34,028 matches
-
altele. Cititorul nespecialist, probabil, va înțelege Israelul după imaginea oferită de Biblie: un popor național, împărțit în douăsprezece triburi, care, spre sfârșitul mileniului al II-lea î.C., a ocupat teritoriul Canaanului, a avut o perioadă de aur în timpul „marelui regat” al lui David și Solomon și care și-a menținut până astăzi propria identitate religioasă și numele de Israel. Însă, privind îndeaproape, o astfel de concepție este eronată din punct de vedere istoric. Termenul Israel înțeles astfel este întâlnit numai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de Israel. Însă, privind îndeaproape, o astfel de concepție este eronată din punct de vedere istoric. Termenul Israel înțeles astfel este întâlnit numai pornind de la o anumită perioadă istorică, deoarece, în epoca cea mai antică, Israel indica numai așa-numitul regat „de Nord”, foarte diferit de cel al lui Iuda (a se vedea inscripția lui Meșa și analele neoasiriene). Acest regat a încetat să mai existe în anul 722-721 î.C. odată cu căderea Samariei. După acest tragic eveniment, nu a mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este întâlnit numai pornind de la o anumită perioadă istorică, deoarece, în epoca cea mai antică, Israel indica numai așa-numitul regat „de Nord”, foarte diferit de cel al lui Iuda (a se vedea inscripția lui Meșa și analele neoasiriene). Acest regat a încetat să mai existe în anul 722-721 î.C. odată cu căderea Samariei. După acest tragic eveniment, nu a mai existat o entitate politică și teritorială univocă denumită Israel până în 1948 d.C., când a fost fondat actualul Stat Israel. După
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
După acest tragic eveniment, nu a mai existat o entitate politică și teritorială univocă denumită Israel până în 1948 d.C., când a fost fondat actualul Stat Israel. După căderea Samariei în 722-721 î.C., singura realitate politică autonomă a fost doar regatul Iuda și, mai la nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a încetat să denumească doar entitatea teritorială și politică a precedentului regat Israel (cu capitala în Samaria), astfel că, începând cu epoca persană, el a început să indice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Stat Israel. După căderea Samariei în 722-721 î.C., singura realitate politică autonomă a fost doar regatul Iuda și, mai la nord, provincia Samaria. Cu trecerea secolelor, termenul Israel a încetat să denumească doar entitatea teritorială și politică a precedentului regat Israel (cu capitala în Samaria), astfel că, începând cu epoca persană, el a început să indice, mai degrabă, comunitatea celor credincioși lui Yhwh. Doar după această perioadă, termenul Israel corespunde, mai mult sau mai puțin, cu ceea ce înțelegem azi în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
total impropriu să atribuim locuitorilor teritoriilor Iudeea, Samaria și Galileea acest sens unitar de apartenență religioasă și socială prin care este astăzi înțeles numele Israel. În această carte, totuși, vom prefera diferențierea între Israel și Iuda, indicând cu Israel doar regatul triburilor din Nord, lăsând-i, în orice caz, sensul său uzual generic numai în cazul expresiilor generale ce se referă la întregul comunității credincioșilor lui Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Yhwh, conștienți că această semnificație dobândește un sens istoric numai în perioada persană (secolele al V-lea - al IV-lea î.C.) sau succesiv. Obiectul de studiu al acestei cărți va fi, prin urmare, religia crezută, trăită și practicată în regatele lui Israel și Iuda din perioada care pleacă de la apariția așa-ziselor entități teritoriale (în jurul anilor 1200-1000 î.C.) până la dispariția definitivă a regalului lui Iuda și începutul perioadei persane (539 î.C.). Aceste limite cronologice corespund: prima, cu cezura
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
reconstituirea istorică a religiei lui Israel și Iuda și să precizăm metoda de analiză a izvoarelor înseși. În ciuda conciziei acestei cărți, voi încerca să iau în considerație toate izvoarele potențiale de cunoaștere a religiei din timpul perioadei istorice a vechilor regate ale lui Israel și Iuda; fiecare izvor va fi examinat critic inserându-l într-o „ierarhie” preferențială, deoarece, o corectă reconstrucție istorică nu se poate reduce la „repovestirea” conținutului izvoarelor. Alegerea metodologică constă, deci, în privilegierea izvoarelor așa-numite „primare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în privilegierea izvoarelor așa-numite „primare”, adică a mărturiilor care sunt contemporane fenomenelor descrise sau care - chiar dacă nu sunt contemporane - sunt o atestare directă a lor. Descoperirile arheologice de monumente sau figurine, ca și documentele epigrafice ce datează din timpul regatelor