3,598 matches
-
Am luat din seif pipa de cristal pe care sub nici o formă nu doream să mi-o înapoieze după ce o va fi folosit. Voiam două doze din cea mai pură marfă și câteva mai grosolane pentru invitații care se vor îmbăta și nu vor observa diferența. După ce am încheiat tranzacția, cu reducerea de rigoare în schimbul pipei, am băgat în buzunare pachețelele multicolore și l-am condus pe Kentucky Pete afară, pe gazonul presărat cu dovlecii aprinși, iar el păru să aprecieze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar fiica ta... - Vorbești cam mult și îți cam curge nasul. Mă seceră cu privirea. Și transpiri. Sarah mă trase din nou de mână - Pentru că mă simt bine. - Și privește în jurul nostru, jumătate din facultate e aici și s-a îmbătat deja rangă, mai are un pic și intră în comă. - Iubito, trebuie să te ocupi de fiica ta - păpușa ei o înnebunește. - Oamenii se plâng că muzica e prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
problemă, își permit să nu înțeleagă, să nu fie empatici, cum sunt, de regulă, esticii unii cu alții, nu mi-a plăcut deloc. Verner ne spune că nu cunoaște scriitori ruși care să nu fie șovini, mai ales după ce se îmbată. Ne povestește cum a recitat la Madrid din Pușkin, la o reuniune în fața bustului acestuia, și avea o translatoare rusoaică, angajată de organizatorii spanioli. „Când am terminat cu declamatul, am spus că aceste versuri le-am învățat în 1965, pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea care te-a urmat fidelă și tenace ca o a doua umbră, cea vie, și noaptea?!... 6 Iarna lui ’65-’66 am petrecut-o, vreo patru luni, la castelul Pelișor, fericit și ușor îmbătat de succesul Franciscăi, împreună cu Nina Cassian și Geo Dumitrescu, cu care făceam partide amuzante de biliard și apoi urcam la Riegler, un restaurant-cabană în afara „patrimoniului fost-regal”, unde petreceam în prelungite libațiuni, până spre orele mici ale dimineții. Ni se asociau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mândrele universități, „de ce mai avem nevoie de zei? Umbra supraomului s-a apropiat de noi!...”. Iată, poate în forme indirecte, regăsirea dumnezeirii, reapropierea de un Dumnezeu „mort”, reînviat însă de orgoliul poetic uman, cel care își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru, de bucuria de a „filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
stat în puteri, ca și preotul Laocoon, geamătul de suferință și de neînțelegere pe care mi le-au provocat acei șerpi ai oricăror adversități cu care „lumea” întâmpină pe cei curajoși! Pe cei ce cred, în ciuda tuturor riscurilor - ba și îmbătați de ele! -, cele ale sărăciei, ridicolului, calomniei directe sau abile, sarcasmului și ironiei „elegante”, strigătelor apocaliptice despre sfârșitul artei care au luat locul, harnice, celor care, cu un secol în urmă, afirmau perfecta ei inutilitate socială! Sunt pentru că am avut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
casc. Îți mulțumesc că ne-ai arătat dar tu nu ești singurul că inteligența și responsabilitatea mai pot merge mână în mână. La noi, aceste două lucruri au divorțat. Politicienii noștri au devenit vedete de varietăți; iar intelectualii noștri se îmbată cu cuvinte mari goale. Această sincopă locală nu dă decât și mai mult preț, să știi, unui destin ca al tău. Cu prietenie, pe curând. 8. Vânt de cruciadă De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Sept. Ivan Vasilievici Ninco e slujitor vechi la o proprietate unde s-a schimbat stăpânul. Deci el se consideră temeiul locului, și oamenii noi sunt trecători. El e stăpânul adevărat. Asta se lămurește mai bine în mintea lui, când se îmbată. Deci într-un rând, într-o stare teribilă de beție, se înfățișează la haziaica și-i spune hotărât că el vra să curme odată orice fel de așteptare și încurcătură. Vra să știe ce rost are el aici și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici și ce i se cuvine. Asta acuma, pe loc și numaidecât. Haziaica e o ieșeană nostimă și cu haz. Ascultă, Ivane, zice ea față cu toată lumea, în grădină; ascultă Ivane, ți-aș face voia, dar află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu toată lumea, în grădină; ascultă Ivane, ți-aș face voia, dar află că m-am îmbătat cumplit. Am băut rachiu și vin cam mult și-s bată. Trebuie să mă duc să mă culc. Așa? se miră Ivan. Te-ai îmbătat? Da. Atuncea îi bine; ai dreptate; du-te și te culcă. Și plecă mulțămit că a dat un sfat bun în asemenea împrejurare. 13 Oct. S-a pustiit în codru. Ne-am întors la munte, supt codru verde. O întâmplare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chioara Lupacec. Mai interesantă e Antonina Dombrowska, care se comportă ca o adevărată eroină de dramă. E emoționată, răsuflă greu, înălțând capul cașicum s-ar înăbuși, vorbește la început cu dificultate. Depune favorabil acuzatului, care-i cam sărit când se-mbată și a rămas cu această meteahnă de la războiu. "Eu sunt singura vinovată", declară ea, cașicum ar fi o frumuseță fatală. De altminteri acuma trăiește iar cu Wagner. După ce trece în sală, plânge într-una și-și șterge ochii. Are spaima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scumpit rachiul, sarea, gazul, tutunul. Țăranii se tânguiesc notarului. Notarul, om serios, le dovedește că rachiul e prăpădenia neamului, rachiul sărăcește și îmbolnăvește. Da, domnule notarău, răspunde unul, așa este cum spuneți dv., Dumnezeu să vă alduiască, de rachiu se-mbată omul, și va fi făcut bine stăpânirea să-l scumpească; dar Drac a mai văzut om beat de sare?! Trandafir mândru rotat Ș-asară te-am așteptat Când văzui că nu mai vii Pusei dorul căpătâi Cu dragostea mă-nvelii Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
