33,202 matches
-
de Suetoniu și a fost elaborată de Metastasio în 1734 pentru compozitorul italian Antonio Caldara. Printre alte adaptări se numără cea a lui Gluck din 1752 și a lui Josef Mysliveček din 1774; după 1791 au mai fost încă trei adaptări. Mozart nu a fost prima alegere a lui Guardasoni. Inițial, a apelat la Antonio Salieri, cel mai important compozitor de opere italiene din Viena și liderul activităților muzicale de la curtea imperială. Dar Salieri era prea ocupat și a refuzat comanda
La clemenza di Tito () [Corola-website/Science/331586_a_332915]
-
festivalul Astra Film Fest de la Sibiu; 2006 - filmul "Oameni din Valea Jiului" este selectat și prezentat în cadrul secțiunii Panoramic Documentar a festivaluluiCinéma Mediteranéenne, de la Montpellier, Franța; 2010-27 octombrie în cadrul expoziției Să Nu Ucizi, de la Galeria TIMCO-Timișoara este prezentată lucrarea video "Sălașul", adaptare în format de artă video a filmului documentar cu același nume; 2012 - premiul UCIN (Uniunii Cineaștilor din România) pentru Cel mai bun film experimental pentru filmul " Becul peticit sau autobiografia unei iluzii"; 2012 - premiul Cel mai bun film experimental, filmului
Gheorghe Șfaițer () [Corola-website/Science/331725_a_333054]
-
Bulandra), "Vrăjitorul din Oz", după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior), "Scandal la operă!" de Ken Ludwig, "Ultimul Don Juan" de Neil Simon, "39 de trepte", după filmul lui Alfred Hitchcock, "Blues" de Arthur Miller (2008), "Război și pace", adaptare după romanul lui Lev Tolstoi (2003), "Miresele căpitanului" de Larry Gelbart (2002) sau "Operele complet prescurtate ale lui WLM ȘXPR" de J. Borgeson, A. Long și D. Singer (2001) la Teatrul Nottara. În țară a pus în scenă spectacolele "Liniște
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
Seattle un muzical realizat după carte, cu un scenariu semnat de Peter S. Beagle și interpretat de Pacific Northwest Ballet. Muzicalul a fost regizat de Elizabeth Huddle. În toamna anului 2009, Promethean Theatre Ensemble a prezentat în Chicago o nouă adaptare teatrală. IDW Publishing a publicat o adaptare în bandă desenată de șase numere a romanului, începând cu numărul din aprilie 2010. În numărul din octombrie/noiembrie 2005 al revistei "Fantasy and Science Fiction", Beagle a publicat o continuare a romanului
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
un scenariu semnat de Peter S. Beagle și interpretat de Pacific Northwest Ballet. Muzicalul a fost regizat de Elizabeth Huddle. În toamna anului 2009, Promethean Theatre Ensemble a prezentat în Chicago o nouă adaptare teatrală. IDW Publishing a publicat o adaptare în bandă desenată de șase numere a romanului, începând cu numărul din aprilie 2010. În numărul din octombrie/noiembrie 2005 al revistei "Fantasy and Science Fiction", Beagle a publicat o continuare a romanului, intitulată "Two Hearts". Povestirea, în care apar
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
Wells, Brenda Chapman și Steve Hickner. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Val Kilmer ca Moise și Dumnezeu (voci) și Ralph Fiennes ca Ramses. Este primul film de animație tradițional produs și distribuit de către DreamWorks Pictures. Filmul este o adaptare a Cărții Exodului și prezintă viața lui Moise de la a fi un prinț al Egipt până când își împlinește destinul său final de a-i scoate pe copiii lui Israel din robia Egiptului. Cântecele din film sunt scrise de Stephen Schwartz
Prințul Egiptului () [Corola-website/Science/335559_a_336888]
-
of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991) și franceză („Ivane Tourbinka”, în vol. "Contes roumains", Editura Cavallioti, București, 2002, pp. 65-80; traducere de Micaela Slăvescu). „Ivan Turbincă” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru teatrele românești (la Teatrul Național din București, Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, Teatrul de Nord din Satu Mare etc.). Povestea l-a inspirat pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, care a folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
pentru teatrele românești (la Teatrul Național din București, Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, Teatrul de Nord din Satu Mare etc.). Povestea l-a inspirat pe scriitorul timișorean Șerban Foarță, care a folosit-o în 1983 ca sursă de bază pentru o adaptare dramatică pentru teatrul românesc. Potrivit cronicarului teatral Sanda Diaconescu, textul a fost completat cu fragmente din alte scrieri ale lui Creangă și, în general, cu „nestemate din arhaicul tezaur folcloric românesc”. Prozatorul Alecu Popovici a realizat o altă dramatizare a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
