48,029 matches
-
tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești un tip prostuț și patetic și nu mă interesează persoana ta decît pentru că trebuie să lucrăm Împreună. Am mai auzit textele astea pînă acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de parcă am fi mîncat prea multă vată de zahăr la bîlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ei sexi, gîfÎie el Încetișor. Ție ți-a plăcut, ei? Da. Știm că ne dorim să mai facă asta o dată, asta-i cea din urmă dorință a noastră. Vrem să zicem, Te rog, hai să mai fim Încă o dată așa Împreună, doar o singură dată, dar nu putem țipa, ci doar gîndi, doar spera că el ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
n-o să poți scăpa, nu, fiincă o ținem strîns În brațe, iar pe cînd ea vrea să se elibereze noi mergem Înainte după ea, nu nu draga mea, nu te putem lăsa să pleci, nu acum... pentru că trebuie să fim Împreună Carole, știi asta... e exact cum ar fi trebuit să fie mereu... ochii ni s-au Închis dar prin membrana pleoapelor noastre Încă mai putem să vedem lumina și să ne mișcăm după ea. Du-te spre lumină Stevie... Carole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că o iubești. Stai treaz noaptea și nu te gîndești la Stevie și la jeg, ci la ce bine ar fi dacă tu și cu ea ați fi căsătoriți. Nu numai pentru sex, ci și ca să puteți avea o casă Împreună și să puteți avea grijă unul de celălalt. Tu știi că mama și tatăl ei n-ar fi de acord cu asta. Crezi că ești sonat și bleg fiindcă simți așa ceva, dar asta simți. Bunica ta a aflat. Prietena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde și trage cu nesaț fumul În plămânii lui intoxicați cu tutun, hodorogiți. -Ascultă nerecunoscătorule, bășinosule, ucigaș de timp, omorâtor de muște, fiară de maidan, nici acum, după atâția ani de scormonit gunoaiele Împreună, nu ți-a intrat În cap că noi nu suntem la fel? Am acceptat din milă să Împart cu tine bucățica de mâncare obținută cu trudă, am acceptat să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetor ca și ea, unul din miile de cerșetori anonimi care invadează zilnic orașul În căutare de hrană. Un vagabond, o rotiță din marele mecanism al mizeriei, al sărăciei lucii, al ratării unei vieți cu șanse de Împlinire. Au stat Împreună, până când soarele a luat foc pe cer dispărând, ca o minge aruncată În flăcări. Plăcințica s-a mutat pe ,,strada Păpădiei,, numărul 8, În maghernița În care prezența lui Kawabata se făcea Încă simțită prin cele câteva lucrușoare sărăcăcioase rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de casa bunicilor, În care mirosea tot timpul a flori de tei, ceaiul este amandina mea proustiană: când Îl văd strălucind În ceașcă, Îmi revăd copilăria În cele mai mici detalii. Te aștept. Aș vrea să bem În seara asta Împreună ceaiul de tei,,. Nici un răspuns. Draga mea, ,,Tare aș vrea să-mi prepari un ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-am urcat niciodată stă rezemată de un dulap de fier din garaj și tata o mângâie ca pe un copil. În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru o clipă impresia că mă cheamă În cotlonul lui. De cinci nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus cu mine și pătura. Știi din proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proprie experiență, că un subsol e mult mai călduros iarna, decât o Încăpere cu acoperișul direct sub cerul liber. Animalul, o corcituă simpatică și inteligentă, e foarte tandru. Ziua nu se dezlipește de mine. și cerșim cum s-ar spune, Împreună. Uneori, când ne retragem În culcuș mai devreme, aud pașii spectatorilor, ba mai mult, aud frânturi de dialoguri din filme, și muzică. Poate Într-o zi, o să-mi cumpăr și eu un bilet. Deocamdată Însă, grija mea este să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
miros greu de maci de Cașmir și de lemn de santal. În jurul nostru erau aruncate ambalaje sclipitoare de la cadourile pe care ni le dăduserăm unul altuia, iar într-un colț se găsea masa cu resturile prânzului pe care-l luaserăm împreună și cu sticla goală de Château Sansy de Parabère, din 1955. Eram la Georgie încă de la prânz. Dincolo de fereastră, ascunsă de perdea, se întindea o după-amiază londoneză rece și cețoasă, luând treptat forma unei seri ce păstra încă un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte cultivată. Eu, și nu Antonia, am fost cel care l-am „descoperit” pe Palmer și pentru o bună bucată de vreme, mai înainte ca ea să și-l însușească, mă vedeam cu el destul de des. Îl citeam pe Dante împreună; iar veselia lui relaxată, felul nedisimulat în care își trăia bucuriile, atenua și completa poza mea de melancolie resemnată, fără să o alunge. Palmer îmi părea, în portretul plin de o generoasă admirație pe care i-l făcusem, o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu ocazia unei vizite la London School unde fusesem invitat să țin o prelegere în fața unei organizații studențești, pe tema campaniei lui Cesar Borgia reflectată în opera lui Machiavelli, și după aceea ne mai întâlniserăm de câteva ori, luaserăm masa împreună și chiar schimbaserăm între noi câteva sărutări de consolare, fără ca în inimile noastre să se petreacă ceva semnificativ. Până în momentul acela nu-mi înșelasem soția, iar faptul că nu i-o prezentasem pe Georgie Antoniei fusese o simplă întâmplare. Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îndreptat spre șemineu. Era după-amiaza devreme, dar afară era deja întuneric și luminile fuseseră aprinse. În cameră se aflau două radiatoare, însă Antonia insistase să se facă și un foc cu cărbuni, ca să mă înveselească, după cum se exprimase ea. Intrară împreună și se opriră alături uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care o au femeile când se uită la un copil mic. La Rosemary grija era însoțită de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe jumătate o târa. — Pot să vă ajut? am spus și împreună am împins cutia în camera din față pe care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în mare dezordine, plină de cărți, hârtii, fotografii îngrămădite în cutii. Lângă perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru care a venit după mine, habar n-am. — N-ai întrebat-o? Sigur că nu, răspunse Georgie râzând sec, gutural. Așa cum ți-am mai spus, artileria ei grea mă depășește. Și oricum, după ce am spus tot și am tăcut împreună de fiecare dată când ai dat telefon, eram numai bună de dus la spital. Apoi adăugă vorbind rar: A fost totuși și o mare ușurare. — Și nu te-ai gândit măcar să-i ceri să-și țină gura? Presupun că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
parcă să înlăture cuvintele Antoniei ca fiind total nepotrivite. Atunci am spus: — Pune-mi mie ceva de băut, Antonia. Mai puternică decât spaima mea de o posibilă „scenă” era durerea surdă și sfâșietoare de a le vedea pe cele două împreună. Îmi întinse un pahar, turnă și în celelalte două, așeză unul la capătul dinspre Georgie al măsuței situate între ele. Eu m-am oprit la mijloc, cu fața spre cămin. — Pot să-ți spun Georgie? întrebă Antonia. Am sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
V-am văzut odată la o petrecere, spuse Georgie, dar nu cred că vă amintiți de mine, și îi întinse mâna. — Atunci eu sunt cel care am de pierdut, răspunse Palmer. Vă rog, nu plecați. Mai stați să bem ceva împreună. Măcar să începem să ne cunoaștem. Ținând încă strâns mâna lui Georgie, pe care ea o lăsa țeapăn în mâna lui, făcu un pas înapoi și o privi cu admirație de la o oarecare distanță. — Trebuie să plecăm, am spus. — Ascultă, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu găseam în mine puterea de a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem în tăcere, cu recunoștință, ca pe un loc de odihnă. Înainte să plec, am ajuns împreună la un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața focului, frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am plecat de la Georgie după ce mi-a promis că o să ia o aspirină și o să se bage în pat imediat. Nu m-am oferit, iar ea nu mi-a cerut, să rămân cu ea. Perspectiva de a ne petrece noaptea împreună, altădată dorită cu atâta ardoare, era acum o problemă, nu un dar. Eram amândoi într-o asemenea stare de epuizare emoțională încât singurul lucru de care aveam nevoie deocamdată era un timp petrecut departe unul de celălalt. În plus, simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus și pe al doilea și îl decapită în același fel. Am cules de pe jos o bucată. Era tăiată perfect. Ținând pânza în mâini, mi-am ridicat privirea spre Honor Klein și mi-am amintit de momentul când am intrat împreună în salon și ea a dat ochi pentru prima dată cu cei doi, ca un căpitan tânăr și nemilos. Am pus jumătatea de șervet pe masă și am spus: — Grozavă scamatorie. — Asta n-a fost scamatorie, a răspuns Honor. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
insistat să trec pe la ea, motiv pentru care n-am reușit să ajung la Georgie mai curând. Am găsit-o pe Antonia foarte tandră și emoționată, cuprinsă parcă de febră. Am stat cu ea toată dimineața și am luat prânzul împreună. Palmer nu s-a arătat deloc. A fost o dimineață care mi-a făcut bine și când am plecat mă simțeam mai în largul meu în prezența Antoniei decât mă simțisem vreodată până atunci, de la mărturisirea ei. Iar ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am invitat-o în sufragerie. Antonia își ștersese lacrimile și acum își pudra nasul. O salută pe Rosemary. Cred că nu mai e cazul să ne batem capul cu draperii, i-am spus lui Rosemary. Eu și Antonia rămânem împreună așa că totul se poate întoarce în Hereford Square. Dacă Rosemary a fost dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură, ci un sentiment în care se amestecau și accente de răzbunare. Ea era conștientă că mă făcuse să sufăr; dar nu putea intui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]