4,849 matches
-
Gogoșari?!... Nu mă pot bunghi. Dilește-mi tu!... - ...Iar după ce ți-a căptușit sticloanța cu cocîrț, o întinse tacticos Bruță, Fulgerul Negru. Ți-a umplut-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța lor de conserve, găsești, îmbălsămată și împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În drăgălașa de punguliță era chenzinele lui pe cinci ani. - Mâine dimineață, îți ferchezuiești tărăboanța, ți le schimbi pe șosete și, la ora 9,30, mă aștepți în fața portiței... I-ați și colacul cu tine, pentru cazul în care ne încurcăm cu niște însoțitoare, pe la vreun ștrand. Ștrand, în luna aprilie, era mai greu. Cu putorile, în oricare lună, era mai ușor. Și-l ridică pe trupul mătăhălos, din fotoliul luxos. Și-l întoarse și-i făcu vânt, și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locuiește pe-o scară. Doar că asta a mea n-are zulufi și n-are picioare. E o nenorocită, iar ca s-o trimiți pîn' la pâine, trebuie întîi să-i împingi căruciorul... D'aia, zic eu, să nu ne-ncurcăm încă cu ea, că-e mereu prea suferindă și a avut și ceva de-mpărțit cu tramvaiul. A făcut-o, mijlocul de transport în comun, surcele... Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
felinar roșu, perimetrele de arest și trăsuri. Îți țiuiau urechile. Dar merita. Desfășurai o popularitate de deputat. Cele mai frumoase femei veneau să ți se așeze la masă, să te cunoască și să râdă de tine. Fotografiile tale li se încurcau printre degete, bucurau medalioanele banale sau princiare și fîșneau în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răscolitoare și apetisante fizionomii feminine pe care ar sta cineva să și le închipuie. 194 DANIEL BĂNULESCU și îl luă pe Papașa, turuind, la discuțiile cu responsabilitatea existenței și desăvârșirea psihică. Mai pragmatic și ocnaș destul de versat, după ce-și încurcă, de vreo două ori, labele prin părul ei, făcîndu-i suficientă curte, Papașa o montă pe fermecătoare pe covor, cu curul în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui Papașa cum trebuie să-și potrivească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atașată deasupra, în chip de smerit dar, singurul obiect pe care l-am ținut, mai mult de douăzeci de ani, lângă inimă." Și semna, spartan și orgolios, Ulianov. - Uluitor! - Da, domnule... Pink Floyd era unul dintre bărbații care nu se încurcau când era vorba în a-ți trezi prețuirea. Singurul lucru ușor deranjat la psihicul lui era preferința, aproape maladivă, de-a acționa numai din umbră. De altfel, și maxima sa preferată, atunci când i se propunea să se expună prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că într-adevăr a zburat? - Da, domnule! Și, în timp ce zbura, a doborât și câteva recorduri mondiale. De altitudine. De zbor neîntrerupt, de kilometri parcurși, dintr-o singură alimentare... De distanță, de înălțime... - Cocondy! o întrerupse, înțepată, aviatoarea. Iar le-ai încurcat. Altitudine și înălțime, în paginile oricărui dicționar, înseamnă exact același lucru! Domnul Floyd o să creadă despre noi că nu am văzut, niciodată, în viață, altimetrul unui singur avion. Pinky nu credea. 217 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În România
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în genunchi sau în furca pieptului?... 345 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine, mă, Dumnezeu? trosni a uimire, din încheieturi, fulgerul și încropi un calcul scurt să constate dacă ăsta la care nimerise era în toate mințile. Dacă nu încurcase adresa. Aș! Nu cred... Nu face El chestii d-astea! - Ba, uită-te și mata, dacă asta e croitură căpătată la cîrciumă! se oțărîse și bunicul, căutând să prindă brațul fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muștele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de a se lasă împușcate. Și d-aia nu-i zdrobiseră creierii, bătîndu-l în creștet cu cupa unui excavator, așa cum ai face cu măciulia unui piron, răsărit în asfalt, din senin, și încurcînd la mers întreaga lume. Îl credeau dedicat să scrie poezii Partidului Comunist, concentrat să ritmeze "măr" cu "adevăr", "furnale" cu "cincinale" și "șperț" cu "comerț", așa cum făcea și grasul și guralivul poet al plutonierilor din țara asta. Iar alții îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei ce se încredeau în Dumnezeu! Nu-i iertă nici pe toți aceia care nu se dădeau încă de ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curaj să iasă afară, așa gândea! - Ce ai făcut la geometrie? Îl întrebă curios un coleg, poreclit Buzoi. -Bine, era o problemă frumoasă, am găsit soluția! îi răspunde. -Fugi de aici, era nerezolvabilă! spune colegul, încredințat că Stani s-a încurcat la dezlegarea subiectului. -Uite cum puteam face! Și începe să explice amănunțit cum a găsit răspunsul, însă la algebră avea un rezultat lung iar colegul unul normal - nu își explica unde este hiba. - Abia aștept să vină tezele corectate! a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și Stani,își desfășura lecțiile numai cu ei. Stani impulsionat, a început să lucreze din Gazeta matematică. După teza din trimestrul doi, profesorul a fost și mai încântat de ei, le oferea în teze probleme dificile de geometrie care îi încurcă pe ceilalți dar nu și pe el. Discuta acum în clasă numai cu cei doi, restul clasei era martorul mut care asista la dialogul dintre ei, înțelegeau sau nu, era treaba lor! El nu se băga la limba română, matematica
