34,136 matches
-
nereușite minciunile pe care le spun copiilor lor, dacă aceștia își dau seama de înșelăciune și pretind doar că nu știu nimic; atunci părinții sînt tentați să considere că mincinoșii sînt copiii și nu ei, deoarece primii încearcă să-i convingă pe aceștia din urmă că minciuna lor a avut succes. Eck (1970:71) relatează ce a trăit unul dintre pacienții săi care fusese adoptat în copilărie. Părinții adoptivi l-au păcălit spunîndu-i că era fiul lor natural. Într-un tîrziu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vine. B dorește într-adevăr să-l inducă în eroare pe A; însă el știe că A se așteaptă la o minciună, și profită de acest lucru, dîndu-i un răspuns adevărat lui A. El spune: "Mă duc la X", fiind convins că A va interpreta greșit mesajul, dîndu-i înțelesul: "Nu mă duc la X; vreau doar să te păcălesc spunîndu-ți că mă voi duce într-acolo". Această alternare a presupunerilor constituie baza unei glume evreiești tradiționale, prezentată de Freud (1960:115
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pot fi controlate. Bateson subliniază că oamenii care își pot controla eficient comunicarea non-verbală, cum ar fi actorii și magicienii, întîmpină mai multe dificultăți atunci cînd trebuie să se comporte sincer, și de asemenea le este mai greu să-i convingă pe alții de propria sinceritate. Ca și în cazul vorbirii, prea multe minciuni în limbajul gesturilor sînt nefavorabile. Totuși, Bateson (Ibid.: 614, 622) susține în același timp că, din moment ce limbajul gesturilor sau, în formularea sa, comunicarea prin paralimbaj nu a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
afirmație prin care el vrea să spună că aceștia au oferit o modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au avut neapărat dreptate, nici ei și nici criticii care i-au urmat. De exemplu, Defoe a prezentat publicului romanul său Jurnal al anului nefast
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a mințit de atît de multe ori, încît criticii săi nu l-au mai crezut nici cînd a fost sincer. Rousseau a adoptat un punct de vedere oarecum diferit asupra relației dintre ficțiune și nesinceritate. El pare să fi fost convins că descrierile de personaje imaginare care ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui Montesquieu, publicat anonim, Templul lui Gnidus
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le-ar fi fost oferită într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini lascive" și nu ar fi indus în eroare publicul neavizat, Rousseau (1979:72) ar fi considerat păcăleala una din acele "minciuni ocazionale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Analiza acțiunilor profesorului, critica lor trebuie să fie constructive. Părintele are dreptul de a interveni atunci când activitatea profesorului afectează negativ evoluția copilului ! Subiectivitatea este tendința profesorului de a “selecta” informațiile doar prin filtrul personal, al afectivității. Părintele trebuie să-I convingă pe profesor că al sau copil este unic, deosebit ! Inadvertențele de limbaj pot declanșa carențe mari în comunicarea profesor părinte, un stil ”prețios” îl poate inhiba, bloca pe părinte. Părintele trebuie să convingă profesorul că al sau copil vine la
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
personal, al afectivității. Părintele trebuie să-I convingă pe profesor că al sau copil este unic, deosebit ! Inadvertențele de limbaj pot declanșa carențe mari în comunicarea profesor părinte, un stil ”prețios” îl poate inhiba, bloca pe părinte. Părintele trebuie să convingă profesorul că al sau copil vine la școală pentru a învăța mai mult decât a învățat el ! Barierele culturale pot crea un dezechilibru, îl pot face pe părinte să se simtă nevalorizat. Părintele are avantajul că poate etala “zestrea” culturală
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
profesorul de la care am mereu ceva de învățat; doamna profesor Poliana Ștefănescu, fără de care am fi fost analfabeți în această lume unde până și psihologia are nevoie de calculator; domnul profesor Livius Manea, care - cu discreție și perseverență - ne-a convins de importanța confidențialității și a unei decizii informate în domeniul planificării familiale și nu numai. Ne-am amintit cu drag și de cei care - din motive independente de voința lor - nu au putut fi prezenți: doamna profesor Elena Zamfir, care
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
