4,058 matches
-
bucură că își vede copiii!" I se părea ceva jalnic să fie cineva atât de naiv... "Era o mamă (noroc, dom' profesor! și ciocni cu mine și bău tot paharul) cu o mulțime de copii, s-au dus toți care încotro, a rămas cu o fată pe care o iubea ea cel mai mult, cea mai bună fată. Și când au rămas singure fata asta începu s-o pună să vândă tot ce-avea prin casă, să-i fie ei bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altele nu vin deloc și pe-alea le lauzi tu! "Ei, și la ce le folosește căința?" zise tata. "Păi nu le mai folosește, dar căința, dacă vine, cum să scapi de ea? Trebuie să te căiești, că n-ai încotro." "Și tu nu te căiești?" o ispiti tata furios. Mama tăcu. Dacă răspundea că nu, ar fi dat dovadă de trufie, dacă spunea că da, se căiește, atunci la ce i-a mai folosit o viață de smerenie? "Mai mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
l aruncai în cap. Nu-l nimerii, se sparse cu zgomot sec în perete, apucai un altul, care i se făcu țăndări în frunte și îi deschise imediat o șuviță de sânge ca o râmă roșie și ezitantă, nu știa încotro s-o ia, spre nas sau spre sprâncene. El nu simți această gâdilătură, dar simți agresiunea și sări în picioare. Rămăsei liniștit la locul meu, ași fi vrut s-o încasez, ca pe urmă să pot să-i mut fălcile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
așteptat un an de zile până să ne dea în judecată, după ce l-am concediat?" "Nu, de ce?" "A așteptat să-l chemăm înapoi, să ne ploconim în fața lui, cum se mai întîmplase." " Deci v-ați mai ploconit?" "N-am avut încotro." "Și ce s-a întîmplat de nu l-ați mai rechemat?" "Am cerut Reșiței să ne detașeze temporar un maistru oțelar și ne-a trimis unul care nu e chiar "regele oțelului", ca maiestatea-sa Truțan Gheorghe, dar care a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
peruzeaua: e frumos, dar dincolo de el e un întuneric de smoală. Iadul!" De ce, zisei, e firmamentul. Orion, o catedrală de lumină, Calea Lactee..." " Da, galaxiile, niște melci, despre care ni se spune acum că fug unele de altele cu mare viteză... Încotro dracu fug? Cică universul e în expansiune." "Ai vrea să fie fix?" "Bineînțeles! Adică să fie în mișcare fixă, cum e soarele și planetele. Asta mai merge! Sau cum sânt norii, care se mișcă, dar nu dispar, nu sânt în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai mare ca în vechiul regim. Nimeni nu se gândește că a cumpăra ceva este, pentru orice om, un eveniment, oricum pentru cei cu pungile mici, o mare plăcere. Acum a devenit doar o necesitate, trebuie să cumperi,- n-ai încotro, dar parcă ți se face silă să vezi iar mutra unul vânzător care își iese repede din pepeni dacă îi ceri să mai vezi și alte modele: are dreptate, cred că visează și el noaptea mutrele iritate ale clienților, prea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în amintire copilăria ei drept tristă. Iar dacă nu, repetai eu această gândire a mea, am mai avea o șansă, s-o facă altcineva fericită. Altfel nu ne va ierta!" "Exagerezi, zise Matilda. Copilul ne iubește." " Da, fiindcă n-are încotro!... Să nu fii sigură de această iubire când o să înceapă să se desprindă de noi și să ne judece." "O să aibă nevoie de noi și la treizeci de ani! exclamă Matilda cu un râs care sfida cu o inconștiență răvășită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