planului vegetal în imediata lui vecinătate, nivelul suprem al bogăției florale fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai de flori și unde era numai primăvară; fiecare floare era cu deosebire de mândră și cu miros dulce, de te îmbăta”. Și această câmpie este vecină cu o pădure - cortină pentru sacru, desimea, înălțimea ei și fauna înfricoșătoare marcând ultima stavilă pe drumul spre palatul fără timp. Câmpiile sunt așadar coordonate geografice ale itinerariului inițiatic: prin tărâmul morților și prin focul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rupt și pe dinainte și pe dinapoi. Izmene nu mă încurca. Când era omătu mare, ridicam cămeșoiul până la gât și prin zăpadă la bunica. Bunicăi îi plăcea să bea un pahar de rachiu ori de vin dar nu să se îmbete. Mă lua în brațe și mă juca și-mi cânta: "ia mă cheamă băiețelul ia mă cheamă frumușelu, ia mă cheamă hoți poți ceala". Ion a Roșcăi, tatu bunicăi a mai avut 2 ficiori: pe Niculai a Roșcăi pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Aceia a fost foarte frumoasă și chiar mi-a fost și foarte dragă. Și Grigore Chetreanu și Gheorghe Chetreanu erau oameni foarte cinstiți. N-au furat nimănui un capăt de ață. Dar Grigore avea un feli de nebuneală; când se îmbată băga coasa în casă ca să tae baba. Pe Gheorghe îl bătea Casandra lui că el era mic și slab cât muncea și ea era înaltă și voinică. Vorba ceia: "Badea înalt ca un husar Lelea pîn la brăcinar 13. Lelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o mătușă mai mare. Masa foarte bogată s-a dat într-un coșeri 29. Jumătate din masă era pentru oamenii cei mai în vârstă și jumătate era pentru tineret. Rachiu, vin, șampanie, parcă au curs pe părău. Și s-au îmbătat rău de tot băeții tineri, de nu se puteau ține în picioare. Eu am dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
musafiri un regiment rusesc de cavalerie. I-am primit noi foarte bine și ei oameni voinici și frumoși și cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații ruși au spart beciul cu vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații ruși au spart beciul cu vin și s-au îmbătat și ei. Au luat plapome scumpe și au plecat ca cei mai răi șatrari. Și atunci l-am întrebat și eu pe maior: "ăi, ce mai zici dle maior?". Și el a zis: "Ai dreptate băete?". Și în locul maiorului Gh.Gr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Cauți morții o poreclă Să o chemi, s-o vezi la meclă Și, ciocnind cu ea paharul, Să simți că te împle harul Și că poți ceti Zoharul Așa cum citești ziarul... Nu e crâșmă să agăți Moartea și să o îmbeți Ci comandă, cheltuiește, Pân' la ziuă chefuiește Și-ai s-auzi cântând popește. Piatra Neamț Iași, februarie 2015 (Revista "Conta", nr. 18, 2015) Lucian ALECSA Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așează singură, cumva, cărămizile deși nu la modul mistic, ci tot prin forța unei argumentații, prin intervenția cuiva care are puterea de a decide. Sigur, până acolo e multă agitație, se consumă multe energii a fost dintotdeauna așa. Unii se îmbată cu apă rece, alții se îmbată cu vin. Nici nu știi cum e mai bine, nu?! Dacă Maiorescu a scris despre Eminescu, despre Caragiale și îi invoca pe Creangă ori pe Slavici, negându-i în grup pe pașoptiști, nevăzându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la modul mistic, ci tot prin forța unei argumentații, prin intervenția cuiva care are puterea de a decide. Sigur, până acolo e multă agitație, se consumă multe energii a fost dintotdeauna așa. Unii se îmbată cu apă rece, alții se îmbată cu vin. Nici nu știi cum e mai bine, nu?! Dacă Maiorescu a scris despre Eminescu, despre Caragiale și îi invoca pe Creangă ori pe Slavici, negându-i în grup pe pașoptiști, nevăzându-l pe Negruzzi (Costache, nu Iacob), nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Hemingway, pe-o terasă la marginea Havanei. Mă rog, nu un șpriț, ci mai curând rom Havana Club cu suc natural de lămâi. Să vorbim de toate alea, să adormim cu capul pe masă și să visăm lei. Spunea Baudelaire: "Îmbătați-vă: cu vin, cu poezie sau cu virtute. Numai îmbătați-vă!". Cu ce se îmbată Augustin Doman? Ce este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un șpriț, ci mai curând rom Havana Club cu suc natural de lămâi. Să vorbim de toate alea, să adormim cu capul pe masă și să visăm lei. Spunea Baudelaire: "Îmbătați-vă: cu vin, cu poezie sau cu virtute. Numai îmbătați-vă!". Cu ce se îmbată Augustin Doman? Ce este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rom Havana Club cu suc natural de lămâi. Să vorbim de toate alea, să adormim cu capul pe masă și să visăm lei. Spunea Baudelaire: "Îmbătați-vă: cu vin, cu poezie sau cu virtute. Numai îmbătați-vă!". Cu ce se îmbată Augustin Doman? Ce este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezie sau cu virtute. Numai îmbătați-vă!". Cu ce se îmbată Augustin Doman? Ce este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]