ne-a învățat să recunoaștem nevoia de ajutor în noi și în ceilalți și, nu în ultimul rând, să ne îndrăgostim iremediabil de universul psihologiei; doamna profesor Maria Voinea, care, în ciuda realităților sociale, uneori de o evidență agresivă, ne-a convins că familia reprezintă infinit mai mult decât subiectul unor statistici; doamna profesor Mihaela Vlăsceanu, de la care am învățat că profesionalismul, rigurozitatea și disciplina pot asigura și succesul unei persoane, nu doar al unei organizații; doamna profesor Tinca Crețu și domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
din acest punct de vedere, că "principala funcție socio-psihologică a ideologiei la nivel individual este una normativă, aceea de a dota ființele umane cu un sens al identității, al scopurilor și al realității, și de a le permite să fie convinși cu privire la justificarea și normalitatea acțiunilor pe care le întreprind, în pofida considerațiilor aparținând observatorilor externi, ce ar putea indica fpatul că acestea sunt iluzorii, subiective sau generate de motive psihologice, interese materiale ori de factori supra-individuali (de istorie, spre exemplu). Ca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cuminte etc. Ritmul/ cadența 13 reflectă, în principiu, contextual, anumite particularități ale locutorului (stare fizică/ psihică, raportarea la timpul alocat transmiterii mesajului, intenție comunicativă etc.); vezi, de exemplu, ritmul vorbirii unui locutor care, implicat în actul comunicativ, încearcă să-l convingă pe interlocutor vs. ritmul celui care nu are clară construcția mesajului, care-și "caută cuvintele", folosește "cuvinte de umplutură" (ăă, îî) etc. I.2. Sunetele limbii române Sistemul sunetelor limbii române cuprinde trei clase distincte: vocalele, semivocalele și consoanele, definite
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
mai fi suspinat ieri, bietul bătrân, văzând că nu mă mai întorc. Prea am fost un copil rău, și Greierașul-vorbitor avea dreptate când spunea: "Copiii neascultători nu vor avea parte de nici o bucurie pe lumea asta". Și eu m-am convins pe propria mea piele..." (Carlo Collodi, Aventurile lui Pinocchio) (h) "Tu aduni de pe meleaguri, / Pentru stupi și pentru faguri, / Pulberi, rouă, stropi și leacuri / Poate că de mii de veacuri. / Ca din lână, ca din ace, / Țeși rețeaua de ghioace
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
-l tot aștepta. (verb predicativ la modul infinitiv); Răcise stând în ploaie. (verb predicativ la modul gerunziu); Se plictisise de scris la calculator. (verb predicativ la modul supin); * complement circumstanțial de scop: Se străduiește atât de mult pentru a-i convinge pe angajatori. (verb predicativ la modul infinitiv); * complement circumstanțial condițional: Alergând, ar fi reușit să prindă autobuzul. (verb predicativ la modul gerunziu); * complement circumstanțial concesiv: Alergând, și tot nu ar fi putut să prindă autobuzul. (verb predicativ la modul gerunziu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la un moment dat. Propoziție subordonată introdusă prin: * conjuncție: A venit,/ deși nu era obligat. * pronume relativ: Și-a susținut părerea,/ în ciuda cui a susținut contrariul. * adjectiv pronominal relativ: Ce eforturi ar face/, nu este de ajuns pentru a-i convinge. * pronume nehotărât: Orice ar spune,/ nu-l poate convinge. * adjectiv pronominal nehotărât: Orice motiv i-ar spune,/ nu-l poate convinge. * adverb relativ: Cum ar face,/ tot nu e bine.; * adverb nehotărât: Oricât ar încerca,/ ceilalți nu se lasă convinși
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
A venit,/ deși nu era obligat. * pronume relativ: Și-a susținut părerea,/ în ciuda cui a susținut contrariul. * adjectiv pronominal relativ: Ce eforturi ar face/, nu este de ajuns pentru a-i convinge. * pronume nehotărât: Orice ar spune,/ nu-l poate convinge. * adjectiv pronominal nehotărât: Orice motiv i-ar spune,/ nu-l poate convinge. * adverb relativ: Cum ar face,/ tot nu e bine.; * adverb nehotărât: Oricât ar încerca,/ ceilalți nu se lasă convinși. C. CIRC. CONSECUTIV (CNS) complement circumstanțial consecutiv propoziție subordonată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în ciuda cui a susținut contrariul. * adjectiv pronominal relativ: Ce eforturi ar face/, nu este de ajuns pentru a-i convinge. * pronume nehotărât: Orice ar spune,/ nu-l poate convinge. * adjectiv pronominal nehotărât: Orice motiv i-ar spune,/ nu-l poate convinge. * adverb relativ: Cum ar face,/ tot nu e bine.; * adverb nehotărât: Oricât ar încerca,/ ceilalți nu se lasă convinși. C. CIRC. CONSECUTIV (CNS) complement circumstanțial consecutiv propoziție subordonată circumstanțială consecutivă Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: A câștigat, spre
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