lui Israel și Iuda, aparțin cu siguranță acestei categorii. Izvoarele așa-numite „secundare” sunt acelea care dau mărturie doar în mod indirect despre fenomenele religioase, fie pentru că sunt cronologic îndepărtate de evenimentele înseși, fie pentru că - deși sunt antice - cunosc doar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o puternică organizare socială și urbană proprie. În afară de aceasta, reiese că și religia vechilor locuitori ai Palestinei (Nakhai, 2001, pp. 119-60; Niehr, 2002, pp. 99-115) este coerentă cu această organizare urbană și se potrivește perfect cu contextul religios politeist al regatelor siro-palestiniene ale timpului (Xella, 2007). În religiozitatea acestor vechi locuitori ai Palestinei se observă, de asemenea, o relevantă influență egipteană, cu siguranță, datorată faptului că teritoriul Palestinei a rămas sub dominația egipteană pentru circa trei secole. Mărturiile religioase din această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu siguranță, datorată faptului că teritoriul Palestinei a rămas sub dominația egipteană pentru circa trei secole. Mărturiile religioase din această perioadă nu ne permit să scoatem în evidență niciun element specific al viitoarei religii lui Iuda. Izvoarele scrise provenite din regatele stat ale Palestinei - Ascalon, Meghiddo, Lachiș și Ierusalim (Liverani, 1998) -confirmă că fiecare dintre aceste cetăți-stat era guvernată de un conducător care avea palat, templu, armată și întreg aparatul birocratic uzual tipic celorlalte orașe-stat siro-palestiniene ale timpului. În toată această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locale firești, poate fi definită drept o religie „politeistă matură” (Xella, 2007, p.12), tipică civilizației urbane înfloritoare organizate în jurul suveranului și a palatului, unde și structura panteonului oficial, probabil, reflecta organizarea structurii de conducere pământească. Nașterea, dezvoltarea și sfârșitul regatelor lui Israel și Iuda Sistemul socio-politic din perioada Bronzului Târziu, definit de un înalt grad de urbanism, înfloritoare orașe-stat răspândite de-a lungul zonei de coastă a Mediteranei orientale și comerțul prosper cu cele mai mari imperii, egiptean și hitit
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
exterior, chiar dacă nu pot fi negate unele contribuții externe, după cum sugerează tradițiile biblice. În concluzie, deși are vizibile laturi obscure și conjecturale, ipoteza cea mai credibilă astăzi susține că, în timpul secolelor al XII-lea - al XI-lea î.C., protopărinții regatelor care în mileniul I se vor numi Israel și Iuda pot fi considerați locuitorii originari ai Palestinei alături de alte grupuri sociale ce nu aparțineau economiei urbane din perioada Bronzului Târziu (hapiru sau grupurile de păstori itineranți). Începutul mileniului I î
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Israel pentru a se opune amenințării filistene și amonite (1Sam 9,16 și 11,15); dar, prezența celor trei tradiții diferite despre alegerea sa (1Sam 9,10-25; 10,17-27; 11) semnalează o intensă reelaborare literară a izvoarelor. Cât privește consistența regatului, toponimele din centrul povestirii despre Saul (Mițpa, Ghilgal, Rama) admit ipoteza că stăpânirea sa nu se extinde asupra întregii Palestine, ci se limitează doar la zonele colinare centrale, excluzând atât câmpia Izreel (cu cetățile Meghido și Bet Șean), cât și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rege în Iuda la Hebron (2Sam 2,4); va fi rege și în Israel numai după moartea fiilor lui Saul și după o serie de lupte dinastice (2Sam 5). În fine, David ar fi cucerit Ierusalimul transformându-l în capitala regatului său. În acest fel, David ar fi reunit sub același sceptru conducerea a două regiuni diferite din punct de vedere geografic și socio-economic: zonele colinare mai la nord (Israelul) și munții din Iudeea (Iuda), creând ceea ce, în mod obișnuit, e
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și socio-economic: zonele colinare mai la nord (Israelul) și munții din Iudeea (Iuda), creând ceea ce, în mod obișnuit, e numită „monarhia unită”. În afară de aceasta, relatarea biblică îi atribuie lui David mai multe victorii militare împotriva filistenilor, a unei părți din regatele transiordaniene și arameene, ajungând astfel la construirea unui „imperiu” extins până la Damasc (2Sam 8). În ultimii ani, studiile arheologice și-au exprimat mari rezerve asupra istoricității acestor informații și asupra realei existențe a unui asemenea „imperiu”. Recentele cercetări arheologice au
