34,387 matches
-
Datorită variabilității receptaculului, gineceului și fructului, se pot delimita 4 subfamilii. - Subfamilia Spiraeoideae. Florile sunt actinomorfe și au receptaculul plan, iar gineceul este alcătuit din 2-5 carpele libere sau concrescute la bază. Fructul este o foliculă, formată din 1-5 carpele. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse altem. Formula florală este: *K5 C5 A10+10+10 G5-2 Genul Spiraea (cununiță) cuprinde specii spontane sau cultivate. Frunzele sunt nestipelate, iar carpelele sunt libere. Fructele nu sunt umflate și se deschid numai de-a
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
din 2-5 carpele libere sau concrescute la bază. Fructul este o foliculă, formată din 1-5 carpele. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse altem. Formula florală este: *K5 C5 A10+10+10 G5-2 Genul Spiraea (cununiță) cuprinde specii spontane sau cultivate. Frunzele sunt nestipelate, iar carpelele sunt libere. Fructele nu sunt umflate și se deschid numai de-a lungul suturii ventrale. S. Ulmifolia, crește în regiunile montane, iar S. x vanhouttei, cu flori albe, grupate în corimbe simple, este mult cultivată în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
numai de-a lungul suturii ventrale. S. Ulmifolia, crește în regiunile montane, iar S. x vanhouttei, cu flori albe, grupate în corimbe simple, este mult cultivată în scop ornamentală - Subfamilia Rosoideae. Sunt plante lemnoase sau erbacee, anuale sau perene, cu frunze simple sau compuse, care au stipele persistente. Florile au un receptacul plan, conic sau concav și sunt hipogine sau epigine, de tipul 5 (rar 4). Unele genuri prezintă calicul. Staminele și carpelele sunt în număr nedefinit, adesea fiind incluse în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
prezintă calicul. Staminele și carpelele sunt în număr nedefinit, adesea fiind incluse în hipantiu. Fructul este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în afecțiuni heoatice și renale. Din pulpa măceșelor se prepară siropuri, gemuri, dulceață și vin. Este o specie comună prin tufișuri, la margini de păduri. Genul Rubus are un număr mare de specii (cca. 250) de arbuști și subarbuști, cu frunze penat- sau palmat-compuse. Receptaculul este plan sau convex, iar fructele sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miriște) este comun prin zăvoaie, dar și ca buruiană prin culturi, iar R. idaeus L. (zmeurul) se întîlnește mai ales prin tăieturile
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
plan sau convex, iar fructele sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miriște) este comun prin zăvoaie, dar și ca buruiană prin culturi, iar R. idaeus L. (zmeurul) se întîlnește mai ales prin tăieturile de pădure din zona montană. Frunzele de zmeur sunt utilizate empiric ca depurativ și astringent, iar extem pentru gargară, în afecțiuni faringiene. Intră și în compoziția ceaiului aromat. Genul Potentilla, cu cca. 500 specii răspîndite mai ales în regiunea temperată de nord, dintre care la noi
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
cu cca. 500 specii răspîndite mai ales în regiunea temperată de nord, dintre care la noi sunt peste 300 specii spontane, în toate zonele și etajele de vegetație. P. reptans L. (cinci degete) este frecventă în locuri inundabile și are frunze palmat-compuse, cu 5 foliole. P. anserina L. (coada racului) este comună prin locuri ruderale și pe aluviuni, iar frunzele sunt penat compuse. Părțile aeriene ale plantei au acțiune astringentă, scăzînd secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
specii spontane, în toate zonele și etajele de vegetație. P. reptans L. (cinci degete) este frecventă în locuri inundabile și are frunze palmat-compuse, cu 5 foliole. P. anserina L. (coada racului) este comună prin locuri ruderale și pe aluviuni, iar frunzele sunt penat compuse. Părțile aeriene ale plantei au acțiune astringentă, scăzînd secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinelor și a uterului. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
