35,463 matches
-
(*2 octombrie 1869, / - †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore. Gandhi provenea dintr-o familie indiană din pătura superioară a societății, aparținând castei neguțătorilor, "". Tatăl lui
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
englezești și refuzul plății impozitelor. Gandhi este arestat și, după un proces, este condamnat la câteva luni de închisoare. Abia eliberat, își continuă activitatea, este din nou arestat, apoi, pus în libertate, participă la Conferința de la Londra (1926) asupra , cerând independența țării sale. În anul 1930 se inițiază o largă campanie de rezistență, având ca obiectiv abrogarea impozitului pe sare și boicotarea textilelor provenite din Marea Britanie. Autoritățile engleze îl arestează împreună cu soția sa și cu alți 50.000 de militanți indieni
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
50.000 de militanți indieni. În închisoare, reacționează cu lungi greve ale foamei, care se repetă și în viitor, devenite legendare. La începutul celui de-al doilea război mondial, Gandhi cheamă populația să nu susțină Marea Britanie, dacă aceasta nu garantează independența Indiei. Guvernul englez reacționează cu arestarea lui, împreună cu alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. "", această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
alți 60.000 de oponenți, și nu este eliberat decât după doi ani de detenție. "", această declarație din 1942 sfârșește prin a cristaliza rezistența în jurul lui: considerat un fel de sfânt și un conducător politic, Gandhi obține retragerea britanică și independența Indiei la 15 august 1947. Gandhi asistă cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state, India și Pakistan, care consfințește separarea între hinduiști și musulmani și care culminează la sfârșitul anului 1947 cu un război civil, ce a costat
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
a fost marcată de agenda diplomatică față de agresivitatea crescândă a Germaniei în Europa, rolul său de la München aducându-i o mare popularitate printre britanici la vremea respectivă. Când Hitler și-a continuat politica agresivă, a angajat Regatul în calitate de garant al independenței Poloniei, alianță ce a adus Regatul Unit în război cu Germania după invadarea de către cea din urmă a Poloniei în 1939. A demisionat din funcția de premier la 10 mai 1940, după eșecul incursiunii Aliaților în Norvegia, considerând că un
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
la mijloc nu există o dispută care să merite o demisie. Chamberlain l-a numit pe Lord Halifax ca ministru de externe în locul lui Eden. În martie 1938, Austria s-a unit cu Germania în "Anschluss". Deși austriecii susținători ai independenței au cerut ajutor britanic, acesta nu a venit. Regatul Unit a trimis la Berlin doar o notă fermă de protest. Adresându-se Cabinetului la scurt timp după ce forțele germane au trecut granița, Chamberlain a acuzat atât Germania, cât și Austria
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
se poate ajunge la un acord și se poate păstra pacea. Conform propunerilor făcute la Berchtesgaden, regiunea Sudetă avea să fie anexată de Germania dacă un plebiscit în respectiva regiune este favorabil anexării. Cehoslovacia avea să primească garanții internaționale ale independenței sale, garanții ce aveau să înlocuiască obligațiile din tratate, în principal angajamentul francez de acordare a ajutorului. Francezii au acceptat aceste cerințe. Sub mari presiuni, și cehii au acceptat, ceea ce a dus la căderea guvernului cehoslovac. S-a întors în
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
între țările europene rămase independente pentru a-l împiedica pe Hitler să pornească un război. A încercat să realizeze un acord între Regatul Unit, Franța, URSS și Polonia prin care primele trei să acorde ajutor Poloniei în cazul în care independența i-ar fi amenințată, dar neîncrederea polonezilor în Uniunea Sovietică a făcut ca negocierile să eșueze. La 31 martie a informat Camera Comunelor de garanțiile britanice și franceze oferite Poloniei, prin care aceste țări se angajau să acorde Poloniei tot
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
a făcut ca negocierile să eșueze. La 31 martie a informat Camera Comunelor de garanțiile britanice și franceze oferite Poloniei, prin care aceste țări se angajau să acorde Poloniei tot ajutorul posibil în cazul oricărei acțiuni de natură să amenințe independența acestei țări. În dezbaterea ce a urmat, Eden a declarat că țara este acum unită de partea guvernului. Chiar și Churchill și Lloyd George au lăudat guvernul lui Chamberlain pentru oferirea de garanții Poloniei. Primul ministru a întreprins și alte
