca răspuns la forța aplicată, până la o limită superioară determinată de caracteristicile contactului între suprafață și obiect. Un echilibru static între două forțe este cea mai obișnuită modalitate de a măsura forțele, folosind dispozitive simple, cum ar fi cântarele și balanțele cu resort. De exemplu, un obiect suspendat pe un cântar cu resort vertical este atras de greutatea care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
standard); principiul lui Arhimede pentru flotabilitate; analiza lui Arhimede privind pârghiile; legea lui Boyle pentru presiunea gazelor; legea lui Hooke pentru resorturi. Acestea au fost formulate și verificate experimental înainte ca Isaac Newton să enunțe cele trei legi ale mișcării. Echilibrul dinamic a fost descris pentru prima oară de Galilei, care a observat că anumite presupuneri ale fizicii aristoteliene sunt contrazise de observații și de logică. Galilei și-a dat seama că simpla adunare a vitezelor impune inexistența unui sistem de
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
nu este necesară nicio forță pentru a ține ghiuleaua în mișcare cu viteză constantă înainte. Mai mult, orice obiect ce se deplasează cu viteză constantă trebuie să aibă rezultanta forțelor ce acționează asupra lui egală cu zero. Aceasta este definiția echilibrului dinamic: când toate forțele ce acționează asupra unui obiect se anulează reciproc dar obiectul continuă să se deplaseze cu viteză constantă. Un caz simplu de echilibru dinamic are loc în cazul mișcării cu viteză constantă pe o suprafață cu frecare
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
să aibă rezultanta forțelor ce acționează asupra lui egală cu zero. Aceasta este definiția echilibrului dinamic: când toate forțele ce acționează asupra unui obiect se anulează reciproc dar obiectul continuă să se deplaseze cu viteză constantă. Un caz simplu de echilibru dinamic are loc în cazul mișcării cu viteză constantă pe o suprafață cu frecare cinetică. Într-o astfel de situație, este aplicată o forță în direcția mișcării, în timp ce frecarea cinetică se opune și este exact egală cu forța aplicată. Aceasta
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
al lui Pauli, care nu permite atomilor să treacă unii prin ceilalți. Forțele din resorturi, modelate de legea lui Hooke, sunt și ele rezultatul forțelor electromagnetice și ale principiului de excluziune care acționează împreună, aducând obiectul la poziția sa de echilibru. Forțele centrifuge sunt de fapt manifestări ale accelerației unui sistem de referință în rotație. Dezvoltarea teoriilor fundamentale ale forțelor a mers pe linia unificării ideilor separate. De exemplu, Isaac Newton a unificat forța răspunzătoare pentru căderea obiectelor la suprafața Pământului
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Un resort ideal este considerat fără masă, fără frecări, nu se rupe, și se poate întinde oricât de mult. Aceste resorturi exercită forțe ce se opun contractării și întinderii resortului, proporțional cu distanța pe care este deplasat față de poziția de echilibru. Această relație liniară a fost descrisă de Robert Hooke în 1676, după care a fost denumită legea lui Hooke. Dacă formula 64 este deplasarea resortului, forța exercitată de un resort ideal este: unde formula 66 este constanta resortului. Semnul minus explică tendința
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
executiv al CoR. Este format din 63 de membri: președintele, prim-vicepreședintele, 28 de vicepreședinți (unul pentru fiecare stat membru), președinții grupurilor politice din cadrul CoR și alți 28 de membri din partea delegațiilor naționale, oferindu-i CoR posibilitatea de a reflecta echilibrele de la nivel național și politic. În general, Biroul se întrunește de șapte-opt ori pe an, elaborează programul politic al CoR și dă instrucțiuni administrației cu privire la punerea în aplicare a deciziilor sale. Adunarea Plenară Membrii CoR se întrunesc în sesiune plenară
Comitetul Regiunilor () [Corola-website/Science/304493_a_305822]
-
sufletească să considere anii de detenție cei mai valoroși ani ai vieții sale. Nu a cunoscut ura, mânia sau disperarea. Timp de 25 ani în parohia Timișoara-Elisabetin a acceptat să slujească asemenea unui capelan. Întreaga lui viață era marcată de echilibru interior și mărturisire creștină. Pentru fiecare vizită sau mână de ajutor a avut întotdeauna cuvinte de mulțumire. Doar istoricii de artă știu că printre marile merite ale celui care a fost arhiepiscop dr. Adalbert Boroș, se numără și faptul că
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
