34,084 matches
-
fiecare urmează firul istoric al propriei entități statele, utilizând tototadă un cadru geografic de referință circumscris de limitele principatului în cauză. Pe scurt, atât pe verticala timpului istoric, cât și pe orizontala spațiului geografic, istoriile conținute de prima generație de manuale sunt definite pe coordonate regio-centrice. Erau scrise istoria principatului "România" (a se citi Țara Românească) (Aaron, 1839), istoria principatului Moldovei (Albineț, 1845), precum și istoria Transilvaniei (Rusu, 1865) sau a Ardealului (Moldovan, 1866), însă nu și o istorie unitară a românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
plasată în frontul luptei ideologice, trebuie să fi avut o influență în precipitarea evenimentelor politice în sensul unirii principatelor danubiene române. În schimb, în ariergarda consensului societal reprezentată de literatura didactică, unificarea istoriografică survine doar după consumarea evenimentelor politice. Primul manual de istorie care tratează în același cadru unitar istoria tuturor românilor îi aparține tot lui Laurian, apărând în circuitul cărților școlare chiar în 1859. Evenimentele istorice sunt prezentate intercalate în cadrul aceleași matrici unice definită pe coordonatele teritoriului dacic. Astfel, istoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este divizată într-o succesiune de "stări ale Daciei". Laurian urmărește, sincronic, desfășurarea evenimentelor într-un triplu registru teritorial-politic (Țara Românească, Moldova și Transilvania), țesând astfel o împletitură narativă a istoriei românilor. Principiul unității este cu atât mai vizibil în manualul lui I. Heliade Rădulescu (1861), Prescurtare de historia românilor sau Dacia și România. Pe lângă faptul că dizolvă trecuturile provinciale într-o singură istorie a românilor, Heliade evidențiază superpozabilitatea geografico-politică dintre vechea Dacie și actuala Românie. Însă abia începând cu un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1861), Prescurtare de historia românilor sau Dacia și România. Pe lângă faptul că dizolvă trecuturile provinciale într-o singură istorie a românilor, Heliade evidențiază superpozabilitatea geografico-politică dintre vechea Dacie și actuala Românie. Însă abia începând cu un deceniu mai târziu, prin manualele lui Melidon, Tocilescu și Xenopol, istoria românilor este manifest naționalizată. Progresele în această direcție se încununează în manualul lui R.G. Melidon (1876, Istoria națională pentru poporŭ), care nu scrie doar "istoria românilor", ci "istoria națională". Într-un sens oarecum convergent
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istorie a românilor, Heliade evidențiază superpozabilitatea geografico-politică dintre vechea Dacie și actuala Românie. Însă abia începând cu un deceniu mai târziu, prin manualele lui Melidon, Tocilescu și Xenopol, istoria românilor este manifest naționalizată. Progresele în această direcție se încununează în manualul lui R.G. Melidon (1876, Istoria națională pentru poporŭ), care nu scrie doar "istoria românilor", ci "istoria națională". Într-un sens oarecum convergent, G.G. Tocilescu (1889, Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe) scrie "istoria română". Însă principiul unității istoriografice își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
națională pentru poporŭ), care nu scrie doar "istoria românilor", ci "istoria națională". Într-un sens oarecum convergent, G.G. Tocilescu (1889, Istoria romănă: pentru scólele primare de ambe-sexe) scrie "istoria română". Însă principiul unității istoriografice își primește manifestul său programatic în manualele lui A.D. Xenopol, care urmărește să redefinească punctul de focus al istoriei de pe Oamenii Mari ai trecutului pe dezvoltarea națională a poporului: "Istoria are de scop cunoștința viețeĭ unuĭ popor, și orĭ cât ar fi de marĭ oare care individualitățĭ
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decĭ studiat în întregimea luĭ, de și este îmbucătățit politicește, adecă împărțit sub maĭ mult stăpânirĭ. De aceea istoria Românilor va cuprinde expunerea destinelor, prin care a trecut întregul grup al Latinilor răsăriteni (Xenopol, 1897, p. 10). Citatul desprins din manualul lui Xenopol sintetizează în același paragraf unitatea etnico-lingvistică și cutumiară a poporului român, unitatea sufletească și morală, unitatea de destin istoric, precum și aspirațiile spre întregirea politică a corpului românesc despicat în numeroase stăpâniri. După ce vom urmări procesul de unificare a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