transformară în fulgi mari, care mă orbeau. Se făcu întuneric de seară și la doi pași silueta iubitei mele îmi părea fantomatică. Auzii un chicotit pe care furtuna mi-l aduse în urechi ca o părere. Apoi glasul ei: "Victoraș, încotro o iei?" "Spre scaune'', strigai. "Nu într-acolo, vino mai aproape, ține-te după mine." Da, dar după părerea mea încotro mergea ea era complet anapoda, încît protestai. "Stai pe loc, oprește-te odată, vrei să ne rătăcim?" Ea se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fantomatică. Auzii un chicotit pe care furtuna mi-l aduse în urechi ca o părere. Apoi glasul ei: "Victoraș, încotro o iei?" "Spre scaune'', strigai. "Nu într-acolo, vino mai aproape, ține-te după mine." Da, dar după părerea mea încotro mergea ea era complet anapoda, încît protestai. "Stai pe loc, oprește-te odată, vrei să ne rătăcim?" Ea se opri și ne apropiarăm chipurile biciuite de violenta ninsoare. "Nu ne rătăcim, zise, avem timp destul, urcăm mereu si ajungem sus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise, avem timp destul, urcăm mereu si ajungem sus în mod sigur. Nu trebuie să coborâm și nici să mergem de-a lungul pantei." "Dar nu luăm scaunele?", zisei. "Bineînțeles, dacă le găsim, dar nu mai știu nici eu acum încotro sânt m-ai derutat cu strigătele tale. Stai așa, nu mai vorbi!" Apoi deodată: "Țin-te după mine, dar în tăcere și nu mi-o lua înainte, că iar mă derutezi". Aluneca nesigură pe schiuri și în sinea mea eram
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe schiuri și în sinea mea eram eu sigur că ne-am rătăcit. Apoi mișcările ei deveniră deodată foarte sigure și în aceeași clipă se opri. Se întoarse spre mine. "Victoraș, zise, acum pot să-ți spun: nu mai știu încotro s-o luăm. Uite ce spun eu. Grupul nostru o să observe că nu ne întoarcem și or să trimită după noi Salvamontul. Dacă stăm pe loc, ne vor găsi imediat... Și dacă nu ne vor găsi, nu-i nimic, iubitul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cauzelor acestei reacții. Pentru el aceasta era pricinuită de furie și nu de o spaimă viscerală. Ripley era terorizată și încerca să-și ascundă sentimentele în spatele indignării. Burke trebuia să știe ce se petrecea cu ea, dar insistă. N-avea încotro. ― Ascultă, începu el pe un ton pe care și-l dorea conciliant. Nu știu ce se întâmplă acolo. Dacă le-a rămas în pană satelitul releu, și nu emițătorul de la sol, numai o echipă de salvare poate să-l repare. Colonii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la punctul de intersecție a două conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea. Femeia se răsuci și o luă din loc prin tunelul din dreapta. Acest nou pasaj era ceva mai spațios decât cel pe care o, luaseră pentru a fugi din secțiunea medicală. Hicks vorbi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-o lui Newt. M-am gândit că ea are mai multă nevoie și din nefericire nu m-am înșelat. Dacă aș fi păstrat brățara asta, n-am fi avut mari șanse de a o găsi. O să mă cerți mai târziu. Încotro? El privi cadranul aparatului, se răsuci și se îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe primele bare. În spate, Newt era ușoară ca un fulg. Un enorm braț negru zvâcni ca un piston și niște gheare tăioase ca briciul izbiră în podea și pătrunseră în metal, la câțiva centimetri de picioarele ei. Și acum încotro? Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației. Treptele se ondulau și vibrau. Instalațiile începeau să se prăbușească. În urma ei, o matahală se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cârciumarului, după care au șters-o pe ușă, fără un cuvânt. Probabil că toată scena n-a durat mai mult de trei minute. Dimineața, au sosit jandarmii tocmai din Târgoviște, înghesuiți pe platforma unei camionete Ford. S-au mișcat care încotro, au scotocit curțile și dealurile, au urcat până la Gâlma la cascadă și până la Fundu’ lui Tămâie, și tot n-au găsit nimic. Pe seară, au adunat satul la cârciumă, să ia declarații. Bărbații au zis fiecare ce i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
INTRODUCERE Ideea lucrării a plecat de la analiza unei problematici mult dezbătute începând din secolul al XX lea, aceea a sfârșitului literaturii. Se apropie literatura sau arta, în general, de sfârșit sau încotro își îndreaptă ea pânzele, e o întrebare obsedantă a acestui sfârșit de secol, ce s-a prelungit și în începutul secolului nostru. Într-o lume „mortiferă”, cum definește Basarab Nicolescu modernitatea, și care a inventat felurite tipuri de moarte și
