3,716 matches
-
pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse învățătorul, cuprins de euforia ușoară a primului pahar care, pe deasupra, era și primul lui pahar de șampanie. Dragii mei, îmi doresc ca nimic să nu ne despartă vreodată! Și să îmbătrânim împreună la Bugaz! Când s-a întors, lumina din salon era stinsă. Băgă un buștean în soba din camera lui, își scoase vestonul, îmbrăcă o haină de interior, din lână, și se apucă să-i scrie bunicii. Îl întrebase de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a adus Moș Crăciun?" El îi răspunse pe același ton: "De unde să știu dacă nu eram aici când a venit?" Izbucniră amândoi în râs. "Anul ăsta, Moș Crăciun n-a venit în persoană, spuse Caterina, a trimis darurile prin poștă. Îmbătrânește tot mai tare..." Constantin replică pe un ton morocănos: "Nu e așa. Nu mai vrea să se trambaleze pentru niște copii care nici nu mai cred că există!" Izbucnind în râs, Nel dădu fuga în camera ei și se întoarse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
special masculină produsă de accidentele rutiere, de alcoolism și de tabagism. Pe termen mediu, înregistrarea bazei piramidei categoriilor de vîrstă (vizibilă în toate statele CEE, cu excepția Irlandei) și creșterea speranței de viață, prefigurează în zece sau cincisprezece ani o Europă îmbătrînită cu un dinamism demografic scăzut, dacă nu intervine un nou baby boom (eventualitate pur ipotetică), sau o infuzie de sînge provenit din regiunile periferice ale Europei (părere care nu pare defel avantajoasă), fără a mai vorbi de problemele deosebit de mari
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mi-am fixat rădăcinile în București, mi-am făcut la Craiova o ucenicie într-ale artei dramatice și, în sfârșit, Iașul m-a prins ca o capcană dulce-amară în mrejele sale recunoscute și descrise de mari condeie. Dacă vrei să îmbătrânești calm, senin, împăcat, atunci Iașul e locul ideal, el ți se oferă nu ca o iubită înflăcărată, ci ca o prietenă fidelă, statornică. (Mihaela WERNER) Să-mi fie îngăduit să redau câteva versuri dintr-o veche "declarație de dragoste" făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
scene cu morți revenind la viață din pelicula Poltergeist ne prezintă carnea în descompunere, care personifică literalmente teama de moarte și de decrepitudine. După călătoria în lumea spiritelor, doamna Freeling încărunțește prematur o altă prezentare simbolică a spaimei de a îmbătrîni. Și, în cele din urmă, filmul speculează speranța în viața de apoi și teama că aceasta ar putea fi infernală teamă ce reprezintă una din sursele puterii oricărei religii fundamentaliste și prezentînd această viață ca fiind populată de monștri care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
impresia că nimeni nu văzuse încă așa ceva. M-au trimis la banca Federală a Statului. Cunoscutul jurnalist român Rosenthal era la New York, fiind consilier financiar pe lîngă legația României. A venit să mă viziteze la hotel; îl cunoșteam din țară. Îmbătrînise, dar mintea îi era clară și bunele maniere neschimbate. Am apelat la el ca să mă ajute să schimb mia de dolari. Am mers împreună la Banca Federală. Un funcționar a coborît cu noi în subsolurile băncii, unde după un drum
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și nu vreau să mi se cunoască numele! Nu-mi Îngreuna și mai mult păcatul pe care l-am săvârșit astăzi. Așa că te leg prin jurământ să-ți Încleștezi gura și să fii cu desăvârșire mut. — Preacuvioase părinte, n-am Îmbătrânit de pomană ca negustor cinstit și bun creștin. Fii fără grijă, buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el mai târziu eremitului. Părinte, e mult prea mult chiar și pentru un cap Încoronat. Sunt pierderi pe care nu le poți Înlocui niciodată... A fost ultima oară când stăpânul din Breisgau a fost văzut plângând. În cele câteva zile Îmbătrânise și o cută adâncă i se săpase pe frunte. Nici strălucirea ochilor săi nu mai era aceeași. Rămase acelaș prinț visător și tăcut, dar ceva din agerimea lui a dispărut pentru totdeauna și oamenii lui devotați ar fi dat orice