corpului românesc despicat în numeroase stăpâniri. După ce vom urmări procesul de unificare a panteonului național, vom explora în continuare firul din urmă al țesăturii care redă conceptul de unitate, anume dimensiunea unității politice. b. Unitatea panteonului românesc. Generația precedentă de manuale românești de istorie (Aaron, 1839; Albineț, 1845; Rusu, 1865; Moldovan, 1866) a creat nu doar memorii divergente, ci și panteonuri particulare. După cum am arătat într-un capitol anterior, pe lângă faptul că trecutul românilor a fost defalcat pe liniile de separație
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
crezul românesc" (p. 330) își va găsi concretizarea politică în Marea Unire din 1918. Un mesaj la fel de explicit în sensul întregirii românești îl are ca emitent pe R.G. Melidon (1876), care specifică faptul că prima ratio pentru care a scris manualul său de istorie națională îl constituie dorința sa "de a deștepta simțimêntul național în masele poporuluĭ român", în condițiile în care manualele precedente (menționează aici pe cel al "D-luĭ Laurian" și pe al "D-luĭ Eliade") sunt diagnosticate ca suferind de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
îl are ca emitent pe R.G. Melidon (1876), care specifică faptul că prima ratio pentru care a scris manualul său de istorie națională îl constituie dorința sa "de a deștepta simțimêntul național în masele poporuluĭ român", în condițiile în care manualele precedente (menționează aici pe cel al "D-luĭ Laurian" și pe al "D-luĭ Eliade") sunt diagnosticate ca suferind de un deficit de naționalism (Melidon, 1876, p. 3). Secunda ratio, corelată scopului de îmboldire a conștiinței naționale, este reprezentată de consolidarea unirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adusă prin evenimentele istorice moderne" (Melidon, 1876, p. 4). În vederea atingerii acestui obiectiv, istoria (ca disciplină de studiu) este transfigurată deliberat într-un material ideologic de cimentare politică. În deplin acord cu pedagogia națiunii ale cărei principii le expune în Manualul invĕtietorului (1874), în manualul de Istoria națională (1876) Melidon concretizează proiectul său de educație militantist-naționalistă. Întreaga istorie națională are ca principiu motor "tendința instinctivă de unire a Românilor" (p. 5). Această tendință instinctivă de unire este cea care explică și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
moderne" (Melidon, 1876, p. 4). În vederea atingerii acestui obiectiv, istoria (ca disciplină de studiu) este transfigurată deliberat într-un material ideologic de cimentare politică. În deplin acord cu pedagogia națiunii ale cărei principii le expune în Manualul invĕtietorului (1874), în manualul de Istoria națională (1876) Melidon concretizează proiectul său de educație militantist-naționalistă. Întreaga istorie națională are ca principiu motor "tendința instinctivă de unire a Românilor" (p. 5). Această tendință instinctivă de unire este cea care explică și de ce istoria românilor este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care alte personaje istorice au fost racolate în regimentul de unificatori (în intenție) a fragmentatei vetre românești. Neașteptată este românizarea moldovenilor Ștefan cel Mare, Rareș cel Mare și Vasile Lupu în imediatul postludiu al unirii din 1859. Într-un manual de Istoria Romaniloru publicat tocmai în anul unirii, A.T. Laurian (1862) [1859] îi atribuia lui Ștefan cel Mare mobiluri unioniste: "În annulŭ Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai Românismului (Urechia, 1862, p. 37 cf. Murgescu, 1999, pp. 152-153). Destinul providențial al săvârșirii unirii românilor este și mai apăsat accentuat într-o ediție ulterioară a aceluiași manual, în care Ștefan cel Mare este creditat cu nobilul plan de a uni Moldova și Muntenia într-o singură entitate românească, "așa cum suntu făcute de Dumnezeu" (Urechia, 1873, p. 50 cf. Murgescu, 1999, p. 53). Concepția primordialistă a națiunii potrivit