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
profesor de la Inspectorat. Drăguț, elegant, le explica doct lecțiile însă asta o considera treaba fetelor. Să vadă nivelul elevilor profesorul le-a cerut într-o zi să facă o compunere ,,Cel mai important moment din viața mea,,. Stani s-a încurcat în amănunte și îi ieșise până la urmă o povestire încurcată. Dar nu s-a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de aproape, sperând că îi vine vreo idee salvatoare, aproape îl distra. Se uita Neacșu la Magi... se uita la cei din clasă și a surâs satisfăcut: - Nota 4 ! Stani vino la tablă. Iese și el, continuă exercițiul dar se încurcă și atunci repede, să nu-i vină vreo idee, profesorul spune sec: - Treci la loc..! Nota 4 ! După el scoate două fete care imediat au terminat exercițiul, cu ajutorul lui bineînțeles și le-a dat note bune pe care avea obiceiul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe care avea obiceiul să le spună tare să audă toată clasa. Băieții din clasă se uitau derutați unul la altul în recreație au vorbit între ei însă ascultau și fetele, multe dintre ele erau la fel de dezorientate. - Cu Neacșu am încurcat-o! Spune Stani. Mie nu îmi este frică, însă colegii mei ce se vor face, mai ales Magi care este bâtă la matematică? Totuși nu credeau că îi va lăsa corijenți. În clasa XII se făcea în special calculul integral
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pentru elevi. Prima oară îi scotea la tablă pe cei trei după care pe ceilalți băieți. Pe Stani și Ionică îi scotea la urmă. De obicei, Stani se descurca și atunci nu-i punea nimic în catalog, dar dacă se încurca vreodată îi punea nota 4. Băieților le mai scăpa un 7 sau 8 să nu spună careva ceva dacă s-ar fi uitat în catalog. Pe Stani îl enerva că pentru Neacșu toți băieții erau incapabili în rezolvarea problemelor, iar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Țiganul le-a aruncat într-o fântână, însă nu și-a aruncat talentul de visător înșurubat bine în realitate pe care și l-a pus în lucru odată pentru Laur care pretindea că este poet fără portofoliu și nu se încurca să scrie o epistolă. Țiganul lui a conceput într-o noapte o scrisoare minunată care a rămas model, un adevărat clișeu pentru multe altele, pe care Laur le trimitea fetelor, ,,ce suspinau de dorul lui,,. Avea în ea multă zăpadă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și poruncă în glasul ei, încât l-a încurcat însă nu a mai apucat să răspundă. Nu uită multă vreme aerul fierbinte, parfumat ce-l risipea încet prin gură lângă ureche, chiar mai mult ca un sărut promis și risipit atunci pe loc. Se-nfioră și mai mult strângându
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Format din coloane de piatră, dispuse în arc de cerc, cu o dublură simetrică aflată în partea opusă, la intrarea în parc dar acesta este cel mai căutat de amorezi. Puțini trecători și aceștia sunt ca ei. Nimeni nu îi încurcă, stau departe unii de alții, șoaptele nu se aud mai departe de ei. Unii pleacă, se ridică ușor și în tăcere dispar, nici nu le auzi pașii. Totul se petrece cu încetinitorul, are impresia că sunt două păpușele uriașe care
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a fost. Trecea pe la ei adesea, ba chiar odată i-a invitat la restaurantul unchiului pe care Claudia l-a pupat râzând la despărțire: - Am observat că Laur e un om capabil și dacă nu era Paul ăsta, să mă-încurce, mi-ar fi plăcut să vă fiu nepoată. Unchiu-său se bucura de prietenii pe care și-i găsise muncitori, curați, isteți, harnici și cinstiți făcând parte dintr-o clasă puternică care bine îndrumată ar fi adus multe satisfacții iar Claudia
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. Muncea cât șapte, își spăla singur rufele, mânca ce da Dumnezeu, se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi. Se amețise puțin și vorbea împleticit. Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi mai ajuți, o mai pupi, ea o să plângă, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lina se amestecase și ea: - De ce să le dai, Stere, pe datorie? 90 - Nu fi proastă. Tot la mine trag. Băutura e ca lucru de leac: și de te-ai făcut sănătos, tot ai mai vrea. Și, apoi, îi mai încurc la socoteală: bea unul cinci țuici, eu îi trec șase. El de unde să știe? La plată, zic: "Atîta face!" Dă, că nu simte. Jupânul meu spunea, Dumnezeu să-l țină: "Lasă pe alții să se înghesuie la petreceri. Tu strânge
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]