traducere de Ana Cartianu și R.C. Johnston; o altă traducere intitulată „Danilo the Pole” a fost realizată de Zoea Onița și tipărită în 2001 de Editura Emia din Deva (32 p.+il.)). „Dănilă Prepeleac” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru teatrele românești, dintre care una a fost reprezentată în mod tradițional pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București. Studioul cinematografic Animafilm a realizat în anul 1971 filmul de animație "Dănilă Prepeleac", de fapt o înșiruire de cartoane decupate
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
2014), o poveste melancolică despre o dragoste a unui gay care se întinde pe durata a patru decenii. Bailey a scris, de asemenea, piese de teatru pentru radio și televiziune: "At Cousin Henry's" a fost difuzată în 1964, iar adaptarea realizată de el a piesei "We Think the World of You" de Joe Ackerley a fost televizată în 1980. Printre cărțile sale de non-ficțiune se află un volum de memorii, intitulat "An Immaculate Mistake: Scenes from Childhood and Beyond" (1990
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
un savant de talie mondială. Este considerat fondatorul școlii ornitologice din Republica Moldova și fondatorul unor noi direcții ale cercetărilor zoologice - ornitologia radară și ornitologia agricolă. Pe parcursul activității științifice a înaintat și a argumentat o serie de ipoteze despre formarea, geneza, adaptarea și sinantropizarea în salturi a ornitofaunei și a stabilit etapele principale a evoluție ei în condițiile impactului antropic asupra naturii. A studiat formarea și ritmul evoluției ornitocomplexelor din Sarmatul Mediu pană în prezent și geneza unor grupe taxonomice de păsări
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
a legăturilor sociale. Sprijinindu-se pe ideile și contribuțiile freudiene, în special cele din "Malaise dans la civilisation", și pe propriile descoperiri legate de conceptul de „destructivitate”, Gérard Rabinovitch reflectează asupra consecințelor caracterului plastic al distrucției, asupra capacității sale de adaptare la diferitele situații istorice, fără a-și schimba însă natura. Confruntându-se cu acest adevăr incomod - barbaria bântuie umanitatea - Gérard Rabinovitch lucrează la fundamentarea unei etici a deziluziei, o etică care permite persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
a fost schimbată de Lucien Quélet în "Psalliota augusta" (1872). Apoi micologul german Stephan Schulzer von Müggenburg (1802-1892) i-a dat numele "Agaricus perrarus" în jurnalul "Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien" (Viena, 1880), iar Giacomo Bresadola a făcut o adaptare după taxonomia lui Quélet, descriindu-l ca "Psalliota perrara" în volumul I al lucrării sale "Fungi tridentini novi vel nondum delineati et iconibus illustrati" din anul 1881. Același sus numitul Schulzer l-a descris pe "Agaricus perrarus" un an mai
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
romane a căror acțiune se petrece în vremurile biblice și a fost adaptată pentru teatru și film. "Ben Hur" a rămas în fruntea listelor de bestseller-uri până la publicarea romanului " Pe aripile vântului" (1936) al lui Margaret Mitchell. După lansarea adaptării cinematografice din 1959 a lui "Ben Hur", care a fost vizionată de zeci de milioane de spectatori și a obținut unsprezece premii Oscar în 1960, vânzările cărții au crescut și le-au depășit pe cele ale romanului " Pe aripile vântului
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
vânzările cărții au crescut și le-au depășit pe cele ale romanului " Pe aripile vântului". Binecuvântat de Papa Leon al XIII-lea, romanul a fost prima operă literară de ficțiune care a obținut o astfel de onoare. Succesul romanului și adaptărilor sale teatrale și cinematografice l-a transformat într-un simbol cultural popular, care a fost folosit pentru a promova numeroase produse comerciale. "Ben Hur" este povestea eroică a unui personaj ficțional pe nume Iuda Ben Hur, un prinț evreu din
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Pe aripile vântului" (1936) a lui Margaret Mitchell a depășit-o. Într-o ediție din 1946 a lui "Ben-Hur" publicată de Grosset and Dunlap se preciza că 26 de milioane de exemplare ale romanului fuseseră tipărite până atunci. Odată cu lansarea adaptării cinematografice din 1959 a cărții, "Ben-Hur" a revenit în anii '60 în topul celor mai bine vândute cărți. La momentul aniversării centenarului cărții în 1980, "Ben-Hur" continua să se tipărească în tiraje ce se epuizau permanent și fusese adaptată pentru