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cel mare și adevărat românesc de a cuprinde Ardealul și a-l alipi către Moldova" (1873, p. 84 cf. Murgescu, 1999, p. 196). Planul unionist urzit de Petru Rareș devine o constantă a literaturii didactice românești, astfel că Melidon, în manualul său de istorie națională, reiterează faptul că Petru Rareș "întreprinse să bată și el pe Unguriĭ din Transilvania, ca să scape de dênșii pe frațiĭ noștri de acolo și să unéscă acea țéră cu Moldavia" (Melidon, 1876, p. 62). Istoria noii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secțiunea de față vom urmări mutațiile paralele în memoria colectivă aflată în curs de coagulare în cadrul unitar național ocazionate de dobândirea independenței. Ideea unei independențe primordiale legată de pământul dacic exista deja în conștiința istorică încă din generația anterioară a manualelor școlare, care au evidențiat existența unui genius loci exprimat prin spiritul de neatârnare al dacilor (Albineț, 1845; Moldovan, 1866). Pozitivarea caracterului războinic al dacilor, prin glorificarea patimei dacice pentru slobozenie, va atinge o nouă culme în manualul lui Heliade Rădulescu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
generația anterioară a manualelor școlare, care au evidențiat existența unui genius loci exprimat prin spiritul de neatârnare al dacilor (Albineț, 1845; Moldovan, 1866). Pozitivarea caracterului războinic al dacilor, prin glorificarea patimei dacice pentru slobozenie, va atinge o nouă culme în manualul lui Heliade Rădulescu (deși acesta nu îi asimilează în patrimoniul genetic al românilor). Dacă până acum, Decebal era blamat, printre rânduri sau de-a dreptul explicit, și portretizat ca lipsit de cinste pentru că a rupt tratatul de pace cu romanii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
creștinismului incipient a fost lansată de Samuil Micu în 1805, care a susținut că doctrina creștină a fost îmbrățișată de romanii așezați în Dacia încă din secolul al II-lea. Ideea creștinătății primordiale a românilor este preluată și introdusă în manualele de istorie ca o altă certificare a priorității românești, de data aceasta nu pe planul prezenței istorice, ci pe planul prezenței spirituale. Cărțile școlare propagă ideea că "religiunea crestină care se semînasse în Dacia de pre timpulŭ Antoninilorŭ [96 e.n.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
persistență o dobândește și tema sacrificială a martirajului românesc întru credință, care se prezintă într-o dublă ipostază. Într-o primă concretizare, aceasta ia forma martirajului ortodox în fața constantei persecuții catolice direcționată din Europa Occidentală. O temă recurentă vehiculată în manualele de istorie a epocii este "persecuția orthodoxilor" în special de către ungurii catolici, pusă în oglindă cu "conservația orthodoxiei" ca garant al purității românești (Heliade Rădulescu, 1861, pp. 73, 81). Cealaltă mare ipostază a martirajului românesc întru credință ia forma luptei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui Carol ca domn al României, nu dedică decât un paragraf de trei rânduri "M. S. Carol I, înrudit cu toțĭ împĕrațiĭ pămêntului, și cu drept de moștenire în veciĭ vecilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a unei statalități robuste, este luată ca fiind cofrajul instituțional în care tăria de suflet românească va fi prezervată. Monarhia, ipostaziată în figura lui Carol, va asigura "Virtus Romana Redivivus" (Melidon, 1876, p. 84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în avangarda romantismului pașoptist, a fost asumat statal și transformat în idee-călăuză a istoriei românilor propagate prin manuale școlare doar după unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectivă modelată statal prin intermediul literaturii didactice în general și a manualelor de istorie în particular. Naționalismul, ale cărei forțe ideologice au fost descătușate în avangarda romantismului pașoptist, a fost asumat statal și transformat în idee-călăuză a istoriei românilor propagate prin manuale școlare doar după unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior defalcate pe aliniamentele granițelor politice dintre principatele române sunt fuzionate într-un tot unitar. Istoriile separate ale Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei sunt sintetizate în istoria națională a poporului român
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din materialul didactic, Casa Școalelor (înființată în 1896 pentru a sprijini comunele în efortul de construire de școli primare și pentru administrarea fondului materiale) a reluat aprovizionarea unităților școlare cu material de învățământ. Începând cu 1922, pentru a întări efectul manualelor școlare despre care am arătat că sunt principalele arme ideologice de instrucție în masă -, Casa Școalelor a difuzat în sistemul educațional un număr impresionant de "unități ideologice", după cum urmează: 200.000 de exemplare a 20 tablouri istorice (câte 10.000
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]