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a izvoarelor extrabiblice: „[Eu l-am ucis pe Io]ram fiul lui [Ahab] regele lui Israel și l-am ucis pe [Ahaz]ia fiul lui [Ioram] și din casa lui David” (KAI 310, liniile 7-9). În concluzie, întinderea reală a regatului lui David pare să fi fost modestă, limitată la zona Iudeii, în timp ce apare cu totul neverosimilă măreția regatului davidic celebrată de relatarea biblică. În urma unei lupte de succesiune, Solomon urcă la tronul tatălui său David (1Rg 1-2). În relatarea biblică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
am ucis pe [Ahaz]ia fiul lui [Ioram] și din casa lui David” (KAI 310, liniile 7-9). În concluzie, întinderea reală a regatului lui David pare să fi fost modestă, limitată la zona Iudeii, în timp ce apare cu totul neverosimilă măreția regatului davidic celebrată de relatarea biblică. În urma unei lupte de succesiune, Solomon urcă la tronul tatălui său David (1Rg 1-2). În relatarea biblică, Solomon este figură idealizată, caracterizată prin unele stereotipe clasice: rege înzestrat cu o mare înțelepciune, constructor de temple
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
orașe imponente precum Hazor, Ghezer și Meghido. Recent însă, pe baza unei noi datări a ceramicii, aceste edificii au fost datate în secolul al IX-lea î.C. (Finkelstein, Silberman, 2002, pp. 195-203), punând astfel capăt oricărei certitudini cu privire la măreția regatului lui Solomon. La moartea lui Solomon, „separarea” regatului unit în două părți, Israelul la nord și Iuda la sud, este prezentată de Biblie ca un eveniment greșit din punct de vedere politic și păcătos din punct de vedere religios, dar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însă, pe baza unei noi datări a ceramicii, aceste edificii au fost datate în secolul al IX-lea î.C. (Finkelstein, Silberman, 2002, pp. 195-203), punând astfel capăt oricărei certitudini cu privire la măreția regatului lui Solomon. La moartea lui Solomon, „separarea” regatului unit în două părți, Israelul la nord și Iuda la sud, este prezentată de Biblie ca un eveniment greșit din punct de vedere politic și păcătos din punct de vedere religios, dar, în realitate, pare mai plauzibilă ipoteza că această
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
s-a întâmplat niciodată, ci, mai degrabă, ar trebui să presupunem existența de fapt a unei evoluții politice independente a celor două regiuni, dintotdeauna distincte din punct de vedere social și economic. Poziționat într-o regiune geografică și economică relevantă, Regatul Israel pare să fie statul, la origine, mai influent din punct de vedere politic decât regatul mai mic al lui Iuda. Primul rege al lui Israel citat de Biblie este Ieroboam I (931-909 î.C.), amintit în special ca fondator
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
evoluții politice independente a celor două regiuni, dintotdeauna distincte din punct de vedere social și economic. Poziționat într-o regiune geografică și economică relevantă, Regatul Israel pare să fie statul, la origine, mai influent din punct de vedere politic decât regatul mai mic al lui Iuda. Primul rege al lui Israel citat de Biblie este Ieroboam I (931-909 î.C.), amintit în special ca fondator al celor două sanctuare regale de la Betel și Dan (cf. Cap. 4, pp. 53-54). Următorii regi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
931-909 î.C.), amintit în special ca fondator al celor două sanctuare regale de la Betel și Dan (cf. Cap. 4, pp. 53-54). Următorii regi: Nadab, Baasa, Elah și Zimri sunt cunoscuți, mai ales, datorită conflictelor dinastice frecvente și luptelor împotriva regatului vecin, Iuda, în încercarea de a-și stabili hotarele. În fine, comandantul armatei, Omri (884-873 î.C.), reușind să prevaleze asupra lui Tibni, a pus bazele unei dinastii mai stabile. Deși Biblia se oprește aproape exclusiv asupra „păcatelor” lui Omri
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
1Reg 16), el a fost un suveran cu mare relevanță politică: a construit splendida capitală Samaria, a încheiat alianțe politice cu fenicienii, iar numele său este amintit în analele asiriene printre regii din regiunea Siria-Palestina. Legăturile comerciale și culturale dintre regatul lui Israel și Fenicia au fost confirmate arheologic pe planul culturii materiale descoperite prin săpăturile din Samaria, în special prin ornamentele din fildeș. Aceste legături culturale au influențat și domeniul religios, precum vom vedea în paragraful dedicat cultului zeului Baal
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în special prin ornamentele din fildeș. Aceste legături culturale au influențat și domeniul religios, precum vom vedea în paragraful dedicat cultului zeului Baal în Israel (cf. Cap. 3, pp. 44-46). O ulterioară mărturie a măreției pe care a dobândit-o regatul lui Israel în timpul lui Omri este dată de stela regelui moabitean Meșa, în care se afirmă că regelui lui Israel, Omri, „l-a oprimat pe Moab pentru multe zile”(KAI 181, liniile 4-5). Fiul lui Omri, Ahab (873-852 î.C.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]