36,294 matches
-
Jugureni având atunci 2860 de locuitori. În 1950, la desființara județelor, comuna a fosta arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județele au fost reînființate, comuna Jugureni trecând la județul Prahova, în componența actuală, cu cele patru sate. Șapte obiective din comuna Jugureni sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Dintre ele, unul este un sit arheologic, aflat „la Biserică”, lângă satul de vacanță din Boboci
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]
-
Până în 1845 (când s-a desființat jud. Saac), Plavia era resedința plasii Tohani, afirmație ce ni se pare eronată. DTSR (1872) menționează așezarea ca sat component al com. Iordăcheanu, fapt confirmat și în DGJPh. În perioada interbelică satul intra în componența com. Gornețu-Cricov. După război, HCM restabilește apartenența de comuna Iordăcheanu, în componența căruia îl găsim, dar prin Decizia nr. 275/1989 a comunei ex. al Cons. Pop. Jud. Ph., satul dispărea ca unitate administrativ teritorială. Legea cu pricina fiind abrogată
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
Tohani, afirmație ce ni se pare eronată. DTSR (1872) menționează așezarea ca sat component al com. Iordăcheanu, fapt confirmat și în DGJPh. În perioada interbelică satul intra în componența com. Gornețu-Cricov. După război, HCM restabilește apartenența de comuna Iordăcheanu, în componența căruia îl găsim, dar prin Decizia nr. 275/1989 a comunei ex. al Cons. Pop. Jud. Ph., satul dispărea ca unitate administrativ teritorială. Legea cu pricina fiind abrogată în 1990, toate revin la matca lor. În prezent este sat component
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
satul a trecut în subordinea comunei Păulești, arondată raionului Ploiești din regiunea Prahova, iar din 1952 din regiunea Ploiești. Satul "Degerați" a fost rebotezat în 1964 "Păuleștii Noi". În 1968, Păulești a devenit comună suburbană a municipiului Ploiești, având în componență satele Păulești, Găgeni, Cocoșești și Păuleștii Noi, întrucât cătunul Dănești a fost înghițit de satul Păulești. În 1989, noțiunea de comună suburbană a fost desființată, iar comuna Păulești a devenit comună de sine stătătoare subordonată județului Prahova. Două obiective din
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]
-
locuitorilor sunt ortodocși (95,55%), cu o minoritate de evanghelici (1,99%). Pentru 1,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Hârsa (după reședința de atunci) și avea în componență, pe lângă satele actuale, și satele Vărbila și Valea Cucului, făcând parte din plasa Podgoria a județului Prahova. Comuna avea 1863 de locuitori ce locuiau în 402 case, o școală frecventată de 45 de elevi și 5 biserici — câte una în
Comuna Plopu, Prahova () [Corola-website/Science/301706_a_303035]
-
apoi, din 1952, al regiunii Ploiești. Comuna Opăriți a fost desființată la un moment dat, satele ei (cu excepția satului Poiana Copăceni) trecând la comuna Predeal-Sărari; în 1964, satul Opăriți a luat numele de "Poienile". În 1968, comuna Predeal-Sărari a căpătat componența actuală și a fost inclusă din nou în județul Prahova, reînființat.
Comuna Predeal-Sărari, Prahova () [Corola-website/Science/301717_a_303046]
-
frecventată în 1899 de 53 de elevi și 6 biserici ortodoxe — în Podenii Noi, refăcută în 1827, în Ghiocel (1841), Mehedința (1861), Rahova (1832), Popești (1857) și Valea Dulce (1807). În perioada interbelică, comuna este menționată în anuarul Socec în componența actuală, acolo figurând și satul Podul lui Galben; comuna avea în total 4614 locuitori. În 1931, câteva sate ale comunei s-au separat și au format comuna Mehedința, aceasta având în compunere localitățile: Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Păcăloasa, Rahova și Sfăcărău
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
24 maghiari și 1 țigan. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 834 evanghelici, 353 ortodocși, 36 romano-catolici ș.a. În anul 1966 comuna aparținea de Raionul Sibiu, iar populația a crescut la 1.520 de persoane, comuna având atunci în componență satele Roandola, Nou Săsesc și Felța.