penat compuse. Părțile aeriene ale plantei au acțiune astringentă, scăzînd secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinelor și a uterului. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau căpșuni de câmp), F. moschata Duchs., se întâlnesc și spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În medicina empirică sunt utilizate în icter, ca diuretice și depurative, ca antispastice etc. Din fructe se prepară gem și dulceață - Subfamilia Maloideae (Pomoideae). Include arbori cu frunze simple
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lor. Frunzele speciilor din genul Fragaria conțin taninuri, avînd proprietăți astringente și antidiareice. În medicina empirică sunt utilizate în icter, ca diuretice și depurative, ca antispastice etc. Din fructe se prepară gem și dulceață - Subfamilia Maloideae (Pomoideae). Include arbori cu frunze simple, alteme, cu stipele caduce. Florile sunt actinomorfe și au un receptacul concav, gineceul fiind format din 5(2) carpele libere, care la maturitate concresc cu receptaculul și formeazâ fructul fals, baciform numit poamă. Genul Malus cuprinde numeroase specii răspîndite
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
in artrite, gută, reumatism. Scad presiunea sanguină și diminuează colesterolul (previn ateroscleroza și infarctul miocardic). Acționează ca pectorale și sedative asupra sistemului nervos (ușurează somnul cănd sunt consumate seara). Crataegus monogyna Jacq. (păducel) este un arbust cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea cărnoasă provine din receptacol). Atît fructele, cît și frunzele și florile, au multiple utilități terapeutice. Acționează asupra sistemului nervos central, avînd efecte simpaticolitice, vasodilatatoare și hipotensive. Au rezultate benefice și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus (păr), cu staminele roșii; Cydonia (gutui), la care
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus (păr), cu staminele roșii; Cydonia (gutui), la care fructul conține sclereide; Crataegus (păducel); Sorbus (scoruș); Chaenomeles (gutui japonez); Mespilus (moșmon) etc. - Subfamilia Prunoideae. Sunt arbori sau arbuști cu frunze simple și flori solitare sau grupate în inflorescențe. Receptaculul florii este concav, tubulos sau infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă care prezintă: exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate în medicina empirică. Conțin glicozizi, flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
evoluată (Mimosaceae). Cuprinde cca 1000 specii erbacee sau lemnoase (arbori, arbuști sau subarbuști), foarte răspândite în regiunile temperate, subtropicale sau tropicale, atât în stare spontană, cat și cultivate. Rădăcinile prezintă nodozități cu bacterii simbionte, fixatoare de azot (din genul Rhizobium). Frunzele sunt de obicei penat sau palmat-compuse (rar simple), prevăzute cu stipele persistente, care uneori se transformă în spini (Robinia). Florile sunt bisexuate și de regulă sunt grupate în inflorescențe racemoase. Floarea are simetrie zigomorfă și prezintă o conformație specială: caliciul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
androceu, se poate face o grupare a genurilor din această familie în următoarele subfamilii: - Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere). Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru valoarea lor ornamentală sau meliferă. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt alb-gălbui, iar pe tulpini și pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salcâm japonez) este un arbore înalt pînă la 25 m. Această specie conține în florile sale rutină, care are proprietatea de a mări rezistența
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Părțile aeriene ale plantei conțin principii amare, cu efect depurativ și cu utilizări în medicina populară în tratamentul reumatismului, a unor afecțiuni hepatice și ale splinei. Semințele au efecte vomitive și purgative putemice. Genul Genista cuprinde 75 specii arborescente, cu frunze simple. La noi mai frecventă este Genista tinctoria L. (drobiță). Genul Lupinus grupează plante cu frunze palmat-compuse și flori divers colorate, alcătuind raceme lungi. În România, se cultivă ca plante ornamentale, pentru furaj sau ca îngrâșâmânt verde. Lupinus albus L.