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
cunoscut ca Țaratul vlaho-bulgar, denumit de istoricii bulgari și străini "Al doilea țarat bulgar"). Au mai existat și comunități semi-autonome pe teritoriul actualei Grecii, cum ar fi Vlahia Mare sau Vlahia Mică. Ulterior aromânii au jucat un rol important în independența mai multor țări balcanice cum ar fi Bulgaria, Albania și Grecia față de Imperiul Otoman. În afara acestor formațiuni politice istorice, aromânii nu au creat, nici revendicat state, cu o singură excepție, efemeră și socotită de majoritatea aromânilor ca mascaradă politică, crearea
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
1832, Mayotte a fost cucerită de Andriantsoly, fostul rege din Iboina din insula Madagascar; în 1833 a fost cucerită de sultanatul vecin Mwali; în 19 noiembrie 1835 a fost iar cucerită de sultanatul Ndzuwani, iar în 1836 și-a recâștigat independența sub conducerea unui sultan local. Mayotte a fost cedată Franței odată cu celelalte insule din arhipelagul Comore în 1843. După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu procesul de decolonizare, insula a fost singura din arhipelag care a votat în favoarea rămânerii
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
Națiunilor Unite ce recunoștea suveranitatea statului Comore asupra insulei Mayotte fiind susținută de 11 din cei 15 membri, respinsă însă datorită utilizării dreptului de veto de către Franța. Situația insulei Mayotte a fost greoaie pentru Franța: în timp ce populația locală nu dorea independența față de Franța și integrarea în statul Comore, o serie de voci internaționale ale regimurilor de stânga postcoloniale au criticat vehement situația. În plus, situația particulară a administrației locale, formată în majoritate conform legii musulmane, înseamnă faptul că va fi dificil
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
această perioadă, care coincide cu anii Renașterii în Europa de vest și centrală, Ungaria a cunoscut o perioadă înfloritoare, devenind un important centru cultural. Ioan de Hunedoara și fiul său, Matia Corvin (Hunyadi Mátyás), au luptat împotriva Imperiului Otoman, consolidând independența Ungariei față de acesta. Independența Ungariei a luat însă sfârșit în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată de Austria, principatul Transilvănean a devenit independent de Ungaria
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
cu anii Renașterii în Europa de vest și centrală, Ungaria a cunoscut o perioadă înfloritoare, devenind un important centru cultural. Ioan de Hunedoara și fiul său, Matia Corvin (Hunyadi Mátyás), au luptat împotriva Imperiului Otoman, consolidând independența Ungariei față de acesta. Independența Ungariei a luat însă sfârșit în 1526 după bătălia cu otomanii (turcii) de la Mohács. Regatul a fost împărțit în trei părți: partea de vest a fost anexată de Austria, principatul Transilvănean a devenit independent de Ungaria, iar centrul Ungariei a
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
stăpânirea Imperiului Otoman timp de peste 150 de ani, în sec. XVI - XVII. După 150 de ani de ocupație otomană, în secolul XVII Austria și alianța creștină au eliberat centrul Ungariei ocupat de Imperiul Otoman. Revolta maghiară (lipsită de succes) pentru independență, dintre anii 1703 și 1711 condusă de Francisc Rákóczi al II-lea a fost îndreptată contra dominației habsburgilor austrieci, care stăpâneau și Transilvania. Revoluția burgheză condusă de Lajos Kossuth din 1848-1849, a fost înăbușită de armata imperială a Austriei cu ajutorul
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
1930 la Târgu Mureș. În 1940 statuia a fost mutată la Campeni în urma cedării Transilvaniei de Nord prin Dictatului de la Viena. După revoluția de la 1848, marile evenimente din istoria românilor, cum au fost Unirea Principatelor din 1859 și războiul de Independență de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie și viu interes în Țara Moților și mai ales în Câmpeni. Aici a luat naștere chiar un comitet condus de Ion Patitia și Mihai Adreica care a colectat bani, alimente și îmbrăcăminte
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
