36,294 matches
-
reședință comunei cu același nume, se află la o distanță de 13 km de municipiul Arad și 37 km de municipiul Timișoara. Comună Sagu se întinde pe o suprafață de 10602 ha, din care 9476 ha reprezintă terenul agricol. În componență administrativă a comunei se regăsesc următoarele localități: Sagu, Cruceni, Fiscut, Firiteaz și Hunedoara Timișană. Evidențiat că o singură unitate geomorfologica, parte a Câmpiei Vingăi, arealul studiat prezintă trei trepte de relief: câmpia înaltă propriu-zisă, cu aspect de platou ușor ondulat
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
acum cu Tornya. După alungarea turcilor, Turnu a fost după Mako, Battonya și Foldeak, a patra localitate repopulată din comitatul Cenad. În anul 1734 în localitate existau înregistrate 53 de case. În anul 1742 satul trece de la Tezaurariatul Regal în componența domeniului Prințului de Mutina. În acea periodă locuitorii erau aproape în exclusivitate sârbi. În anul 1752 satul a fost cumpărat de către trezorierul regal Marczibanyi Lorinc care l-a ridicat la rang de târg și i-a mărit populația prin aducerea
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
vest cu localitatea Ugruțiu, comuna Dragu, județul Sălaj, la nord cu localitatea Adalin, județul Sălaj iar la sud cu localitățile Berindu și Topa Mică, județul Cluj. Din punct de vedere administrativ, Așchileu Mic aparține comunei Așchileu, care mai are în componența sa localitățile Așchileu Mare, Fodora, Cristorel și Dorna. Față de reședința de județ, municipiul Cluj-Napoca, se află la o distanță de 38 de kilometri pe drumul județean DJ 109, ce face legătura între municipiul Cluj-Napoca și orașul Jibou, județul Sălaj. Flora
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
Lăpuș este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Este înfrățit cu localitatea Peillac, din departamentul Morbihan, (Bretania, Franța). Este reședința și singurul sat din componența comunei Lăpuș, fiind de altfel cea mai populată așezare rurală din Țara Lăpușului. Etimologia numelui localității este discutată: din substantivul lăpuș (= *lopus) „brusture” (Telekia speciosa) sau din hidronimul Lăpuș, el însuși putând proveni, fie conform legendei nedemonstrabile protocroniste din latinescul
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
satele Bozânta Mare, Merișor și Ulmoasa. Localitatea are o populație de 7.136 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei comune din județul Maramureș: Șomcuta Mare, Săliștea de Sus și Ulmeni. În componența orașului intră și satele Băița, Bozânta Mare, Bușag, Merișor, Nistru și Ulmoasa. Prima atestare documentară: pentru Tăuți: 1440 (Thotfalw); pentru Magherăuș: 1490 (Monyoros). Etimologia numelui localității: Din n. grup tăuți (< subst. tăut < magh. Tóth „slovac" + desinența de pl. -i) + Măgherăuș
Tăuții-Măgherăuș () [Corola-website/Science/301594_a_302923]
-
verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucat exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea reda. A se compară “escribo” (scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu).<br> Între auxiliar și verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepozițiile a, de sau conjuncția que (mai
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
a desfințat comunele Vima Mică și Coroieni, înfințând o nouă comună cu reședința la Vălenii Lăpușului. Dar după 22 decembrie procesul de reorganizare este abandonat, astfel că, doar după câteva luni, Vima Mică a redevenit comună cu același sate în componență. Și actualmente Peteritea aparține de comună Vima Mică - ungurește Dragavilma, atestata în 1390 sub denumirea de Vydma. Celelalte sate din componența comunei sunt: Vima Mare, Sălniță, Jugăstreni, Dealu Corbului și Aspră. Valer Gabor în ”Monografia comunei Vima Mică” menționează circularele
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
de reorganizare este abandonat, astfel că, doar după câteva luni, Vima Mică a redevenit comună cu același sate în componență. Și actualmente Peteritea aparține de comună Vima Mică - ungurește Dragavilma, atestata în 1390 sub denumirea de Vydma. Celelalte sate din componența comunei sunt: Vima Mare, Sălniță, Jugăstreni, Dealu Corbului și Aspră. Valer Gabor în ”Monografia comunei Vima Mică” menționează circularele episcopului Vasile Moja (19 iunie 1816) în urma cărora ”prin efortul sătenilor se înfințează școli și în satele Vima Mică, Sălniță și
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