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a străduit să confere precizie descrierilor sale, precum și mai multor scene de acțiune memorabile, dintre care cea mai celebră era cursa de care din Antiohia. Wallace a dedicat patru pagini ale romanului unei descrieri detaliate a arenei din Antiohia. Spre deosebire de adaptarea cinematografică din 1959 a lui "Ben Hur", în care Messala este un personaj negativ care trișează prin adăugarea unor vârfuri de săgeți la roțile carului său, romanul lui Wallace îl descrie pe Iuda ca un concurent agresiv, care distruge din
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
în alte limbi. Acest tip de sprijin religios a contribuit ca "Ben Hur" să devină unul dintre cele mai bine vândute romane ale acelor vremuri. El nu numai că a redus rezistența publicului american față de roman ca formă literară, dar adaptările sale ulterioare au contribuit la transformarea unor segmente de public creștin în spectatori de teatru și film. Prima traducere în limba română a fost realizată de prozatorul și poetul ardelean Ion Gorun (1863-1928) și publicată în perioada interbelică sub titlul
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de soluția sugerată de dramaturgul William Young pentru a-l reprezenta pe Isus cu o rază de lumină. În 1899 Wallace a încheiat un acord cu producătorii teatrali Marc Klaw și Abraham Erlanger pentru a-și transforma romanul într-o adaptare teatrală. Piesa rezultată a avut premiera pe scena Broadway Theater din New York în 29 noiembrie 1899. Criticii au publicat recenzii mixte, dar spectatorii, mulți dintre ei aflați pentru prima dată la teatru, au apreciat fiecare reprezentație. Piesa a avut succes
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de bilete pe săptămână. Începând din 1899 și până în ultima reprezentație din 1921, piesa a fost jucată în săli mari din orașe americane precum Boston, Philadelphia, Chicago și Baltimore, dar și în străinătate la Londra (Anglia), Sydney și Melbourne (Australia). Adaptarea teatrală a fost văzută de aproximativ douăzeci de milioane de spectatori, iar William Jennings Bryan a pretins că a fost „cea mai mare piesă jucată pe scenă din punct de vedere al tonului său religios”. Popularitatea sa a contribuit la
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Arts Centre din Londra a prezentat în 2002 o versiune mai mică a lui "Ben-Hur" cu o distribușie limitată la zece actori și o cursă de care. Dezvoltarea cinematografului ce a avut loc ulterior publicării romanului a determinat realizarea unor adaptări cinematografice în 1907, 1925, 1959, 2003, 2016, și a unui miniserial TV nord-american în 2010. În 1907 Sidney Olcott și Frank Oakes Ross au regizat un film de scurtmetraj pentru Compania Kalem, care s-a inspirat din carte, dar fără
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
judecată pe producătorii filmului pentru încălcarea legii dreptului de autor din SUA. Cazul reper, "Kalem Co. vs. Harper Brothers" (1911) [222 U.S. 55 (1911)], a ajuns la Curtea Supremă a SUA care a stabilit un precedent legal pentru drepturile de adaptare cinematografică a operelor literare și teatrale. Hotărârea curții a impus companiei de film să plătească 25.000 de dolari daune, plus cheltuieli de judecată. Fiul lui Wallace a continuat să primească oferte de a vinde drepturile de ecranizare a cărții
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
ecranizare a cărții, după moartea tatălui său. Henry a refuzat toate ofertele până în 1915, când s-a răzgândit și a încheiat un acord cu Erlanger pentru suma de 600.000 de dolari. Metro-Goldwyn-Mayer a obținut mai târziu drepturile de ecranizare. Adaptarea cinematografică din 1925 a lui "Ben-Hur", regizată de Fred Niblo, i-a avut în rolurile principale pe Ramon Novarro (Ben-Hur) și Francis X. Bushman (Messala). Filmările au început în Italia și au fost finalizate în Statele Unite ale Americii. Filmul a
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
mai mari încasări ale epocii. În anul 1955 MGM a început să planifice realizarea unei noi versiuni a filmului ce urma să fie regizată de William Wyler, care lucrase ca regizor asistent la cursa de care în filmul din 1925. Adaptarea cinematografică din 1959 a lui "Ben-Hur" i-a avut în rolurile principale pe Charlton Heston (Iuda Ben Hur) și Stephen Boyd (Messala). Filmările au fost realizate la Roma și s-au finalizat la 7 ianuarie 1959. Valoarea estimată a costurilor
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Stat Lowe din New York, în 18 noiembrie 1959. El a adus încasări de peste 40 de milioane de dolari la box-office și încă aproximativ 20 de milioane de dolari din venituri comerciale adiacente. Romanul lui Wallace a fost eclipsat de popularitatea adaptării cinematografice realizate în 1959 de Wyler, un „blockbuster pentru MGM”, care a obținut un număr record de unsprezece premii Oscar din partea Academy of Motion Picture Arts and Sciences și a devenit filmul cu cele mai mari încasări din 1960. Heston
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]