nucleară). Spinii nucleari ai Xenonului pot fi aliniați dincolo de nivelurile normale de polarizare prin intermediul luminii polarizate circular și a vaporilor de rubidiu. Polarizarea spinilor nucleelor de xenon rezultată poate depăși cu 50% valoarea sa maximă posibilă, depășind cu mult valoarea echilibrului termic rezultată din statisticile măsurătorilor paramagnetice (de obicei 0.001% din valoarea maximă la temperatura camerei, chiar și în cei mai puternici magneți). Astfel de aranjament neechilibrat al spinilor este o condiție temporară, și se numește hiperpolarizare. Procesul de hiperpolarizare
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
29 octombrie 2007, Lüdinghausen, Nordrhein-Westfalen, Germania) a fost pictor și scenograf român. "Prin însăși formația să, din anii `40, sub îndrumarea prestigioasa a unui Nicolae Dărăscu, a unui Lucian Grigorescu, pictorul se înscrie de la bun început pe o traiectorie a echilibrului dintre tradiție și modernitate. ...Identitatea stilistica a picturii lui ar putea fi căutată prin raportare la un neoprimitivism al senzației, al emoției și, deopotrivă, al formulărilor plastice. Este matcă în care se întâlnesc pentru el, lecția întemeietorilor de modernitate (Paul
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
1972. Însă cea mai mare popularitate în SUA (și în lume) a căpătat-o atunci când reporterul de la New York Times: James Reston a avut nevoie de acupunctură (și el a fost cu Nixon în 1972). Sănătatea înseamnă Yin și Yang în echilibru. Locurile în care se inserează acul de acupunctură se numesc xue (穴). Acupunctura se practică din ce în ce mai rar în clinică. Acul fiind de 0.18-0.51 mm, se sterilizează cu dioxid de etilenă.
Acupunctură () [Corola-website/Science/303557_a_304886]
-
mierea toxică poate provoca scăderea tensiunii arteriale, greață, amețeală, leșin, tulburări de vedere etc. Efectele sunt similare unui drog, durează chiar și câteva ore și pot include de asemenea paralizie a membrelor și a gurii, salivare abundentă, transpirație, vomă, pierderea echilibrului, excitabilitate ridicată, slăbiciune musculară, halucinații, convulsii violente și chiar deces. Cu toate acestea, mierea toxică este folosită și ca tratament pentru hipertensiune arterială, bolile de stomac, diabet, dar și pentru a spori performanțele sexuale, fiind bine cunoscut efectul ei afrodiziac
Miere () [Corola-website/Science/303566_a_304895]
-
îngerilor. Astfel se poate deduce că Adam era mai mult înger decât om (din punctul de vedere al omului, cum îl cunoaștem noi astăzi). După Boehme, Adam este la început căsătorit cu Sophia, înțelepciunea lui Dumnezeu. Se formează astfel un echilibru perfect între flacără ca simbol al impulsivului și înțelepciunea, deci calmul. În ciuda acestui echilibru perfect, Adam nu este la rândul lui perfect. În el apar dorințe pentru cele materiale și încetul cu încetul în el slăbește conștiința divină. În absența
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
punctul de vedere al omului, cum îl cunoaștem noi astăzi). După Boehme, Adam este la început căsătorit cu Sophia, înțelepciunea lui Dumnezeu. Se formează astfel un echilibru perfect între flacără ca simbol al impulsivului și înțelepciunea, deci calmul. În ciuda acestui echilibru perfect, Adam nu este la rândul lui perfect. În el apar dorințe pentru cele materiale și încetul cu încetul în el slăbește conștiința divină. În absența acestei conștiințe, el adoarme. În timp ce el doarme, Dumnezeu o creează pe Eva, și astfel
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
dorințe pentru cele materiale și încetul cu încetul în el slăbește conștiința divină. În absența acestei conștiințe, el adoarme. În timp ce el doarme, Dumnezeu o creează pe Eva, și astfel separă cele două flăcări într-o ultimă încercare de a restaura echilibrul. Din acest moment femininul și masculinul sunt definitiv despărțite, și astfel apare riscul păcătuirii. După cum se știe din Biblie, cei doi mănâncă din fructul interzis. Astfel echilibrul dintre opoziții este distrus fără posibilitate de salvare. În loc de divina Sophia, Adam o
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
și astfel separă cele două flăcări într-o ultimă încercare de a restaura echilibrul. Din acest moment femininul și masculinul sunt definitiv despărțite, și astfel apare riscul păcătuirii. După cum se știe din Biblie, cei doi mănâncă din fructul interzis. Astfel echilibrul dintre opoziții este distrus fără posibilitate de salvare. În loc de divina Sophia, Adam o are acum ca soție pe femeia comună, Eva. Procrearea ajunge pe primul loc; conștiința divină scade în timp ce cea sexuală crește. Un alt autor care s-a ocupat
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]