partea de nord a județului pe cursul superior al râului Topolnița sau Valea Mare, cum o numesc localnicii, la un kilometru distanță de peșteră Topolnița. Graiul, portul și obiceiurile sunt identice cu cele din Banatul de munte. Localitatea are în componență 4 sate: Godeanu, Marga, Șiroca și Păunești. Negeile satului Godeanu sunt: Ciumarca, în primă vineri înainte de Sfântu Ilie (20 iulie) și Sfântă Maria, în ziua de 15 august. Negeia satului Păunești este Sfântu Dumitru, în ziua de 26 octombrie. Negeia
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
dispunea în anul 1947 de 189 de clădiri, 153 de gospodării și 618 locuitori: „Are o unitate cooperativa, 38 de cazane de țuică. Satul e amintit de D. Fotino la 1819 și anterior de Schwantz la 1720-1723 .” După 1950 în componență comunei intrau și satele: Berești, Rudina, Runcșor (1952-1954). În anul 1970 comună Bala cuprindea 15 sate care au rămas în componență ei până acum: Bala de Jos, Bala de Sus, Brateș, Brativoești, Câmpu-Mare, Cârșu, Comănești, Crainici, Dâlma, Iupca, Molani, Rudina
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de țuică. Satul e amintit de D. Fotino la 1819 și anterior de Schwantz la 1720-1723 .” După 1950 în componență comunei intrau și satele: Berești, Rudina, Runcșor (1952-1954). În anul 1970 comună Bala cuprindea 15 sate care au rămas în componență ei până acum: Bala de Jos, Bala de Sus, Brateș, Brativoești, Câmpu-Mare, Cârșu, Comănești, Crainici, Dâlma, Iupca, Molani, Rudina, Runcșor, Sărdănești, Vidimirești. În 1977 în satul Bala de Jos existau 835 locuitori, în 1992, 915, iar în anul 2002 au
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
satul Pârâu Mare, iar satele Lețești și Răpciuni au fost desființate, reședința comunei fiind mutată de la Răpciuni la Schitu. În 1964, satul Schitu a primit denumirea de "Ceahlău". Comuna a revenit în 1968 la județul Neamț, reînființat, având de atunci componența actuală. În comuna Ceahlău se află , monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Ceahlău. Ansamblul, datând din secolele al XVIII-lea-al XIX-lea, cuprinde biserica de lemn „Sfânta Ana” (1730) și turnul-clopotniță (sfârșitul secolului al XIX
Comuna Ceahlău, Neamț () [Corola-website/Science/301626_a_302955]
-
individualizate. Teritoriul comunei se situează într-o zonă cu clima temperat continentală, regimul termic, caracteristic zonei de silvostepa, cu o temperatură anuală medie de 10.6 (C și o medie a precipitațiilor anuale de 588 mm). Comuna se află în componența bazinului hidrografic al râului Ialomița, prin intermediul principalului său afluent - râul Prahova. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ariceștii Rahtivani se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (94
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
din satele Balta Doamnei, Curcubeul și Lacul-Turcului, fiind mărginită de râurile Prahova și Ialomița. Tot atunci, satul Bâra, cu 456 de locuitori, făcea parte din comuna Lipia-Bojdani, plasa Znagovul, din județul Ilfov. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași componență, în plasa Câmpul a aceluiași județ, și cu o populație de 2107 locuitori. În 1931, comunei i-a fost arondat și satul Bâra, anterior în comuna Lipia-Bojdani județul Ilfov. În 1950, comuna a fost trecută în subordinea raionului Ploiești, din
Comuna Balta Doamnei, Prahova () [Corola-website/Science/301640_a_302969]
-
Ocina de Jos și Ocina de Sus, cu 2146 de locuitori. În 1938, s-a regăsit în plasa Sinaia din județul Prahova, iar în 1950, în raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi regiunea Ploiești. În 1968, comuna a căpătat componența actuală, și a revenit la județul Prahova, reînființat. Singurul obiectiv din comuna Adunați inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova este situl arheologic din vatra satului Adunați, unde s-au găsit vestigii din neolitic. Localitatea Adunați se înscrie între
Comuna Adunați, Prahova () [Corola-website/Science/301634_a_302963]
-
a municipiului Ploiești, înglobând și satul Corlătești din comuna Corlătești, care s-a desființat atunci, precum și localitatea Cartier Dâmbu. Din 1981, comunele suburbane au fost resubordonate județelor din care făceau parte, și astfel comuna a trecut din nou direct în componența județului Prahova. În comuna Berceni se află (1792) din satul Corlătești, ansamblu-monument istoric de arhitectură de interes național, format din biserica propriu-zisă și turnul-clopotniță. Stema comunei Berceni, potrivit anexei nr. 1.3 din Hotărârea de Guvern numărul 1891/2004, publicată
Comuna Berceni, Prahova () [Corola-website/Science/301644_a_302973]
-
făcea parte din aceeași plasă Vărbilău și avea 2886 de locuitori. În 1950, a fost inclusă în raionul Teleajen al regiunii Prahova și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, a fost transferată din nou la județul Prahova, în componența actuală. Țuica de Bertea este trecută în Registrul Produselor Tradiționale din România. În comuna Bertea se află (mijlocul secolului al XIX-lea), monument istoric de arhitectură de interes național. În rest, în comună mai există zece alte obiective incluse în