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tocmai ce primise la el un cerșetor cu care nimeni nu-și putea Închipui ce ar fi avut de Împărțit... În ultimele zile sosiseră mereu pârliți de teapa lui, vagabonzi care cereau cu tot dinadinsul să fie primiți... — Deh, când Îmbătrânești, te gândeși mai des la suflet, la Judecata de Apoi... Înainte de moarte trebuie să faci fapte bune, pomeni, ca să ai ce arăta În fața Judecătorului. Fiindcă de asemenea lucruri vei fi Întrebat... Cine știe?... Slujitorul cel bătrân Își continuă monologul, pe când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ai mulțumit să privești absent la genocidul și holocaustul de pe micuța noastră planetă? De ce?? Și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima... . (Matei 12:29) Ești "blând"?? Din două, una: ori ești blând cu adevărat, dar ai îmbătrânit, funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și spânzură în numele Tău, ori, în realitate, ești de o ferocitate abominabilă, iar "iubirea" și "mila" Ta sunt niște "chimvale răsunătoare" bune de adormit copiii retardați și abulici. Doamne, sunt complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și slavă, omenește." (T. Arghezi) Grația Maicii Domnului se revărsa peste noi... Eram fericiți! Vanitas vanitatum (Deșertăciunea deșertăciunilor) Nu-mi rețineți numele Treabă inutilă. Și nici bocitoarele Nu-mi plângă de milă. Eu rămân precum o știm: Un ilustru... anonim, Îmbătrânit în păcat, Aiurit și revoltat. Victor Aciocîrlănoaiei REFERINȚE CRITICE Raiul negru Această carte mai confirmă o dată că nu istoria adeverește viața, ci numai viața însăși iar atunci când este autentică, și literatura care transformă viața în lecție. Nu i se garantează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
venit nou în acest an? Ni se potrivește totul aici: Iașii cu ramele umbrelor vechi ale Junimii, străzile cu terasele cafenelelor unde, de fapt, se-ntâmplă/ continuă "convorbirile literare". Chiar și epitetul lui Eminescu de "epigoni" ai celor de ieri: îmbătrânim pe pagini bătrâne, visătorind pe pagini noi... Ideea de-a rememora fondatorii Junimii Convorbirilor literare trece dincolo de didacticismul universitar: prin abordări noi și revizuiri ale unor lacune din tomurile critice. Sunt profesori de elită în jurul/ colectivul Convorbirilor literare: Dan Mănucă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alți ani ne revedem la Iași. Întâmplarea (se pare că nimic nu este întâmplător) face să locuim împreună în același hotel și aceeași cameră. Îmi revăd prietena. Același chip senin, același zâmbet șarmant. Ești neschimbată! îi zic. Ei, am mai îmbătrânit! zice râzând... Nu, nu a îmbătrânit. Uneori are un fel al ei de a privi pe fereastră. Stă așa câteva clipe cu ea, apoi își atinge cochet obrazul. Se aud clopotele bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc. Văd și umbra Casei Dosoftei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Întâmplarea (se pare că nimic nu este întâmplător) face să locuim împreună în același hotel și aceeași cameră. Îmi revăd prietena. Același chip senin, același zâmbet șarmant. Ești neschimbată! îi zic. Ei, am mai îmbătrânit! zice râzând... Nu, nu a îmbătrânit. Uneori are un fel al ei de a privi pe fereastră. Stă așa câteva clipe cu ea, apoi își atinge cochet obrazul. Se aud clopotele bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc. Văd și umbra Casei Dosoftei. A.B.Cartea ta Post-hipnotice este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
după România desigur) care tipărește și publică masiv literatură, ziaristică, poezie, estetică, critică și ficțiune. Se lansează cărți, sunt prezentate cititorilor, discutate și răspândite cu emoție și dragoste pentru limba noastră maternă. Din păcate, publicul vorbitor de română descrește și îmbătrânește. O librărie care importa cărți din România a dispărut forțată de schimbările fundamentale impuse de internet. Deci cărțile bune se procura cu greu, tirajele sunt și așa destul de reduse, dar interesul rămâne aprins celor care iubesc slova românească. De multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
hrană), ulei (băutură pentru... uns gâtlejul), bani de întreținere (distracții)... dar până la urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai încet: am făcut și un copil! - Da... Gemând de plăcere... Cam asta a fost prioritatea ta în acele momente... - Și, ce? Nu așa se fac copiii? - Încearcă să gândești mai puțin grosier! - Bine! Zi-mi de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
2003 - și ceea ce am simțit, nu propus, pentru 2004. În această ultimă cumpănă dintre ani, Vocea Interioară mi-a spus că - gata! - a trecut vremea experimentelor și compromiselor: ori sar, ori stau! Ori doresc totul, ori nimic! Devin frumos sau... îmbătrânesc! Sublim sau blazat! Vă mărturisesc că vreau... Absolutul! Am petrecut la Brașov primul meu Revelion în Sahaja Yoga. Dar, după cum am scris în prima propoziție, a fost un Revelion în... Ceruri! Când am parcurs serpentinele spre Brașov, am cucerit o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