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
tot acolo, ba chiar se pot agrava, și, în al doilea rând, starea de sănătate a prizonierului poate avea mult de suferit, la fel și identitatea sa spirituală, nu ar mai ști cine este, care este scopul lui în lume, încotro se îndreaptă... Între « fals basm » și realitate, eu aleg realitatea, pentru că aici, în lumea adevarată sunt prietenii mei, părinții mei, oamenii care mă iubesc cu adevărat și pe care eu ii iubesc la fel de mult, aici găsesc fericirea adevărată provenită din
Drogurile sau despre cum să fii prizonier…. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Pichiu Nicu Cristian, Oana-Raluca Silion () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1985]
-
știi. Ganea se tulbură brusc, încât chiar păli puțin la față. — A spus ea asta? întrebă el și vocea parcă îi tremura. Acum trei zile și-a dat cuvântul. Am bătut-o amândoi la cap până n-a mai avut încotro și a promis. Ne-a rugat numai să păstrăm secretul față de tine. Generalul îl privea cu atenție pe Ganea; se vedea că nu-i place fâstâceala acestuia. Nu uitați, Ivan Feodorovici, spuse Ganea îngrijorat și ezitând, că mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o înșfăcă de mână. — Ce-ai făcut? strigă el, privind-o pe Varia, ca și cum ar fi vrut s-o prefacă în scrum numai cu privirile. Era clar că se pierduse cu firea și înțelegea rău situația. — Ce-am făcut? Încotro mă tragi? Nu cumva mă târăști la ea să-i cer iertare pentru că ți-a jignit mama și a venit ca să-ți facă de rușine casa? Ești un om de nimic! strigă iarăși Varia, înfruntându-și fratele cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dărăpănată, din bârne, iar baba nu ținea nici măcar slujnică în casă, atât era de săracă. Însă remarcabil era faptul că femeia avusese cândva o familie numeroasă, rude multe; dar unii, de-a lungul vieții ei, muriseră, alții se mutaseră care încotro, alții uitaseră de babă, iar pe bărbatu-său aceasta îl îngropase cu vreo patruzeci și cinci de ani înainte. Tot mai înainte, trăise lângă ea câțiva ani o nepoată, gheboasă și rea ca o cotoroanță, despre care se zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va mânca acolo.“ Prințul rămase ca să-l aștepte și profită de prilej ca să comande și el masa de prânz. Nici la trei și jumătate și nici măcar la patru, Kolea nu-și făcu apariția. Prințul ieși din hotel și porni mașinal încotro vedea cu ochii. La începutul verii, Petersburgul are uneori noroc de zile splendide, senine, călduroase, fără vânt. Ca un făcut, aceasta era una dintre acele rare zile. Câtva timp, prințul rătăci fără țintă. Orașul îi era prea puțin cunoscut. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și furie. Dumnezeule, dar tu vii de acolo! Ai aflat ceva? Bătrânul a fost acolo? A fost sau nu? Și Ganea se repezi spre ușă; Varia dădu fuga la el și-l apucă cu amândouă brațele. — Ce-i cu tine? Încotro? zise ea, știind că, dacă-l scapă acum, el e în stare de ce e mai rău, nimic nu l-ar mai putea opri. Ce pacoste a mai făcut acolo? Ce-a mai zis? — Păi nici ei nu știau ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui, ca să i se comunice decizia finală. Iarăși erau numai ei doi, eu - al treilea. Napoleon umbla prin cameră cu brațele încrucișate. Nu-mi mai puteam lua ochii de la chipul lui, inima mi se zbătea în piept. „Plec“ spuse Davout. „Încotro?“ îl întrebă Napoleon. „Să pun caii la saramură“ spuse Davout. Napoleon tresări, se hotăra destinul. „Copile, îmi spuse el deodată, ce părere ai despre intenția noastră?“ Firește, m-a întrebat așa cum uneori un om de mare spirit apelează la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]