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
precum și din Analele parlamentare din 1831, când se specifica apartenența localității plaiului Despre Buzău a fostului județ Saac și se preciza că avea o populație de 100 de familii. DTSR (1872) amintea Sângeru drept comună a plășii Cricov, având în componență și satele: Butuci și Lapoșul Vechi. Dicționarul General al Județului Prahova (1897), parte din Marele Dicționar Geografic al Romîniei, menționa Sângeru drept comună a plășii Podgoria, având în subordine și satele Butuci și Mireș. Se preciza, de asemenea, că în urma
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
1907(vis-a-vis de primarie; când, se spune, că în sat curgea pe șanțuri vinul boierilor), celălalt ridicat în memoria eroilor locali din Primul Război Mondial (în centrul satului, sub forma de obelisc). În perioada interbelică, comuna se găsea în aceeași componență în plasa Podgoria din județul Prahova, cu 2826 locuitori. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova și apoi din 1952 raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, la reînființarea județelor, a revenit la județul Prahova, și i-
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
Grigore Negru la 1845. În 1925 comuna apare în Anuarul Socec ca fiind formată din satele Lunca Mare, Șotrile-Câmbineanul și Șotrile-Vistierul, cu 2292 locuitori. În 1931, era alcătuită din satele Lunca Mare, Plaiu Câmpinei, Plaiu Cornului, Seciuri, Șotrile și Vistieru, componență care s-a păstrat de atunci. În 1950, a devenit parte a raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, revine la județul Prahova, reînființat. Treisprezece obiective din comuna Șotrile sunt incluse în lista
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]
-
La sfârșitul perioadei interbelice, comuna s-a regăsit în plasa Câmpina din același județ, iar în 1950 a fost arondat raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost arondată din nou, în componența actuală, județului Prahova, reînființat. Telega se află în zona de influență economică a orașului Câmpina, unde se află majoritatea locurilor de muncă a locuitorilor din Telega. Agroturismul și turismul balneoclimateric au existat în stadiu incipient încă din anii '70, dezvoltându
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
arondată plășii Cricov a județului Prahova, având 1092 de locuitori. În comună funcționa o școală și două biserici — una din 1881 și alta din 1810. În 1925, Anuarul Socec o consemnează în aceeași plasă, tot cu un singur sat în componență, având 1820 de locuitori. În 1931, a apărut și satul Ungureni, în sudul comunei. În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952, raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost reînființat, iar
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
În 1950, a fost arondată raionului Urlați din regiunea Prahova, iar în 1952, raionului Mizil din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova a fost reînființat, iar comuna a fost desființată, fiind inclusă în comuna Fântânele. Ea a fost reînființată, în componența actuală, în anul 2004. În comuna Vadu Săpat se află (1802-1810), monument istoric de arhitectură de interes național aflat în satul Vadu Săpat, ansamblu alcătuit din ruinele bisericii propriu-zise și din zidul de incintă. Tot de interes național este și
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
dintre care una are și secție de panificație) și doi agenți economici cu profil agricol. Siguranța cetățenilor, ordinea publică și integritatea populației sunt asigurate de următoarele forțe de ordine: Postul de Poliție format din trei agenți și Poliția Comunitară în componența căreia activează un număr de zece angajați. Majoritatea populației este creștin - ortodoxă, dar în satul Loloiasca sunt mai multe confesiuni: ortodocși, adventiști, evangheliști, penticostali. Pe teritoriul comunei există trei lăcașuri de cult - biserici creștin -ortodoxe, în curtea cărora sunt ridicate
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
denumirii comunei Ștefești, puțin probabilă, ar fi că primii locuitori au venit din Ardeal, deoarece în comuna Poiana Sibiului există două vârfuri de munte care se numesc: Șteflești și Pietriceana. Comuna Brebu, care este în apropierea comunei Ștefești, are în componență satul Pietriceaua, deci este de presupus că, printr-o transformare lingvistică, de la Pietriceana a rezultat Pietriceaua și de la Șteflești a rezultat Ștefești. Acum 480 ani, prin această zonă treceau turmele de oi către bălțile Dunării. Cum județul Săcuieni avea poteci
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