tânără! Care este motorul acestui simțământ? Aș putea afirma că este vorba de Kundalini. De acord, dar Kundalini nu stopează degradarea fizică și psihică! După această nouă acceptare, am curajul să emit și o concluzie: ne naștem, ne maturizăm (înflorim), îmbătrânim (funcționează sistemul degenerativ) și... murim... toate într-o ordine firească, într-o normalitate a derulării vieții. Și, în întreaga perioadă de înflorire și decădere umană, până la stingerea luminii, o singură constantă: inima cea veșnic tânără! Întrebare: dacă este veșnic tânără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
V.I. Posteucă, Demetrus, V.Popovici-Spad. Dl. Aurel Putneanu semnează această „Întoarcere-n copilărie”: „Pe bănci de școală, vechi și ruginii mi-a încolțit în suflet ca o floare nădejdea că voi crește mare șioi fi de sprijin mamei, când va îmbătrâni. Atâția ani trecut-au iute n șir, că mi-am văzut nădejdea realitate; acum aș vrea să fiu din nou copil, uitate povești să le ascult iar și-al caerului fir să-l rup, să nu mai toarcă ani pe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau detașarea unei reținute lucidități sceptice, mobilizează febril intelectuali din țară și străinătate (Gheorghe Bulgăr, Alain Guillermou, J. Goudet, Alf Lombard, Rosa del Conte, C. Noica, cercuri franceze și belgiene...)5 sau aluvionează îndoieli privind integritatea morală a unui savant îmbătrânit 6 care ar accepta până și compromisul cooperării cu regimul comunist în schimbul susținerii din țară a candidaturii sale. În absența oricărei adnotări precise, în memorialistica lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
avea puțină tihnă pentru lucrările dvs. atât de importante și care sunt pe cale de a opera o mare schimbare în atitudinea față de studiul religiilor. Îi plâng pe cei care nu le utilizează mereu, chiar dacă nu le citează. Lucrările lor vor îmbătrâni curând... Vă rog să-i prezentați dnei Eliade cele mai bune urări și omagiile mele. Soția mea și cu mine vă dorim toată fericirea și tot succesul pe care îl meritați. Cu afecțiune, Al dvs. devotatș,ț Stig Wikander XXIVtc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
despre (vai!) mit. Am întâlnit câțiva filosofi (Ricœur, de Gandillac, Jean Hyppolite etc.), dar nu și pe Benveniste, care s-a refugiat imediat la Paris. Aceste colocvii și aceste palavre despre limbaj, structură, comunicare etc. încep să mă plictisească. Poate îmbătrânesc prea repede, nu mai aparțin „timpului meu”. Sunt rugat să-l discut și chiar să-l „critic” pe Cl. Lévi-Strauss, dar nu am nimic de spus. Analizele sale asupra miturilor nu îmi aduc nimic. Prefer să recitesc Tristes tropiques, lucrare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
că "i se vor publica deocamdată în reviste, acele poezii pe care exigența critică a regimului le acceptă". O concluzie tristă, nu lipsită de tragism, este transmisă prietenului-trădător: "Dorește însă și el să-i apară volumul, deoarece timpul trece, el îmbătrînește, și azi, mîine va fi uitat. Or, convingerea lui este că regimul va dura încă mulți ani, probabil peste limita vieții sale". Ca într-o farsă tragică, victima care s-a confesat criticului-informator: "A rugat apoi sursa să nu divulge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
într-un fel de "operetă revoluționară"); pseudoscriitorii de altădată agățîndu-se de "actualitate" pentru o supraviețuire cu orice preț; "oamenii noi" ai "erei Ceaușescu" care, lipsiți de orice vocație pentru cultură și artă, se instalează în propagandă și tinerii fără tinerețe, îmbătrînind de bunăvoie spre a-și vedea numele tipărit la gazetă; ei sînt închiriați de mai toate publicațiile pentru a umple paginile în momentele fierbinți ale imnolatriei". Sînt trecute în revistă numeroasele volume de Omagii, pe care editurile socialiste se întreceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl întreabă Ionel, făcând ochii mari. Fără acest sentiment minunat de incertitudine și de grație amestecată cu însuși mirosul morții. Este tocmai acest necunoscut miraculos cel care ne apropie de Dumnezeu. — Să nu ne apropie prea devreme... — Of, Cristiane, ai îmbătrânit prematur și ai uitat să visezi. Sau poate succesul ți-o fi trasat vreo urmă de siguranță și stabilitate în viața asta nebună de-a dreptul ? — Ha, asta-i bună, venind de la omul care mă cunoaște poate cel mai bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]