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în tratamentul reumatismului, a unor afecțiuni hepatice și ale splinei. Semințele au efecte vomitive și purgative putemice. Genul Genista cuprinde 75 specii arborescente, cu frunze simple. La noi mai frecventă este Genista tinctoria L. (drobiță). Genul Lupinus grupează plante cu frunze palmat-compuse și flori divers colorate, alcătuind raceme lungi. În România, se cultivă ca plante ornamentale, pentru furaj sau ca îngrâșâmânt verde. Lupinus albus L. are frunze cu 5-11 foleole, dispuse în evantai și flori albe. Se utilizează empiric ca antihelmintic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
La noi mai frecventă este Genista tinctoria L. (drobiță). Genul Lupinus grupează plante cu frunze palmat-compuse și flori divers colorate, alcătuind raceme lungi. În România, se cultivă ca plante ornamentale, pentru furaj sau ca îngrâșâmânt verde. Lupinus albus L. are frunze cu 5-11 foleole, dispuse în evantai și flori albe. Se utilizează empiric ca antihelmintic, diuretic și în afecțiuni cutanate (abcese, furunculoze). Tot în această grupă sunt incluse și speciile: Glycine max (L.) Merr. (soia), importantă plantă oleaginoasă și furajeră; Arachys
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ulei și foarte apreciate ca aliment. -Subfamilia Phaseoloideae, cu androceu diadelf (cu filamentele unite în două mănunchiuri: un filament liber și 9 unite). Aici sunt încadrate numeroase genuri și specii erbacee anuale și perene (rar arbori, arbuști sau subarbuști), cu frunze compuse din trei foleole sau penat-compuse și cu flori solitare sau în raceme. Genul Pisum (mazărea) se caracterizează prin frunzele paripenat-compuse, cu 2-3 perechi de foleole și cu cârcei în vârf, iar stipelele sunt mai mari decât foleolele. P. sativum
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și 9 unite). Aici sunt încadrate numeroase genuri și specii erbacee anuale și perene (rar arbori, arbuști sau subarbuști), cu frunze compuse din trei foleole sau penat-compuse și cu flori solitare sau în raceme. Genul Pisum (mazărea) se caracterizează prin frunzele paripenat-compuse, cu 2-3 perechi de foleole și cu cârcei în vârf, iar stipelele sunt mai mari decât foleolele. P. sativum L. este o plantă de mare valoare alimentară. Semințele (verzi sau uscate) conțin legumină, zaharoze, amidon, grăsimi, vitamina B, având
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
iar stipelele sunt mai mari decât foleolele. P. sativum L. este o plantă de mare valoare alimentară. Semințele (verzi sau uscate) conțin legumină, zaharoze, amidon, grăsimi, vitamina B, având o largă utilizare ca aliment și ca furaj. Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubilă sau erectă. Ph. vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind cultivată ca plantă alimentară, furajeră și medicinală, în foarte multe soiuri. Tecile păstăilor uscate (fară semințe) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant. Genul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
vulgaris L. este originară din America de Sud, fiind cultivată ca plantă alimentară, furajeră și medicinală, în foarte multe soiuri. Tecile păstăilor uscate (fară semințe) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant. Genul Medicago (lucerna) este reprezentat prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze trifoliate și păstăi (spinoase sau nespinoase) mai lungi decât caliciul. M. sativa L. (cu flori albastre-violacee) și M. falcata L. (cu flori galbene) sunt două specii furajere foarte importante, dar și valoroase plante melifere. Genul Trifolium (trifoi) este prezent în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sau subspontan, Robinia pseudacacia L. (salcâm), originar din America de Nord, cu valoare forestieră, ornamentală, meliferă, medicinală, dar mai ales antierozională și de fixare a dunelor de nisip. Este un arbore cu lujeri spinoși (stipelele sunt transformate în 2 ghimpi puternici), cu frunze imparipenat-compuse. Florile au corolă albă, sunt grupate în raceme pendule și conțin robininâ, acaciină, uleiuri volatile etc., fiind utilizate în industria parfumurilor, iar în medicina populară se recomandă pentru calmarea tusei. Scoarța de salcâm se folosește în hiperaciditate, în ulcer
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]