anul 1854, clăcașii din Segarcea s-au răsculat împotriva nedreptăților la care erau supuși de către administrația moșiei, amenințând cu spargerea satului.Prin reforma agrara din 1864, țăranii clacași din Segarcea sunt împroprietăriți și eliberați de sarcinile feudale.În Războiul de Independență de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea și-au adus o importanță contribuție, fie prin participarea directă cu forțe omenești, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostași și furaje pentru căi. Este demn de amintit că printre jertfele omenești ale
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
România a fost recunoscută ca stat independent în urma Războiului de Independență din 1877-1878. În anul 1878 domnitorul (principele) Carol I de Hohenzollern a primit titlul de „alteță regală”. În anul 1881 a fost modificată Constituția din 1866, pentru a specifica, printre altele, faptul că din acel moment șeful statului va fi
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
1866 o așa-numită "Monstruoasă coaliție", compusă din conservatori și radicalii liberali, l-a forțat pe Cuza să abdice. Prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinț al României, în speranța asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire și independență. Descendenții săi au devenit regii României, până la venirea la putere a comuniștilor în 1947. În 1877, după un război ruso-româno-turc, România a devenit independentă, dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia. La data de 14 martie 1881, România a fost
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
Basarabia consiliul director a apelat la guvernul român, care a trimis trupe, restabilind ordinea. Ca răspuns, la 13 ianuarie 1918, guvernul Rusiei Sovietice a întrerupt relațiile diplomatice cu România, sechestrând tezaurul României. La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești, care se alipește României la 27 martie 1918. După semnarea păcii de la Brest-Litovsk (18 februarie 1918), Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei. Ca răspuns la manifestul „Către popoarele mele credincioase” al împăratului Carol I al Austriei, deputații români
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
în anii 1875 - 1876. În lunile mai și iunie 1877, Caragiale a redactat singur șase numere din "„foița hazlie și populară”", "Claponul". Între anii 1876 și 1877 a fost corector la "Unirea democratică". În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului "Națiunea română", scos la propunerea publicistului francez Frédéric Damé (1849, Tonnerre, Franța - 1907, București). În această perioadă a apărut și "Calendarul Claponului". Ziarul, cu numeroase rubrici scurte și cuprinzătoare, a fost suprimat după numai șase
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
franceze și nu au posedat nici cetățenia și nici dreptul de a vota; deși au putut cere cetățenia totală începând cu 1865, doar puțini au optat pentru aceasta. În 1954, Frontul de Eliberare Națională (FLN) a pornit Războiul Algerian de Independență, un război de gherilă; după aproape un deceniu de lupte urbane și rurale, au reușit să-i învingă pe francezi în 1962. Majoritatea din cei 1.025.000 de "pieds-noirs", precum și 91.000 "harkis" (musulmani algerieni pro-Franța care serveau în
Algeria () [Corola-website/Science/297148_a_298477]
-
și soliile trimise Papei de la Roma și conducătorilor Veneției, cea mai cunoscută fiind solia lui Ioan Țamblac din 1477. Obiectivul principal al politicii externe în această perioadă avea să fie însă încercarea de a asigura integritatea teritorială a Moldovei și independența față de Imperiul Otoman. „S-a întâmplat ca atunci când toți principii supuși stăpânului (Mehmet al II-lea - n.n.) au aflat că Zucha-Zan (Uzun Hasan, hanul turcmenilor - n.n) intrase în luptă împotriva lui, ei s-au veselit cu toții, zicând: «Acum, Mehmet
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Crimeii redevenise vasal acesteia. După cucerirea de către turci a Chiliei și Cetății Albe și în noul context extern european, Ștefan decide în 1487 să încheie pace cu Imperiul Otoman, acceptând reluarea plății tributului în schimbul garantării de către aceștia a statalității și independenței Moldovei. „Anul 892 (1487). În zilele când Davud-pașa a plecat în expediție în Arabia, a venit un sol din Moldova cu haraci pe doi ani și a plecat primind răspunsul de pace”. După încheierea păcii cu Imperiul Otoman și securizarea
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]