schimbarea, mă mulțumesc aproape în totalitate. În orice caz, volumul de față mi-a permis să-mi lărgesc orizonturile, m-a ajutat să aprofundez unele aspecte pe care mai înainte le apreciam cu o anumită aproximație; în special, m-a convins că este nevoie de mult curaj pentru a crede într-o veritabilă «refondare» a vieții consacrate. O refondare care să fie de folos întregii Biserici pentru a se debarasa de anumite legături nesănătoase (precum cele ale samaritenei) și de atâtea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
În perioada anilor ’90 și la Începutul secolului XXI (participările la diversele misiuni de păstrare a păcii, umanitare și În cadrul coaliției conduse de SUA Împotriva terorismului internațional) sunt, În principal, instrumentele unei politici externe asertive moderate și demonstrative, menită să convingă viitorii parteneri de disponibilitatea statului român de a-și asuma un rol major, În principal ca membru al Alianței Nord-Atlantice. Reforma establishment-ului militar În ansamblul său, sub presiuni externe, este de asemenea o măsură menită mai degrabă să convingă
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
convingă viitorii parteneri de disponibilitatea statului român de a-și asuma un rol major, În principal ca membru al Alianței Nord-Atlantice. Reforma establishment-ului militar În ansamblul său, sub presiuni externe, este de asemenea o măsură menită mai degrabă să convingă factorii externi - deși dimensiunea internă nu este nici ea neglijată. În mod absolut conjunct, revine În prim-plan poziția la care România aspiră, respectiv aceea de factor de stabilitate (dar și stabilizator, cu implicațiile pe care le presupune În termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
socială?". în favoarea unei întrebări realiste (i.e., "cum poate fi asigurată ordinea socială?"), ci tot în favoarea unei întrebări moraliste, dar de natură practică: "cum poate fi redusă nedreptatea socială?" În al doilea rând, alături de mulți alți autori, nu am fost deloc convins de argumentele lui Sen în ideea că filosofii politici ar trebui să renunțe să mai întrebe "ce este dreptatea socială?". Sen a avansat două obiecții fundamentale împotriva proiectului filosofic ce urmărește să răspundă la întrebarea "ce este dreptatea socială?": obiecția
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
reading.academia.edu/RobertJubb. 25 Foarte mulți filosofi politici consideră principiul tratării ca egali a tuturor indivizilor/cetățenilor, principiul egalității de demnitate și respect și principiul egalității umane fundamentale drept unul și același principiu. În ceea ce mă privește, am fost convins de Christian Schemmel în opinia potrivit căreia principiul egalității umane fundamentale (sau principiul egalității de demnitate și respect) și principiul tratării ca egali a tuturor indivizilor (sau măcar a tuturor cetățenilor) trebuie tratate ca principii distincte (Christian Schemmel, "Distributive and
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
împacă această afirmație cu faptul că teoriile moraliste nu sunt totuși, de obicei, teorii ale politicii, în sensul uzual al termenului? 65 Rawls, A Theory, pp. 397-449. Trad. rom. Rawls, O teorie, pp. 400-448. În ce mă privește, am fost convins de argumentarea lui Cohen (Rescuing Justice, pp. 229-343) că Rawls a greșit, dimpotrivă, tocmai pentru că a acordat un rol important "lecțiilor istoriei, sociologiei, etnologiei, psihologiei și economiei" în specificarea și justificarea (și nu doar în discutarea implementării) principiilor dreptății, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în Ethics 108, 2 (1998), pp. 252-275, Ronald Dworkin, Justice in Robes (Harvard University Press, Cambridge, 2006), pp. 241-254, Robert Taylor, Reconstructing Rawls: The Kantian Foundations of Justice as Fairness (Pennsylvania State University Press, University Park, 2011) etc.). Am fost convins de Jonathan Quong, Alexander Kaufman sau Matthew Clayton că astfel de obiecții au la bază neînțelegeri ale liberalismului politic centrat pe rațiunea publică (Quong, Liberalism without Perfection, pp. 221-255, Alexander Kaufman, "Objectivity", în A Companion to Political Philosophy. Methods, Tools
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
4, 1 (1996), pp. 68-78 25 Charles Larmore, "What Is Political Philosophy?", în Journal of Moral Philosophy 10 (2013), p. 277. 26 Ibidem, p. 277. 27 Ibidem, p. 277. Așa cum am sugerat în capitolul despre realismul moderat, nu sunt foarte convins că este pe deplin întemeiat să-i atribuim lui Williams opinia că filosofia politică trebuie să devină o disciplină (complet) autonomă de filosofia morală. Nu văd totuși nicio problemă în a-l urma aici în această interpretare pe Larmore de dragul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]