Comuna Bertea, Prahova () [Corola-website/Science/301645_a_302974]
-
transferat comunei Livadea în 1931, iar comuna s-a numit temporar, începând de atunci, "Cosmina". În 1950, a trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a revenit la județul Prahova, cu componența actuală. Zece obiective din comuna Cosminele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Cosmina de Sus: casa cu demisol comercial Mihail
Comuna Cosminele, Prahova () [Corola-website/Science/301664_a_302993]
-
de Sus. Comuna a fost inclusă în preajma lui 1938 în plasa Câmpina din județul Prahova, trecând apoi în 1950 în raionul Câmpina al regiunii Prahova și apoi al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a revenit în județul Prahova, reînființat, cu componența actuală. În comuna Cornu se află (secolul al XVIII-lea, refăcută în 1811), monument istoric de arhitectură aflat în satul Cornu de Sus. Din ruinele schitului de odinioară, peste șuvița de apă limpede și rece a râului Valea Rea, a
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
95,23%), cu o minoritate de penticostali (1,04%). Pentru 3,09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Netoți", făcea parte din plasa Câmpul a județului Prahova și avea în componență satele Netoți, Trestienii de Jos și Zănoaga, totalizând 1216 locuitori. Pe teritoriul actual al comunei erau atunci organizate alte două comune. Astfel, comuna Ciupelnița cuprindea satele Ciupelnița și Trestieni, având în total 693 de locuitori și 2 biserici, una în
Comuna Dumbrava, Prahova () [Corola-website/Science/301669_a_302998]
-
7,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satul Săvinești făcând parte din comuna Calu-Iapa din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț. Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea satului Săvinești în componența comunei Roznov. Comuna s-a înființat în 1931, cu satele Brășăuți, Dumbrava Roșie din Deal, Dumbrava Roșie din Vale și Săvinești. În 1950, comuna Săvinești a fost transferată orașului regional Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, a devenit comună suburbană
Comuna Săvinești, Neamț () [Corola-website/Science/301676_a_303005]
-
din plasa Tohani a județului Buzău, și era formată din satele Gura Vadului, Tohani, Tohăneanca (actualmente, "Perșunari") și Valea Scheilor. Comuna avea 2020 de locuitori, o școală mixtă în satul Tohani și 7 biserici deservite de 5 preoți. În aceeași componență este consemnată comuna și de Anuarul Socec din 1925, tot în plasa Tohani și cu o populație de 3150 de locuitori. În 1950, județele s-au desființat, iar comuna a fost arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi (după
Comuna Gura Vadului, Prahova () [Corola-website/Science/301680_a_303009]
-
fost arondate raionului Vălenii de Munte din regiunea Prahova și apoi raionului Teleajen din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar cele trei comune au fost comasate, formând o singură unitate administrativă. În urma alegerilor locale din 2012, componența Consiliului Local Drajna (15 consilieri) este: În comuna Drajna se află (sfârșitul secolului al XVII-lea, refăcut la sfârșitul secolului al XIX-lea, astăzi administrația sanatoriului TBC Drajna), și (începutul secolului al XIX-lea), ambele monumente istorice de arhitectură de
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
comuna a fost arondată raionului Piatra Neamț din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Neamț, reînființat; tot atunci, satul Secu a fost desființat și comasat cu satul Tașca. Primarul comunei este Dana Ursache, candidat independent ales în 2016. Componența Consiliului Local Tașca, ales la 1 iunie 2008 (11 membri): După despărțirea comunei Tașca de comuna Bicaz, în 1931, aceasta a avut la conducere următorii primari: Fiind zonă bogată în păduri, fânețe și vânat, locuitorii s-au îndeletnicit încă din
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
moșia Târziilor. Deși aici s-au descoperit urme de locuire încă din evul mediu, nu există mențiuni ale satului Târzia până în secolul al XVIII-lea, respectiv anul 1704, când satul este pomenit ca făcând parte din comuna Boroaia. În actuala componență a satului intră și cătunul Cornilești, situat în estul Târziei, mai precis la est de drumul național DN 15 C, pe ambele părți ale pârâului Târzia, spre satul Orțești. Probabil că acest sat a luat naștere prin strămutarea unui număr
Târzia, Neamț () [Corola-website/Science/301687_a_303016]