Scurtești și satul Livadea, întrucât comuna cu reședința acolo fusese desființată. În 1950, comuna a fost arondată raionului Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968 a fost arondată din nou județului Prahova, reînființat, în componența actuală, satul Livadea trecând la comuna Vărbilău. În comuna Ștefești se află (1780), monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în cimitirul din satul Scurtești. În rest, alte cinci obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
materiale din bronz, iar în 1897 un nucleu din jasp, acestea datând din epoca bronzului/neolitic. Printre obiectele găsite se enumeră 13 topoare de luptă și alte bucăți de arme. Satul PRILOG face parte din comuna Orașu-Nou care are în componență 6 localități. În ordine descrescătoare din punct de vedere al mărimii localitățile comunei sunt:Orașu-Nou,Prilog, Remetea, Orașu Nou-Vii, Prilog Vii și Mujdeni. Comuna Orașu-Nou este o comună mare, comparativ cu alte comune, iar structura etnică a comunei este împărțita
Prilog, Satu Mare () [Corola-website/Science/301770_a_303099]
-
ca fiind cel mai mare sat din „Țara Oașului”. Din acest secol găsim mențiuni importante despre viața locuitorilor, așezarea având 600 de case cu 2.725 locuitori. În 1918 prin unirea proclamată la Alba Iulia, Negreștii împreună cu Oașul trec în componența Regatului României, având de acum încolo și o școală primară de stat în limba locuitorilor, pe lângă dăscălirea popească dinainte. În anii 1930 apare și primul dispensar rural. În 1940 școala de stat trece la limba maghiară odată cu cedarea Transilvaniei de
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
structură administrativ-teritorială pe județe, Negreștiul trece la județul Satu Mare. În anul 1970 formația de pompieri a ocupat locul I pe județ la „întrecerea patriotică”. Apar și primele ateliere industriale odată cu electrificarea. La 31 decembrie 1964 a fost declarat oraș. În componența orașului au intrat localitatea propriu-zisă, satul Tur și cătunul Luna. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Negrești-Oaș se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (78
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
Timp și expunere", 1983-1985) radicalizează pozițiile lui Heidegger și Gadamer și dezvoltă mai departe semnificația hermeneuticii, pornind de la teoriile lingvistice asupra sensurilor simbolice din filosofia lui Ernst Cassirer. În acest mod, înțelegerea trebuie să demonstreze fenomenologic o și mai puternică componență social-istorică și semantică. Hermeneutica, în această accepțiune ontologică caracteristică, a exercitat o vastă și fecundă influență asupra principalelor domenii ale disciplinelor definite în mod tradițional "științe umane": de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
de locuitori. Fiind un sat de români, deosebit de vechi, este menționată și prima școală încă din anul 1818; ea funcționa pe langă biserică. Din punct de vedere administrativ a aparținut de comună Densus, până în anul 1958, când a trecut în componență comunei Rachitova și numai pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Din anul 1968 și până în anul 1969, a aparținut de comună General Berthelot.
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
cea a localității Peștișu Mic. Principalele înălțimi (Meea, Dealul Bătăgii, Gruniu, Chiciora) nu depășesc semeția culmilor învecinate: Dealul Răcăștia (328 m), Dealul Stufitului (370 m). Încă de la prima atestare documentară, satul Mânerău este menționat în conexiune cu cetatea Hunedoarei, în componența marelui domeniu feudal de aici. Germenii emancipării sociale apar în timpul Corvinilor, când unor loiali de pe câmpurile de luptă ale „cruciadelor” antiotomane le sunt acordate diplome privilegiale. Secolele al XVI-lea și al XVII-lea se remarcă prin ridicarea unor elite
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
de Ștefan cel Mare în jurul localității. În 1482 se știe că și cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componență Principatului Moldovei. Prima atestare documentara a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”.. Asemănător cu alte locuri
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
ei trecând la comuna Budeasa, care avea în compunere așezările Berindei, Budeasa Mare, Budeasa Mică, Calotești, Croitori, Linia Zisului, Popești, Rogojina și Valea Neagului. În 1950, comuna a fost transferată raionului Pitești din regiunea Argeș. În 1968, a revenit în componența actuală la județul Argeș, reînființat. În comuna Budeasa se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: (dinainte de 1762; ansamblu cuprinzând casa propriu-zisă și zidul de incintă); (secolele al XVI-lea-al XIX-lea), cuprinzând conacul Budișteanu (1762, refăcut
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]